semne

Replică la poezia "Poate,-ai să afli..." de Violetta Petre

Sub duş, mai trag de timp, ca un şacal,
Îmi dau cu gel, şampon şi alte cele,
Iubita stă în patul nupţial,
Făcând un rebus şi visând la stele.

Cu forţă, apa caldă, în şuvoaie,
Îmi face tensiunea să îmi crească,
Căci din păcate, simt că mă înmoaie,
În loc să simt că vrea să mă-ntărească!

Cu furci mă înţeapă dracii, ţeasta-mi crapă
Şi ca-ntr-o rituală promenadă,
Aş vrea ca, nud, să mă scufund sub apă
Sau să m-arunc în marea de zăpadă.

Un înger blând ar vrea să mă sărute,
Şi pentru-o clipă am rămas perplex:
Ar vrea cu vorba-i blândă să m-ajute,
Dar ei nu ştiu nimica despre sex!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost punctul

la început a fost punctul
şi în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naştere celorlalte
litere din alfabet

literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simţeau că lipseşte ceva
şi au stabilit reguli sub formă de propoziţii
îmbinate în fraze

anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
şi mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit şi au devenit mai înţelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
şi au inventat poezia

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suflete pierdute

Prinşi sunteţi voi în duh de rătăcire,
Şi nu priviţi la semne, deşi sunt...
Din lume aţi venit, sunteţi pământ!
Şi nici că vreţi a vă lupta spre nemurire!

Aţi rătăcit ca oile pierdute...
Pierduţi sunt toţi acei care nu văd,
Care refuză ocaziile avute
A nu le pierde... să işte iar prăpăd!

E scris – oricine cade din Lumină,
Şi nu stă alipit de ea...
A nu-şi conştientiza din vină,
E calea de pierzare, ce moartea ţi-o va da.

Binele îmbracă multe forme...
La fel şi răul pe care nu-l distingi...
Depărtează-ţi tradiţii şi dogme,
Şi împlineşte-n loc, Legea de-a Iubi!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de paradis

Şi-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot aşteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...

Şi mă loveşte iarăşi câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
Aş fi vrut să îmi fii un domn,
Cu un sărut să mă trezeşti dintr-o visare...

De ce eu te visez când eşti cu mine...?
Te port în vise, în inimă şi minte...
Eşti tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi eşti pe căi străine.

Şi mă aşez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ţi scriu...
Reglez şi web-ul meu cel fistichiu,
Şi-aştept mesajele-ţi s-apară.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Claire Cleary: Aşadar, totul se rezumă la bani?
John Beckwith: Nu, se rezumă la a investi în companii care sunt uşor de susţinut din punct de vedere etic şi moral.
Sack Lodge: Ca de exemplu? Dă-mi un exemplu!
John Beckwith: Ca de exemplu? Ei bine, ca cea pe care o avem noi, în cadrul căreia ne ocupăm cu toarcerea lânei pentru ca oamenii nevoiaşi să aibă ce tricota. Şi apoi ei trasformă lâna în haine, pe care la rândul lor le tricotează, aaa... şi fac cămaşi şi pantaloni pentru ca alţi oameni nevoiaşi să le vândă. Este o afacere foarte bună.
Jeremy Grey (abia găsindu-şi cuvintele pentru că Gloria îl atinge cu mâna pe sub masă): Oameni... Oameni care ajută alţi oameni.
Claire Cleary: Este... Este admirabil!
John Beckwith: Mulţumesc. Nu mă considera un sfânt. Scoatem, totuşi, un mic profit. La urma urmei, cineva trebuie să plătească pentru... ăăă... (Îi face semne lui Jeremy.) Dansurile în poala tipului de aici.
Jeremy Grey (râde cu plăcere): Oh, ha ha ha, glumeşte. Mă simt atât de bine când glumeşte.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedesluşit în dragoste iubind

De-al fericirii plâns am fost atinsă,
Când soarele pe cer apune
Şi când răsare văpaia necuprinsă
A inimii ce mult prea mult ar spune.

Într-o candoare pueril înveşmântată
A fost ţinută-n cuşcă multă vreme,
Crezând că dragostea uitată
Se va întoarce şi-i va face semne.

Lovind potopul, gânduri negre aduce,
Dar ele fost-au secerate atunci pe loc...
Iar cântecul curat cu-aromă dulce
A răspândit definitiv vrutul potop.

