proverbe+despre+animale

Opinia: Stimaţi telespectatori! Reluăm transmisiunea în direct din casa memorială a senatorului martir, Poporan! Vă dăm o veste bună! De data aceasta înălţarea la cer s-a încheiat cu succes. Domnul senator va petrece următoarele două săptămâni în lumea îngerilor. Suntem siguri că la revenirea în circumscripţia sa electorală, domnul senator va avea un profil moral sensibil îmbunătăţit. Din păcate, avem şi veşti proaste. Cetăţeanul Guţă, care şi-a dat foc în semn de protest faţă de politica fiscală a guvernului, ei, bine, cetăţeanul Guţă a decedat, în chinuri groaznice, pe masa de operaţie a clinicii de obstetrică-ginecologie. Cât priveşte câinele senatorial, despre care surse neautorizate afirmă că ar fi turbat, există dovezi clare că s-a ridicat la cer, împreună cu stăpânul său. Din informaţiile noastre, Rex a ajuns deja în Constelaţia Câinelui. Publicitate, vă rog!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Janey (vorbind despre mama ei decedată): Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri, era decembrie 1989, tatăl meu tocmai fusese dat afară de la Fabrica Zippo, iar mama încă mai făcea tot felul de chestii pentru a se descurca, Daniel Day Lewis câştigase Oscarul pentru filmul "Piciorul meu stâng", iar tot ce îmi doream era o păpuşă Betsy Wetsy.
Jake: Mi-aduc aminte de acele păpuşi. Le apăsai pe buric şi ele făceau pipi.
Janey: Spusese că se duce să îi cumpere lui tata o sticlă de gin, dar ştiam că se duce să-mi cumpere un cadou. Ploua foarte rău în seara aia, iar şoselele erau... alunecoase.
Jake: Janey... accident de maşină.
Janey: Nu. Cancer.

replici din filmul artistic Încă un film despre adolescenţi?!
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kevin: Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai suport. Putem... Putem, te rog, să vorbim despre pata enormă de pe covor? Dansăm în jurul ei de aproape 2 ani, şi mă înnebuneşte. Poate de-aia sunt nervos mereu. Nimeni n-o spune cu voce tare, aşa că trebuie s-o fac eu. Accidentul a fost din vina mea. Asta e din vina mea. Eu şi cu băieţii eram în oraş şi petreceam după meci. Prietenul meu Andy era pilit. Am încercat să-i iau cheile. S-a enervat. Mi-a fost teamă să nu par moale, aşa că am condus eu. Eu am condus. Asta e. Eu sunt de vină. Eu am făcut-o. Universul nu a conspirat la asta. Planetele nu s-au aliniat împotriva mea. Vă rog, poate cineva s-o zică tare? Eu am fost de vină!

replică din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turk: Ei, haide, Carla, dă-mi un singur motiv bun pentru care nu vrei să ieşi cu mine.
Carla: Ei bine, eşti chirurg. Asa că suferi de complexul lui Dumnezeu, arogantă, toată treaba aia cu "sunt însurat cu meseria". Eşti drăguţ, dar eşti foarte, foarte conştient de asta. Nu ştii nimic despre mine aşa că toate sentimentele pentru mine vin de acolo jos (arată spre şliţul lui). Dar mai ales, eu caut ceva real, iar tu nu eşti altceva decât un băieţel care nu este obişnuit să fie refuzat. Aşa că am o grămada de motive. Alege-ţi preferatul. (pleacă)
J. D.: Eu aş alege "complexul lui Dumnezeu"... dar e greu de ales, ştii, toate sunt atât de bune.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Cumpănaşu: Domnule, domnule, te rog foarte mult, nu mai continua!... Am aflat că eşti erou şi că ţi-ai vărsat sângele şi ţi-ai primejduit viaţa pentru unirea neamului. Pe figura d-tale frumoasă porţi semnul vitejiei, precum pe piept ai răsplata ei simbolică... Ai dreptul, prin urmare, mai mult decât oricare să-ţi spui cuvântul asupra drepturilor şi întocmirilor ţării. Totuşi, nu-mi lua în nume de rău, eu nu pot asculta nici măcar în discuţii de masă, nişte vorbe aşa de grele despre neamul meu. Mi-am trăit toată tinereţea visând unirea; am luptat, când a venit ceasul, pentru înfăptuirea ei, la locul modest unde mi s-a poruncit. Inima mea n-ar suporta acum, la bătrâneţe, nici gândul că s-ar putea strica vreodată ceea ce s-a făcut cu jertfe atât de grele.

replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Şi deci, de atunci, din seara aceea, ai plecat de acasă, la Institut şi ai rămas acolo un timp.
Lucian: Da, am rămas acolo; dom' director m-a găzduit, până în seara oficializării misiunii, când s-a aflat că aş fi comandantul. Bine, dom' director mă avertizase deja, cu o seară înainte, ca să nu fiu luat prin surprindere în momentul oficializării misiunii, dar m-a asigurat că dânsul n-a intervenit în favoarea mea, cu nimic! Doar din cauza asta am acceptat să fiu comandantul, tocmai pentru că nu era un aranjament făcut de dânsul; doar se interesase la Comisia pentru Zboruri spaţiale despre mine, apoi mi-a comunicat această decizie a dumnealor, atâta tot! Dar încă nici acum nu sunt sigur de chestia asta...
Lia: Ah, Luci, te rog! Nu redeschide acel subiect! Ştiu, la fel ca şi tine, vezi, am greşit şi eu, reproşându-ţi acest lucru, fără a mă fi gândit dinainte la implicaţiile cuvintelor mele, dar nu credeam că te vor deranja atât de mult.
Lucian: Lia, nu m-ai înţeles încă?! Nu-i vorba de ceea ce ai spus tu! Aşa credeam eu, încă de la bun început şi chiar i-am reproşat asta lui dom' director, direct, în faţă, încă de atunci, în seara aceea, cu o zi înainte de oficializarea misiunii, când dânsul mi-a spus că de reverul acestei haine albastre pe care o purtam se vor prinde şase bulinuţe aurii... Mi-am dat imediat seama că era vorba despre însemnele comandantului misiunii. Şi încă am îndoieli în privinţa neamestecului lui dom' director în toată chestia asta.
Lia: Ah, Luci, n-ar trebui!
Lucian: Ar trebui sau nu, nu mi-e deloc clar! La fel şi-n cazul vorbelor pe care i le-am adresat mamei; ar trebui sau nu să par indiferent, dar nu pot. Şi totul e atât de greu... Şi-n plus, mi-ai mai zis, de curând, că nu l-aş iubi pe tatăl meu, blondul ăla enervant... Dar nu-i adevărat! Cum să-l urăsc?! Off...
Lia: Luci, te rog, calmează-te!
Lucian: Sunt calm, Lia! Foarte calm...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penny: Ştiu că nu e treaba mea, dar eu doar... trebuie să întreb - care e orientarea lui Sheldon?
Leonard: Cum adică "orientare"?
Penny: Ştii tu, care e orientarea lui? Îi plac fetele...? Băieţii...? marionetele din şosete...?
Leonard: Sincer, noi credem că nu are nicio orientare.
Penny: Haide, toată lumea are o orientare.
Howard: Nu Sheldon. De-a lungul anilor am formulat o serie de teorii despre cum s-ar putea reproduce. Eu mizez pe mitoză.
Penny: Scuze?
Howard: Cred că într-o zi Sheldon va mânca o cantitate enormă de mâncare thailandeză şi se va împărţi în doi Sheldon.
Leonard: Pe de altă parte, eu cred că Sheldon ar putea fi forma de larvă a speciei sale şi că într-o zi se va transforma în cocon şi va ieşi două luni mai târziu cu aripi de molie şi exoschelet.
Penny: Ok, bine, mulţumesc pentru coşmaruri.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şi că tot veni vorba despre body-guarzi, ia ziceţi, cum sunt ai voştri, doar aţi "primit" fiecare câte doi?!
Alex: Păi, spune tu primul, dacă tot eşti curios; ai tăi cum sunt? Doar ai primit şi tu, tot doi...
Nistor: Pe lângă mine, evident, mult prea micuţi. Scunzi, adică...
Alex: Pe lângă tine, evident; şi Everestul e mult prea micuţ.
