Poezii despre razi de tine, pagina 7
Întinde-ți brațele...
întinde-ți brațele și ia-mă
și pune-mă la gât ca pe-o năframă
și pune-mă în visul tău de noapte
și nu mă arunca prin lacrimi scuturate
și de te cheamă dorul, pleacă undeva,
dar ia-mă și mă prinde, de-o inimă, a ta
cuprinde-mă în ochii ce-i strălucești când râzi
și-n gândul tău de noapte, încearcă, să m-ascunzi
și pune-ți fața-n pernă și-ascundeți un suspin
și cheamă-mă la tine și sigur am să vin
și dacă nu mă chemi, eu tot voi fii pe-aproape,
te voi veghea pe unde călătorești în noapte
cuprinde-mă în suflet, dor al tău,
cuprinde-mă, să simt că-mi este rău
și poate așa m-ajută bunul Dumnezeu,
să îți trimită gândul, focul, meu,
să îți aprindă dorul cu așa văpaie,
să-ți ardă inima și să ți-o-nmoaie.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puf de păpădie
Într-un puf de papadie,
Mi-am pus speranțe o mie,
Doar că, vântul mi le-a suflat,
În cele 4 zări, le-a împrăștiat.
Dintr-o pălărie de un galben pui,
S-au tranformat în umbrele călătoare,
Unele se-așează pe umăr, altele plutesc în zare,
Și totuși, rămân dorințe agățate-n cui.
Altele se plantează în suflet,
Vindecă ce a rămas descoperit,
Puf de păpădie, suflu peste tine,
Sunt gânduri ce zboară cu "I wish".
Păpădie, ce râzi în soare,
Te simt fragilă.
La o simplă atingere, te scuturi de stele,
Devii precum luna, cu argintii perdele.
Puf de păpădie, ca să nu fii efemer,
Te prind in medalion. Te păstrez,
Vei fi o dorință încapsulată-n timp,
Delicată și învaluită în mister.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune timpului
Cere-i lui Dumnezeu,
păstrându-ți picătura de finețe,
nu-i cere prea multe
pentru atâta tristețe,
decât să te asculte
și de poate să ierte.
Cere-i lui Dumnezeu,
când ești împărțit în două grădini
în care râzi și suspini...
să-ți pună în loc de ninsoare
lumină pe palmele goale
și apa cea vie la rădăcină.
Cere-i lui Dumnezeu
să-ți cearnă anii de întuneric
prin timpul călcat în picioare,
rupt ca o creangă subțire
și stins ca o beție într-o lumânare.
[...] Citește tot
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpul meu cu flori
Iubitule, ești câmpul meu cu flori,
Ai buzele ca macii, tremurânde, moi
Si ochii ți-s ca florile de Soare-n nori.
Când mă privești, dispare totul, numai noi
Ramânem. Singuri, pe Pământul tot
Și toată frumusețea lumii e a noastră.
Dă-mi mâna să mă țin de tine, nu mai pot,
Picioarele mă lasă, inima e albastră.
Inchide ochii că mă ard și doare,
Cu palma ta cuprinde-mi sânii, gura.
Oprește-mi inima, că vrea să zboare,
Să-mi lase pieptul gol. Iubesc natura
Și campul meu cu flori creat de ea, al meu,
Doar pentru mine, asta mi-e averea.
Iubitule, atat de bun e Dumnezeu,
Că mi te-a dat să îmi alini durerea.
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recul
de un timp
mă locuiesc doar pe dinăuntru
pe dinafară sunt gol pușcă
port doar o pâlnie de tablă pe cap
și sandale din pânză
din când în când
îți scriu o scrisoare
alteori un poem
și atunci mă apuc
cu mâinile de cer
și mă dau huța huța-huța
sau smulg știrul
crescut stingher
pe coapsa mea stângă
frumos încrustată
cu fire subțiri din sticlă și fier
vorbesc mai tot timpul
cu tine în somn
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Poem în exil" de Violetta Petre
Tu ești o umbră fără nume
Și încărcată de tenebre,
Dar toate umbrele din lume,
Nu-s albe, ci doar gri sau negre.
Nici cerul nu te mai atinge,
Dar pe pământ provoci furori,
Si chiar de plouă, tună, ninge
Tu ești mereu cu capu-n nori!
Cînd vântul bate, crud, afară,
Nu taci, chiar dacă e răcoare
Se plîng vecinii de pe scară
Că râzi și că vorbești cam tare!
O stea își țese-a sa văpaie,
Inundă seara cu lumini,
Dar apa n-ai închis în baie
Și sunt probleme la vecini...
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor
paharul cu vin în care se scaldă iepele întunericului
îmblânzite
camera cu patul nedesfăcut/ indecența durerii
după pastila de extraveral
pe sub gânduri/ vietăți pluriforme
cineva pune la cale o revoluție
de câte ori te îmbrățișezi
auzi cum trosnesc oasele singurătății
cum iese din decor aceeași replică
"doar tu decizi"
între ieri și azi/ aroganța clipei devenite opiu
injectează-te
lasă-te sedusă/ mințită
intră în rol
și de clovni este nevoie și de martiri
vocile te vor însoți/ așa cum cortegiul însoțește mortul
numai până la buza gropii
rămâi solidară cu tine
hai că poți
nici femeii care s-a născut bărbat/ nici bărbatului
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de ușor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.
Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!
Și-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar să-ți dau... că poți să mori;
Așa mi-ai spus, o rugăminte!
Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg și doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, să șterg!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Accepți să râzi...
răspunsul tău și da și nu,
incertitudine îmi lasă,
un fel de-a fi și a nu fi
mă ține zăvorât în plasă,
vorbești prin colțuri, cum nu sunt,
în față ai o altă față,
ești ca un nor purtat de vânt,
ești ploaie, soare, apoi ceață
sunt ferecat în felul tău
un fel de fel fără de lege,
chiar de te rogi la Dumnezeu
nu cred că poate înțelege,
nu cred că tu te-ai înțeles
cu împăcarea ta de sine,
incertitudini cu-al lor sens
s-au prins cu ghearele de tine
între minciuni și adevăr
trăiești doar clipa de o clipă
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua Sfinților...
de ziua Sfinților să-ți spun,
urarea care-mi pare prea banală,
mai bine dintr-un crâng ți-adun,
un rând de frunze pe-o beteală,
le leg încet cu rima mea,
le leg cu-atâta îndoială,
nu știu de ție-ți vor plăcea,
de-aceea am privirea pală
de ziua Sfinților din cer,
de ziua ta am scris cu ceară,
lumina mea o ard și sper,
s-o vezi acum ca prima oară,
pe tine luminându-te în jur,
să o păstrezi că-i tare rară,
s-o legi de tine cu un șnur,
în ea ți-am pus și primăvară
te lăsă azi, să zbori, să râzi,
calcă durerile trecute,
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!