+si +tu +ce +mai +faci

Tyler: Orice lucru pe care îl faci în viaţă va fi nesemnificativ, dar este foarte important să îl faci. Deoarece nimeni nu îl va mai face. Ca atunci când vine cineva în viaţa ta şi jumătate din tine spune că nu eşti nici pe departe gata, dar cealaltă jumătate spune: fă-o să fie a ta pentru totdeauna.

replici din filmul artistic Aminteşte-ţi de mine
Adăugat de Iulia Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Christopher Gardner: Să nu laşi niciodată pe cineva să îţi spună că nu poţi să faci ceva. Nici măcar pe mine. Bine?
Christopher: Bine
Christopher Gardner: Dacă ai un vis. Trebuie să îl aperi. Dacă oamenii nu pot să facă ei înşişi un lucru, o să îţi spună că nici tu nu eşti în stare să îl faci. Dacă vrei ceva, faci tot ca să îl obţii. Punct.

replici din filmul artistic În căutarea fericirii
Adăugat de Dumitriu Delia, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama lui Elle: Scumpa mea, ai ocupat locul doi la Concursul "Miss Hawaiian Tropics". De ce renunţi la toate astea?
Elle: Doar dacă intru la Harvard se va reîntoarece iubirea vieţii mele la mine.
Tatăl lui Elle: Oh, draga mea, nu ai nevoie să faci facultatea de drept. Facultatea de drept este pentru oamenii plictisitori şi urâţi şi serioşi. Iar tu, draga mea, nu eşti deloc aşa.

replici din filmul artistic Blonda de la drept
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Sancho! Faci glume de prost gust... (Tomas nu răspunde.) Sancho! Nu poţi pleca aşa pe lumea cealaltă! Eşti plin de datorii! (Îi face respiraţie artificială.) Ridică-te, nesimţitule! Te-am numit guvernator pe insula pustie! Ţi-am plătit în avans simbria! Sancho! (Aleargă spre dulap.) Lasă că te readuc eu la viaţă, derbedeule! (Scoate din dulap un săculeţ greu.) Ţine! Îţi dăruiesc o pungă mare, cu aur...

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jean-Luc Picard: Cum să le cer să se sacrifice, bazându-mă numai pe intuiţia ta?
Guinan: Nu ştiu. Dar stiu că e o greşeală. Fiecare fibră din fiinţa mea spune că e o greşeală. Nu îmi pot explica mie însămi, deci nu îţi pot explica nici ţie. Ştiu doar că am dreptate.
Jean-Luc Picard: Cine e în măsură să decidă că această variantă a istoriei e mai puţin bună decât cealaltă?
Guinan: Cred că eu sunt.
Jean-Luc Picard: Nu e destul, la naiba, nu e destul! Nu le voi cere să moară!
Guinan: Au murit deja 40 de miliarde de oameni. Războiul acesta nu trebuia să aibă loc. Trebuie să îi trimiţi pe oamenii aceia înapoi pentru a corecta asta.
Jean-Luc Picard: Şi ce îmi garantează că, dacă se întorc, vor reuşi? Instinctele îmi spun că e greşit, periculos, în zadar!
Guinan: Ne ştim de mult timp. Nu mi-am impus niciodată părerea asupra nimănui, nu am luat o poziţie bazându-mă pe raţiuni banale sau capricii. Nu trebuie să lăsăm acest continuu temporal să meargă mai departe. Acum, ţi-am spus ce trebuie să faci. Lasă încrederea în mine să te ajute să iei decizia să o faci.

replici din filmul serial Star Trek: Generaţia următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Katherine Watson: Sunt şapte facultăţi de Drept la o distanţă de 45 de minute de Philadelphia. Poţi să mergi la cursuri şi să pui cina pe masă la ora cinci.
Joan Brandwyn: E prea târziu.
Katherine Watson: Ba nu, unele din ele mai fac înscrieri în ultimul moment! Acum să ştii că m-am supărat. Când Tommy a venit la mine la bal şi mi-a spus că a fost acceptat la Universitatea Penn, m-am gândit "O, Doamne, soarta ei e pecetluită! A muncit atât de mult, cum poate să renunţe la tot?" Dar nu trebuie! Poţi să le faci foarte bine pe amândouă! E perfect!
Joan Brandwyn: Ne-am căsătorit! Am fugit în weekend. Se pare că era îngrozit de ideea unei ceremonii aşa că a fost o decizie luată din impuls. A fost foarte romantic. (Katherine este şocată.) A fost alegerea mea să nu merg la facultate. El m-ar fi susţinut.
Katherine Watson: Dar nu trebuie să alegi!
Joan Brandwyn: Ba da! Îmi doresc o familie, un cămin! Şi nu voi sacrifica asta.
Katherine Watson: Nu-ţi cere nimeni să sacrifici nimic din toate astea, Joan. Vreau doar să înţelegi că le poţi face pe amândouă.
Joan Brandwyn: Credeţi că mă voi trezi într-o bună zi şi voi regreta faptul că nu sunt avocat?
Katherine Watson: Da, mi-e teamă că da.
Joan Brandwyn: Nu la fel de mult cât aş regreta ideea de a nu avea o familie, de a nu fi acolo să-mi cresc copiii. Ştiu exact ceea ce fac, iar asta nu-mi ştirbeşte cu nimic inteligenţa. Cred că dumneavoastră vi se pare ceva îngrozitor.
Katherine Watson: Nu am spus asta.
Joan Brandwyn: Ba da. Mereu aţi spus-o. Staţi în faţa noastră la curs şi ne îndemnaţi să privim dincolo de imagine, dar dumneavoastră nu faceţi asta. Pentru dumneavoastră, o femeie casnică este o persoană care şi-a vândut sufletul pentru a avea o casă în stil colonial în centrul oraşului. Ea nu are profunzime, nici inteligenţă sau vreun interes. Dumneavoastră sunteţi cea care aţi spus că pot face tot ce-mi doresc. Asta este ceea ce îmi doresc.
Katherine Watson (o îmbrăţişează pe Joan): Felicitări. Să fii fericită.