Nistor: Ia mai taci, mă! Oricum, m-am împrietenit cu ei. Le-am oferit bomboane, gume de mestecat, biscuiţi, ciocolate...
Alex: Era normal. Ce altceva puteai tu oferi?
Lucian: Apropo, Nis, când plecăm, să nu uiţi să-mi dai şi mie câteva bomboane, biscuiţi, napolitane, în general dulciuri din astea, de la tine; nu şi gume de mestecat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bine, bine... Deci, rămăsesem singur în navă, iar în final, plictisit de atâta singurătate, am decis să ies în oraş, deşi cred că aş fi procedat mult mai bine dacă aş fi rămas în continuare liniştit în navă. Pentru că, ajuns aici, evident, am căutat-o pe Lia, însă la uşa camerei ei se afla deja Sid. Ea l-a întâmpinat zâmbitoare şi l-a invitat să intre. Însă nu au stat mult înăuntru. Iar când au ieşit, ea l-a luat de mână, ba l-a şi sărutat, deşi, e adevărat că numai pe obraz.
Maria: Deci, asta-i tot?! Doar pentru atât eşti tu atât de trist?
Lucian: Păi, ţi se pare puţin?
Maria: Sigur! Cine ştie ce au discutat ei doi în cameră, deci, l-a sărutat pe obraz în semn de recunoştinţă. Şi eu aş fi procedat la fel în locul ei, chiar dacă Nick ar fi fost de faţă în acel moment.
Lucian: Chiar ai fi procedat astfel? Şi?!
Maria: Şi nimic! Nick trebuie să înţeleagă că aşa sunt eu, am o fire năvalnică, deci, nu are motive să fie gelos, iar el este soţul meu; cât despre tine, tu ce motive ai? Să vedem! De moment ce presupun că încă nu i-ai spus nimic Liei...
Lucian: Nu, nu i-am spus nimic.
Maria: Luci, te bat! Când ai de gând să-i spui?
Lucian: Nu ştiu, blondo...
Maria: Păi, vezi?! Atunci, ce pretenţii mai ai?! Cât despre faptul că ea l-a luat de mână, nu văd nimic rău nici în asta! Şi eu te-am luat pe tine acum, nu de mână, ci de braţ, până am ajuns aici, în părculeţ.
Lucian: Serios?! Chiar m-ai luat pe mine de braţ? Tu?!
Maria: Da, pentru că te opreai după fiecare doi-trei paşi.
Lucian: Ciudat, nu-mi amintesc partea asta!
Maria: Păi, parcă erai în transă...
Lucian: Bine, e posibil să mă fi luat de braţ... Dar vezi, eu m-am plimbat de multe ori cu ea, însă numai o singură dată am luat-o de mână, iar atunci i-am cerut voie. Şi nu cred că Sid a procedat astfel. De fapt, el sigur nu i-a cerut voie, pentru că ea l-a luat pe el de mână!
Maria: Zău, Luci, te legi de orice amănunt, cât de minor ar fi el... Serios, n-ai motive să te porţi astfel!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul (cu glas stins): Doamnă! Dar pe mine cine mă apără?
Aurica (autoritară, răsfoind dosarul): Ţi-am spus să taci! Tu eşti un trădător! Cu toate acestea, te voi apăra... Am această obligaţie de serviciu! Să nu crezi că mi-e uşor! Eşti un gunoi, o cârpă. Un păduche! În loc să scrii despre eroica noastră clasă muncitoare, mâzgăleşti hârtia cu metrafizică, îngeri şi popi. Ba mai vrei să reinstaurezi şi monarhia... Te voi apăra, totuşi... Justiţia e justiţie...
Poetul: Cred în imparţialitatea conştiinţei...
Aurica: E treaba ta! Crezi în ce vrei! Eu una nu sunt imparţială! Sunt de partea celor mulţi...
Poetul: Închis fără de moarte într-un singur vers...
Aurica: Ţi-am spus să taci! Te voi apăra! Chiar dacă eşti un zero barat.
Poetul: Am vrut să cânt înaltul...
Aurica: Gura! Aici e tribunalul poporului, nu cenaclu...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!