Poezii despre nu mai pune la suflet, pagina 7
Scrisoarea III (Biletul lui Călin)
La un semn, deschisă-i calea și coboară din mașină,
Împărțind bezele-n dreapta și în stânga, o blondină.
Tu ești, șefu? Da, frumoaso. Am venit să te mai văd
Și să stăm la sfat, Traiane, că în țară... e prăpăd!!!.....
Orice gând ai, păpușico, și-orice inima-ți dictează,
Ai ales corect momentul, șezi colea și croșetează!
Sau, cât scot la sticla asta nenorocitul de dop,
Vezi că, după draperie, ai o mătură și-un mop!
După ce ștergi bine praful, deapănă-ți în tihnă sculul,
Însă ia aminte bine la tot ce-ți zice masculul!
Noaptea asta petrecută la Palat n-ai s-o regreți
Și-o să vrei și altădată experiența s-o repeți.
Hă, hă, hă, n-ai vrea, frumoaso, să ne și distrăm puțin
Și s-o punem de-o scenetă cu... biletul lui Călin?
Mi-amintesc, cam vag, din școală, c-a scris unul o scrisoare
Despre Baiazid și Mircea. N-o fi fost Vlahuță, oare?
Chiar de nu sunt eu prea sigur cum stă treaba în scrisoare
Și cam ce-o fi zis poetul, hai să facem o-ncercare!
Chiar cu riscul de-a mă pune opozanții mei la zid,
Fii tu Mircea, dar nu Geoană, iar eu fi-voi Baiazid
[...] Citește tot
parodie de Ilie Bâtcă, după Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre scrisori
- poezii despre păr blond
- poezii despre mâini
- poezii despre ministere
- poezii despre țărani
- poezii despre șerpi
- poezii despre văi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- lecții de engleză
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
În iunie de ziua ta
Se coc cireșele în pom
Și grânele se pârguiesc.
Râde la soare pui de om
Ca florile când înfloresc.
E zâmbetul nevinovat
Al tău, copile drăgălaș.
Copilul meu cel răsfățat,
Copilul meu, drag îngeraș.
Copiii sunt florile vieții.
Sunt aura care se pune,
Precum zorii dimineții
Peste o întreagă lume.
Copil bălai, negru sau brun,
Te vreau aievea să zâmbești.
Să ai în viață suflet bun!
Cât e pământul să trăiești!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre zâmbet
- poezii despre râs
- poezii despre flori
- poezii despre suflet
- poezii despre răsfăț
- poezii despre nevinovăție
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Flăcări comunicante
Plin de flăcări ca un râu
ce se varsă într-o rană
durerea îmi pune frâu
sufletul de-o ia la goană
Priponit de-această rană
plâng că tot nu am ce face
scriu cu inima că-i pană
tăcerii s-o lase-n pace
Râd că nu mai am ce face
durerii să-i pună frâu
Dumnezeu în cer se coace
suflet ca un spic de grâu
Foc din cer parcă revarsă
peste inima mea arsă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre foc, poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre râuri, poezii despre religie, poezii despre plâns sau poezii despre pace
Iarnă numită destin
Și iar intră iarna-n vigoare,
O lege cu cvorum divin,
Se-așterne pe jos o splendoare
De cioburi de stele carmin.
Pe cerul turcoaz mai apare
Un soare-mbrăcat în satin
Cu pletele roz tot mai rare.
Și nas purpuriu de la vin.
Pun caii de foc la caleașcă,
Cu ochii sclipind argintiu;
Iubito, mai pune o ceașcă
De vise, cu tine, târziu!
Speranța mai poate să crească
În iarna numită destin,
Iubirea e mană cerească
În trupuri cu suflet rubin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre stele, poezii despre roz, poezii despre păr sau poezii despre ochi
Hârtiei...
