zadar

Pastel de toamnă

O vară trece în zadar,
Veni-vor zilele mai rele
Şi totul pare-a fi contrar
................. voinţei mele.
...
În părul meu, de-acum mai rar
În care nu mai sunt inele,
Apar sclipirile de var
.................... prin firicele.
.....
Pe malul mării de cleştar,
Printre nisip şi pietricele,
Adie aspru, vânt hoinar,
.............. strivind castele.
.....
Se taie codrii de stejar
Şi-n locul lor apar şosele
Iar dealurile iar şi iar,
................... sunt golicele.
.......

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucăţi din inima mea!

Am dăruit
la lumea bună,
rea,
bucăţi, bucăţi
din inima mea,
la cei ce mâna,
au întins-o
rugător,
am dăruit
fără răsplată,
ajutor!
Ştiu a iubi frumos,
chiar de-am primit,
răniri mârşave,
prin vorbă sau cuţit,
fâşii de sentimente
pierdute,
în zadar...
cu mângâieri topesc,
a lacrimilor jar.

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Magori
Adăugat de Amelia Magori
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino, primăvară!

Fii tare, primăvară, te luptă cu putere
Şi nu lăsa ca iarna să-şi facă a ei vrere.
Trecută-i este vremea, e palidă, slăbită,
Cojoacele s-au rupt, de babe-i părăsită.

Să nu te dai bătută, hai, nu mai fi timidă,
Un val de vreme rece ar vrea să mai întindă,
Dar soarele-ţi trimite mănunchiul lui de suliţi,
Copiii râd la poartă, se bucură pe uliţi.

Îţi stă mereu în cale, te-mpiedică să vii.
Prea mult n-o să reziste, se duce pe pustii.
E rece, nemiloasă, aşa îi este felul,
Să nu te întristezi, îi sună clopoţelul.

Cu ultime puteri încearc-o răbufnire,
Se chinuie-n zadar, e ultima zvâcnire,
Nu are altă şansă, plecând îi pare rău,
Hai, vino primăvară, acum e rândul tău!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul cel nou a sosit

Anul cel nou a sosit
Cel vechi, iată, a plecat
Să îi spunem, bun venit
Domnul în dar, ni L-a dat.

Domnului să-I mulţumim
Căci e bun şi minunat
A lăsat har, mai trăim
Şi de noi, S-a îndurat.

Nu-n zadar ne-a păsuit
Multe de la noi aşteaptă,
Să-L vestim necontenit,
Să păşim pe calea dreaptă.

Mai cu râvnă să muncim
În imensul Lui ogor,
Şi cu mult zel să trudim
În toate, să avem spor,

[...] Citeşte tot

poezie de Florenţa Sărmăşan (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrângeri

parcă am obosit-n coşmarul cuvintelor-zumzet ;
se gudură ora şi acum lângă început-mi mers.
ritmul şi măsura mi-au hrănit graiul umblet,
reazemul mi l-am găsit în reflexie şi univers.

înfrângeri de toamnă am trăit lângă arţar
de zorzoane încercat-am să curăţ cosmos.
prin singurătate am riscat, eu asasin de zadar
de-mi stau semenii ascunşi în unghi fioros.

iluzia paradisului mi-o înăbuş acum sub preş
o, şi uscăciunea din suflet îmi ucide viaţă;
inaccesibil eu devenit acum zăpezii de cireş
de se îngustează lumina pe mână lunguiaţă.

parcă nimic nu mă mai străbate actual;
nici uitările, nici amintirea anilor adunaţi.
o, tu fascinantă învăluire a tristeţii festival
rotind deznădejdii peste noi cei tulburaţi!

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de poet

Tu, slujitor al slovei,
fiecare literă îmbraci
în lacrimi amare
sau sclipiri de aştri,
transformi versetele
în respiraţii de borangic
şi colorezi frazele
din sceptrul metalogic,
cu esenţe de bujori
albi, roşii sau corai,
eclozaţi în idele de mai.
Permuţi cuvintele
cum viermii de mătase
se schimbă-n fluturi
cu aripi decorate,
ce vor zbura cu gândurile
pierdute pe buzele lunii,
în nopţile fermecate
de cântul stelelor gingaşe
şi...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, om frumos!

Ţi-aş spune ceva, dar,
Poate n-ai să mă crezi,
O fi oare-n zadar?
Dar o voi face, azi,
Iţi spun, omule, TE IUBESC!
Oricine şi oriunde-ai fi,
Poezia mea ţi-o dăruiesc,
Căci am primit-o-n darul
Sfânt al gândului ceresc.
Ţi-am înţeles suferinţa
Când mi-am văzut neputinţa,
De-a te iubi aşa cum eşti.
Am fost un suflet gol
De propria-mi iubire,
Dar forţa dragostei a-nvins
In mine, răutatea,
Iartă-mi nedreptatea!
Te voi iubi, nu doar cu vorbe,
Ci cu iubire-n versuri vii,
Învăţat-am din propria-mi dezamăgire

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Docuţă (19 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi fie viaţa...

Să-mi fie viaţa o cântare
Cu vorbe dulci şi sunet blând
Să fac din rană sărbătoare,
Să nu nutresc vreun negru gând.

Să-mi fie viaţa nu reclamă
Ci dor spre Patria de Sus
Să merg spre ţintă fără teamă,
S-adăpostesc pe cel exclus.

Să-mi fie viaţa desfătare
În Legea sfântă din Sion
C-aşa va fi îndepărtare
De tot ce e în Babilon.

Să-mi fie viaţa bucurie
Că mi-e model un Împărat,
Că-n lunga mea călătorie
În harul Lui El m-a păstrat.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil aşteaptă-n poartă

În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Aşteptând să vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar priveşte-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranţă, încă aşteaptă şi nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
şi-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărţi.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a spus că în opera lui Eminescu nu e aproape nimic ocazional şi special. Totul are o semnificaţie eternă.
El n-ar fi început niciodată cu: "Te-am văzut plângând aseară", ca să ne cânte un episod mărunt din epopeea lui sentimentală.
Chiar când pleacă de la motive speciale, poezia lui se înalţă până la etern şi general. "Pe lângă plopii fără soţ" nu e numai un oarecare amor stins al poetului, ci e însuşi Amorul: e aproape tot ce cuprinde mai semnificativ pentru noi acest cuvânt scris cu literă mare.
Şi această tendinţă de a se desmărgini face ca, în poeziile lui Eminescu, să întâlnim de atâtea ori şi în atâtea forme splendide ideea de infinit ("sure văi de haos"; luna "vis al negurii eterne"; "vremea cearcă în zadar din goluri a se naşte"; "din ce noian îndepărtat au răsărit în mine" etc.).

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!