replici din filmul artistic Zâmbet de Mona Lisa
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elen (speriată): M-am blocat! Nu pot să mă exprim! Doamne, nu mai pot să ies din propoziţia principală. Îmi lipseşte un verb...
Lady Robinson: Ce fel de verb?
Elen: Un verb copulativ...
Lady Robinson (râde): Ai înnebunit! Un verb copulativ? Iată ce poate face gramatica dintr-o femeie divorţată. Ce să faci tu cu un verb copulativ, singură, pe această insulă?
Elen (cu voce isterică): Vreau să-l conjug, să-l subjug, să-l înjug! La orice timp şi la orice mod doriţi! (Plânge): Un verb, doamnă! Nimic mai mult!

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inés (Ieşindu-i în întâmpinare): Eduardo!... Eduardo!
Eduardo: Inés, viaţa mea!
Inés: La ora asta se vine?!
Eduardo: Întotdeauna vin la două. (Cu un ton smerit.)
Inés: Şi acum e trei.
Eduardo (Arătându-i ceasul): E două fără un sfert. Vrei să te convingi? (Arătă spre ceasul de pe şemineu) Uite, şi ăsta arată aceeaşi oră.
Inés (jignită): Mă rog, mă rog: ai dreptate. Ce iubit delicat, care se târguieşte cu mine pentru fiecare minut! Oricând i se pare prea devreme să vină şi totdeauna târziu, când trebuie să-şi ia rămas bun de la Inés a lui; iar bătăile inimii şi le programează după tic-tac-ul cronometrului său!
Eduardo (Rugător): Inés!
Inés: Du-te... Du-te... Nu e încă ora două... Mai sunt cinsprezece minute... Du-te pe strada San Jeronimo; faci o plimbare căscând gura la trecători şi la două fix te întorci.
Eduardo: Inés!
Inés: Păi dacă asta e ora la care vii de obicei! Asta ar mai lipsi! Ce-ar spune Observatorul Astronomic dacă ai sosi în avans?
Eduardo: Iartă-mă, pentru numele lui Dumnezeu!... Am greşit.

replici din piesa de teatru Sau nebunie, sau sfinţenie, Actul I, Scena a 5-a, scenariu de Jose Echegaray (1877)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al doilea consilier: Domnul Ivanson este profesor, şeful catedrei de pedofilologie la Universitatea din Barzavanga. Vrea să înfiinţeze la noi o fundaţie, evident umanitară, care să protejeze copiii străzii...
Samson (îl întrerupe): Nu e nevoie să traduci! Engleza lui e destul de accesibilă... (Către Ivanson, stâlcit şi foarte tare.) Helău, Ivanson! La voi, in iuă cantri nu e aurolaci? De ce vrei tu faci fundaţie in mai cantri?
Ivanson: Sire, mai cantri... ţara me nu are copiii străzii, bicoz ţara me nu are străzi. In Rumania ai multe străzi, multe copii ai străzii... Eu, profesor pedofilologie, fac la voi fundaţie "Lasaţi copiii sa vina la mine!"
Samson: Diă profesor Ivanson! De ce nu făcut până acum fundaţie in mai cantri?
Ivanson: Bicoz trebuie la mine sediu in centru of Bucarest. Ştiu, tu iubeşti libertate. Eu adus ţie suvenir, ghift, mica atenţie, Statua Libertaţii. Eu cetaţean liberian...

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madam Ubu: Vai de capul tău, prăpăditule, dacă-mi faci de petrecanie, cine-are să-ţi mai cârpească turul nădragilor?

replică din piesa de teatru Ubu rege, Actul I, Scena 1, scenariu de Alfred Jarry (1896), traducere de Romulus Vulpescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!