File albe cizelate din esență de stejar
Sper să nu fie uitate sau zvârlite-n vreun colțar,
Ele-au fost și tipărite pentru a ne lumina,
Desenate și gândite, nu pentru-a le-asasina,
De n-ai suflet pentru slovă, prețuire pentru tuș
Ești mai dihai ca o vovă, inutil, fără retuș,
Măcar pune preț pe filă, pentru-n trunchi sacrificat,
Poartă-te cu ea din milă, fi măcar civilizat,
Pune-o într-un raft mai bine, poate-n timp altcineva
Se va îngriji de sine și-apoi se va releva;
De la simpla fabricare pân' la gânduri ce se-aștern
Să iubești natura care îți dă minte în etern!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (3 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre uitare, poezii despre tipografie, poezii despre timp, poezii despre stejari, poezii despre sacrificiu sau poezii despre natură
Alo, urgențe din intergalactic
Sunați, vă rog, spitalul de urgență,
Nu mă mai pot opri din tremurat-
Și lacrimile curg cu insistență-
Eu cred că sufletul mi-e fracturat.
Chemați urgențele interstelare
Cu îngerii la borduri pregătiți,
Și medicii cu trusele solare
Pentru suduri pe suflet instruiți.
Și scuturați cordonul de lumină
Să știe Cel ce ne-a legat prin El
Că e cod roșu pe o stea străină
Din care sună stins un clopoțel...
Trimiteți nave dintre constelații
Căci pe pământ nu este niciun leac
Mi-e sufletul împrăștiat prin spații
Și în particule eu mă desfac.
[...] Citește tot
poezie de Emilia Amariei din Confluențe literare (8 februarie 2017)
Adăugat de Emilia Amariei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre îngeri, poezii despre roșu, poezii despre particule, poezii despre medici, poezii despre inimă sau poezii despre constelații
Cocoșul și găina (fabulă)
Un cocoș pricăjit și bastard,
Ce cânta îndrăcit dimineața pe gard,
După ce a venit într-un suflet pe sală,
(Înfoindu-se în costumul de gală!)
Cotcodăcea la găini să se ouă...
-Eu suratelor fac cât voi nouă-ș nouă!
Sunt sprinten și chipeș! Ce să mai spui!
De n-aș fi, nici n-ați scoate vreun pui...
Și se întoarse cocoșul cu secera coadă,
Către o vecină ce o credea mai năroadă,
-Hei moțato!... clocești zi și noapte,
Stăpânul când trece, vorbește în șoapte,
Te întreb uite așa!... la nimereală...
-Pe voi găinile, ce atâta cloceală?
-O, Sire!... așa-i datoria,
Prin asta noi creștem găinăria!
-Vai! lasă-mă... atâtea cocoane,
Clociți și scoateți doar... lighioane
Și nu sunteți în stare, cât toarceți la furcă,
Să dați la iveală... o gâscă!... o curcă!?
[...] Citește tot
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi, Fabule 2008 (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre găini, poezii despre cocoși, poezii despre vorbire, poezii despre vecini, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre gâște
Pentru prietenia ta, omule...
.. în trecerea timpului, cu toții am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
și buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poți să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginți încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alții așa
cum sunt, buni sau răi, cuminți-necuminți, amicii adevărați valorând mai mult decât frații
așezați printre aceia falși și prefăcuți care te-nconjoară ca umbra atât cât în viața ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poți avea prieteni buni, căutând tu însuți
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile și
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiți de rușine... o mână ce-ți șterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ți văd calitățile, știindu-ți toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ți lua apărarea, căutând
pentru tine dreptățile, e prietenul tău bun, omule, în toate dățile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viață s-ai un prieten, doi, și mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmășie, deficitară-n a crede,
toți întâlnind pe cărări și hoți de suflete care mușcă și fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poți trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni și că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre dușmănie, poezii despre greșeli, poezii despre zile, poezii despre tragedie, poezii despre sărăcie sau poezii despre singurătate
Era timpul florilor
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate și reprezentanțe
iar azi, pe șoseaua dorințelor mele
îți trimiți ochii albaștri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzișul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliții tăi mă fotografiază în mii de poziții, îmi spionează secreția insulinei
iau interviuri până și trusei mele de bărbierit
și îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivățul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până și șoferului tău mă adresez cu efendi
până și lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, gulerașului tău cu dantelă
îi croiesc și agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătrați de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoțește...
parcă ești un păun, cu bucureștiul înfoiat în spatele tău.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre relații internaționale, poezii despre gări, poezii despre culori, poezii despre albastru, poezii despre încălțăminte, poezii despre șosele sau poezii despre vârstă
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre palate, poezii despre gură, poezii despre fluvii, poezii despre crengi, poezii despre văduvie, poezii despre vulcani sau poezii despre viscol