poezii mihai eminescu scurte

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenţă

Unul, as în vorbe scurte,
Dându-şi inima în gaj,
Ar dori să-i facă curte,
Însă dânsa vrea... garaj!

epigramă de Condruţ O. Păun din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

TRATAMENT DIVERS

Unde scurte, băi, nămol,
Se tratează-aicea totul,
Adevărul vi-l spun gol;
Primul întărit e cotul.

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dietă

Consumând doar ceai de tei,
Când privesc la scurte poale,
Găsesc vorbă cu temei;
Teiu-i de esenţă moale.

epigramă de Aurelian Ghelase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meşterul

Cu popasuri lungi, sau scurte,
Pe la ea, se prinse satul;
Cam de-un an îi face curte,
Iar acum îi drege patul.

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-ar fi nopţile mult mai scurte
dacă-am reuşi să ne-înecăm inimile-n whiskey,
aşa cum o putem face cu minţile?

poezie de Alexandria Drzewiecki, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fete superbe, trupeşe, cu rochii scurte mulate, cu priviri provocatoare, ce te îndeamnă să dezvălui taina, ca pe o înfrângere: sunt pe Calea Victoriei!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spunea Eminescu...

Sunt poeţi multi şi "poiate",
În ziua de azi, cu duiumul.
Ehehei!
Fără diplome, la scris nu îţi da drumul.
Doar pe ei.
Nu contează ce scrii tu dintre simţiri,
N-ai respect în faţa lor, decât cu linguşiri.
Valoare nulă.
"Nu mărindu-te pe tine, lustruindu-se pe el",
Spunea prea trist Eminescu despre cel mişel.
Cap de... bulă,
Spumă efemeră, aşa vânt ce se îndoaie.
Şi-au cultura cât au alţii jos... pe foaie.
Ia măsură.
Şi-au cultură.

poezie de Cristian Cruţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafăr fiind

(lui Mihai Eminescu)

Luceafăr fiind, pe cer a strălucit
Cu razele aureolate de lumină,
Pe care răspândindu-le domină
Tot Universul cel nemărginit.

Al frumuseţii pisc l-a cucerit
Cu-o pană fermecată şi divină,
Încet, încet, figura lui blajină,
Cu nemurirea-n veci s-a înfrăţit.

Din versul blând şi dulce şi vioi
Şi mierea cea turnată în tipare,
Pe tremurat de frunze din zăvoi

Am tot sorbit speranţe şi visare.
El, cel rămas, de-a pururi pentru noi,
A spiritului vie întruchipare.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rasai asupra mea...

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

1879

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!