O vreme labirintică ascunsă,
În care tot mai mult se destrăma,
Inima care n-a fost unsă
Cu dragostea ce tot mai aştepta.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scene de viaţă, scene de familie

doar noi oamenii, ciorile şi porumbeii mai rătăcim prin parcurile desfrunzite şi înnegrite
noi că să dezlegăm firul amintirilor, să le aruncăm pe jos şi cu răbdare de melc să le culegem
bucurându-ne de prospeţimea şi spontaneitatea lor
porumbeii să adune ce mai rămâne iar ciorile ca simple semne de punctuaţie

pe o alee zeci de costume ieşite la aer se bucură de muşcătura gerului
îi simt mâinile strecurându-se prin buzunarele goale
piepţii se umflă la cea mai mică pală de vânt
şi copacii zgribuliţi privesc şi nu înţeleg de unde atâta plăcere

medici, asistente, felceri şi brancardieri ireali îşi fac loc pentru operaţii dificile
pompând substanţe aromitoare printre nume latineşti uitate
aici o colonoscopie, pe banca aia o clismă şi din loc în loc pungile cu perfuzii
cu tot efortul îndreptat spre menţinerea zilei în parametri orari stabiliţi

mesele jocurilor târzii sunt ticsite de sârme, cleşti, foarfece şi clipsuri
mărgelele vin să dea culoare, înşirându-se ca zilele roase de amânări şi decepţii
ochii goi caută să străpungă depărtările cenuşii în care mâinile se târăsc
de la o idee la alta, înfruntând gerurile singurătăţii.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar

În zadar mai caut în colbul amintirii,
Iarba va acoperi totul,
În zadar mai vii, făptură de vis, virtual mă săruţi,
Te văd înaintea treziei, goală ca niciodată,
Ei trec şi nu te văd, nepăsători,
Doar seara, în asfinţit, ceva se mişcă, şarpele erotic,
Iar alteori eşti doar o candelă subţire sub bolta-naltă,
Nici vânturile nu te pleacă, nici duhurile altor vieţi,
Ne pasă nouă azi de slava lumii? Dar nicidecum.
Nici bună, nici nebună e lumea, las-o-n pace,
Izvorul tainic va rămâne tainic, nu cerceta nici zodiile, sunt false,
Mă-ncred în propria-mi liră, te-ncrezi în dorul tău fecund,
Să nu te temi, cu mine eşti oricând, eu voi veni din ceruri, din pământ,
Oraşe – furnicar, să le lăsăm, mai este o pădure fără semne?
Ce sunt acele turme-n zare? Sunt legendarii zimbrii sau roboţi dimensionaţi?
Cum mă-nchinam la Kamadeva, eram elev, erai elevă,
Veneai oricând, râdeai oricând, apoi o stea căzu din cer,
Trecură ani, trecură ierni şi ploi toride, nu mai veneai,
Ai existat? Doar tu poţi şti. Am să adorm curând. Ce voi visa?
Dar pentru mine vor scrie versuri norii şi multicolorii fluturi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne Dumnezeul... (Psalm 88)

Doamne Dumnezeul mântuirii mele
Zi şi noapte strigă rugăciunea mea
Săturat îmi este sufletul de rele,
Ia aminte, Doamne, nu Te-ndepărta.
De lăcaşul morţii am ajuns aproape
Şi cu morţii astăzi mă înşir la rând,
Vin înmormântaţii, vin să mă îngroape,
Printre morţii lumii mă trezesc plângând.

Doamne, mă-nconjoară morţii din morminte,
Doamne, cu-ntuneric m-ai lăsat zidit
De niciunul astăzi nu-Ţi aduci aminte,
Mâna Ta mi-apasă sufletul trudit.

Şi cu valuri grele mă loveşte-ntr-una,
De atâtea lacrimi ochii mi se sting
Şi pe capul care a purtat cununa
Fire de zăpadă înfloresc şi ning.

Pentru morţi, o, Doamne, mai lucrezi Tu oare

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile copilăriei

erau trase la copiator şi purtate din gând în gând şi din generaţie în generaţie
în cartea mea, pe prima pagină era doar un îndemn la citire şi înţelegere
şi pe restul paginii goale am desenat semne disperate?!
pe altă pagină scria doar "sa nu furi"
şi am desenat toate furtişagurile mărunte
pentru că cele mari nu încăpeau pe o pagină
pe altă pagină scria "sa nu minti"
şi Pinocchio mă privea cu ochi mari, curioşi,
neînţelegând ce se petrece
"iubeste-ţi aproapele" scria pe o altă pagină
dar încă nu învăţasem ce e iubirea
aşa că am lăsat cartea să se odihnească până la al doilea descălecat
iar ţara de poveşti s-a trezit între noi fruntarii
sub conducerea unui despot luminat
poate că nu toate ţările
sunt pregătite să fie inventate
aşa că ar face bine să rămână în lumea lor de baştină
departe de cărţile ce nu pot să le cuprindă
şi de minţile bolnave ce le înghesuie
între fruntarii închipuite

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!