Toate rezultatele despre +inger +de +noapte, pagina 7
Glontele
E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins,
Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins!
El sufletul nădejdii noastre, el răsfățatul de noroc,
Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc,
A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă
Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă...
Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet,
Eram feriți de întuneric; el călărea cântând încet:
"Port două roze roșii
La pălăria mea,
A treia-n vârful spadei
Îmi va-nflori și ea..."
Atunci din margine de codru un glonte șuierând ieși:
Cântarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși,
Simții că sângele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns.
Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai! n-am căpătat răspuns!
[...] Citește tot
poezie clasică de Henry Wadsworth Longfellow din Flower-de-Luce (1867), traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre munți
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre văi
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre vecini
Ochii noștri
Ochii noștri sunt făcuți pentru lumină.
Probabil poartă în sine esență divină,
Căci îi simt cum deosebesc adeseori
Culorile norilor dintre culori.
Ochii noștri poartă în sine
Aripi de înger și raze senine.
De aceea privesc lung în noapte
Și cred răsăritul întotdeauna aproape.
Ochii noștri caută. Mereu asta fac.
Oglinzile în care se descopăr le plac,
Deși știu că sunt o minciună
Imaginea ce li se oferă de bună.
Ochii noștri în întuneric vor lumină.
De-i pui sub obroc se vor stinge în tină.
Însă idealul lor e să devină
Candelă ce arde și face lumină.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre negru, poezii despre idealuri, poezii despre valoare, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi, poezii despre nori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Actorul
Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine
arta-i mașinăria de curățat cartofi
chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine
actor retras ca melcul în pantofi.
Iată cum din teroare pianul spală rufe
și sar din pieptul nostru cameleoni de preț
iată cum scoate limba ceasul zvârlit în tufe
ca vipera aprinsă de fiere și dispreț.
Iată cum umblă foamea prin cântec ca o mamă
cum calcă pacea beată pe morții din tranșei
o mână scoate-n ceruri un înger de reclamă
o alta zvârle molimi pe turmele de miei.
Tu care-ți pui pistolul la tâmplă ca pe-o floare
când sus în nori rânjește hazardul roz și chel
tu care mori de noapte și mori de fiecare
porți viermele în palmă ca pe un scump inel.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trenuri, poezii despre moarte, poezii despre flori, poezii despre actorie, poezii despre încălțăminte, poezii despre șerpi sau poezii despre viitor
Erai atâta de frumoasă!
Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...
În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.
Abia intrată în ogradă, cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i că erau desculți,
Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate,
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.
Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai și piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.
În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere,
C-aveau puterea să topescă pe loc și cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire,
Ce ni se prelingea pe suflet, ca să ni-l umple cu iubire!
[...] Citește tot
poezie de Liliana Burac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre lumină, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre superlative sau poezii despre suflet
Amintire pentru mama
Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...
Mamă, vin acum din nou la tine
Și te-mbrățișez cu gând curat...
Mi-amintesc și eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.
Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.
Crucea ta, la colțul casei noastre,
E povara morții tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre iubire, poezii despre mamă, poezii despre viață, poezii despre tristețe sau poezii despre naștere
Glossă iubirii nesfârșite
Pe marea mătăsoasă am clădit,
Palate vechi, din stele de cleștar,
Pe plaja diafană ne-am iubit
Și luna ne părea un felinar.
Eram un lampion zburând hai-hui,
Erai cuvântul izvorât din tihnă,
Ai tuturor eram... și-ai nimănui!
Eram noi doi, o literă divină.
Pe marea mătăsoasă am clădit
Ca într-un univers de necuvinte,
Corăbii verzi... Cu frunze de argint,
Ne-am împletit aducerile-aminte.
Era atâta libertate-n jur!
Tu, lebădă-n veșminte de lumină...
Eu, ca un mire fără de contur,
O flacără sălbatică, divină.
Palate vechi din stele de cleștar
Pe treptele iubirii risipite...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre poezie sau poezii despre durere
Glossă pentru vremuri triste
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu că te-am pierdut.
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vinovăție sau poezii despre sfinți
Cuvinte inghetate
M-am trezit in miez de noapte
Un inger cobora pe soapte
Soptindu-mi cu cuvinte reci,
Cat de departe esti.
Lacrimile curg siroaie
Cand iti aud numele prin ploaie,
Cand iti vad poza in noapte
Intr-o rama de diamante.
Te simt aproape, in continuare
Te aud in glasul de privighetoare,
Iti vad chipu de zana
In fiecare raza de lumina.
Versurile scrise in ploaie
Coboara lin pe foaie,
Versuri, de inima dictate
In strofe sunt inghetate.
poezie de Manuel Gabriel Danca (20 februarie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre privighetori, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre miezul nopții, poezii despre inimă sau poezii despre fotografie
A timpului glossă
Trecem peste timp și timpul ca o pasăre de ceară,
Peste cerul de rugină, liniștit și trist coboară.
Au înmugurit cocorii la o margine de lume...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune.
Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști...
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști.
Trecem peste timp și timpul, ca o pasăre de ceară,
Grânele înmiresmează... Seva-n noi, de mirt, coboară.
Riduri negre strâng sub streașini de tăceri, lumina lunii...
În beteală argintie trec călări pajii furtunii.
Totu-i teamă și tăcere, negura în noi se-ascunde
Și în noapte (ori îmi pare?!), tunetul prelung se-aude.
Cad dantelele de valuri - dansuri ca un plâns de prunc...
Paparude de lumină rod bogat din cer aduc.
Peste cerul de lumină liniștit și trist coboară,
Ca un cânt, o voce lină, din corabia de ceară.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre păsări
Feciorul de împărat fără stea
În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri
Erau copile albe cu părul blond și des
Și coborând pe rază țara lor de misteruri
În marea cea albastră se cufundau ades;
Când basmele iubite erau înc-adevăruri,
Când gândul era pază de vis și de eres,
Era pe lumea asta o mândră-mpărăție
Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie.
Domnea în ea atuncea un împărat prea mare,
Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea,
Și mâna lui zbârcită, uscată însă tare,
A țărilor lungi frâuri puternic le ținea.
Și tările-nflorite și-ntunecata mare
La glasul lui puternic gigantic se mișca.
Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune,
Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune.
În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară,
Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond,
Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre vamă, poezii despre stânci, poezii despre stejari, poezii despre sfințenie, poezii despre râuri sau poezii despre păr blond