Poezii despre mi-as dori, pagina 68
Ca silabele unui mare pian
Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place și
Tot ce îmi place mă odihnește. Cunoaște-mă!
Spune noaptea, cunoaște-mă!, spune sufletul,
Cunoaște-mă! spune lumea de forme a nopții.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun șira spinării să stea la pândă, și ea, ca hiena
În pustiu, își scoate ghearele și așteaptă.
Veniți sunete!, spun, veniți sunete!; și ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate și mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca niște forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenți,
De vântul subțire al nopții. Aș putea alcătui viața
Numai din sunete, mi-aș putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, orașele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre apă
- poezii despre întuneric
- poezii despre zoologie
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Destin
Ce vină am și ce blestem m-apasă,
De mi-a fost dat să fiu copil sărman?
În casa mică și sărăcăcioasă,
Ne înmulțim, în fiecare an.
Iar sărăcia noastră tot sporește,
M-am înfrățit, de când mă știu, cu ea,
Sunt resemnat, norocul nu-mi zâmbește,
De-aceea-nvăț să mă descurc așa.
Eu nu visez iPod sau telefoane,
Căci nici nu știu la ce mi-ar folosi,
Nu vreau cadouri mari, de milioane,
Ci pâine s-am pe masă, zi de zi.
La masă, nu m-arăt nemulțumit,
Mă bucur de orice îmbucătură
Și-am învățat, așa, în sec, să-nghit,
Când în vitrină văd o prăjitură.
[...] Citește tot
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre învățătură
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre școală
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vacanță
O plăcintă pe cinste!
iubirea ta
mare uriașă dumnezee
pe care eu
o iau o privesc suspect
o strivesc un pic între gene
fac negru-cu-alb alb-cu-roșu
o întorc pe toate fețele
o degust
o vârstă ancestrală își strigă
perindările de-a lungul eternității
să mă descopere chipurile pe mine!
o iau o privesc suspect
dau să-mi fie milă
dar în iubire ca și în război...!
neatentă îmi scapă printre degete
fac roșu-cu-alb alb-cu-negru
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre vârstă, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre suferință sau poezii despre siguranță
În fața neputinței
Lacom îmi este gândul,
să nu mai zic de poftă!
Dar, din păcate, tu
nu ai deloc habar
Că-n inimă și suflet
ți-am ridicat altar,
Unde mereu mă rog,
să mi te am, în faptă!
Râvnesc ca un nebun
la tot ceea ce-nsemni,
Dar ce păcat că teama
mă ține la distanță.
De câte ori n-am vrut
să-ți spun totul în față,
Să fac să se grăbească
acele rugăciuni...
Îmi pare un blestem,
nu pot să nu mă tem,
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frică, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre poftă sau poezii despre poezie
Mi-am luat haina de tăceri...
mi-am luat haina de tăceri, este ruptă și cârpită,
amintiri de mult, de ieri, ies afară dintr-o criptă,
cu răcoarea lor de foc îmi fac nopțile doar albe,
luna mea fără noroc varsă raze reci și calde
amintirile revin, să-mi șoptească despre tine,
tinerețea ce-a fugit îmi e umbra ce revine,
îmi port pașii pe cărări petrecute și uitate,
numai eu mai caut și-acum razele din nopți albastre
pomii treji, la fel ca mine, nu adorm de amintiri,
îmi vorbesc mișcându-și frunze, mă împacă cu priviri,
stelele aprinse toate cheamă luna s-o privesc,
numai ea știe de toate, clipe dulci o veștejesc
pe aleea pietruită înflorită în castani,
merg tăcut căutând o clipă moartă de atâția ani,
aș dori-o să revină, aș dori-o s-o gonesc,
nu mai știu ce e cu mine, de mult timp nu mă găsesc
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre amintiri, poezii despre alb sau poezii despre zăpadă
Toamnă cu parfum de cafea
De ce crezi că, dacă-i toamnă,
Este totuși prea târziu,
Iar natura te condamnă,
Cu un gângurit pustiu,
C-ai plecat nepăsător,
Într-o sumbră primăvară.
Nu știai că-mi va fi dor
Să fim ca odinioară,
Când croiam din lut cuvinte,
Prefăcându-le în stele?
Crezi că-s toate prăbușite
În cutia cu surcele?
Îmi tot spui, prin triste rânduri,
Că și patima e stinsă,
Prăvălită printre scânduri.
Dar... de ce nu sunt convinsă?
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre zile, poezii despre trenuri, poezii despre toamnă, poezii despre supărare sau poezii despre stele
În palma ta
În palma ta, căuș făcută, mi-aș pune sufletul și gândul
Să mă topesc, alene,-n ea, din piept să îmi alung plângândul.
Că-n palma ta, înfrigurată, eu uit de lacrimi și suspine,
De grijile ce mă-nfășoară, de-al tău tumult, dar... și de mine.
În mâna ta îmi e destinul, așa precum ne-a fost lăsatul,
Să mă iubești, să-mi fii aproape, dacă greșesc, să-mi ierți păcatul.
Iar dacă tu, la rândul tău, cu pietre mai arunci în ape
Din valurile ce se nasc eu ies, te iert și-ți sunt aproape.
La pas cu tine, doar cu tine, adesea pe un drum pietros
Încerc să-ți fiu mereu aproape, să te ridic, dacă pici jos,
Iar dacă pasul meu e moale și, cumva-n urma ta rămâne
Mă prinzi de umeri și, alături, mă treci din astăzi către mâine.
În mintea ta eu stărui veșnic, și azi, și mâine,-ntotdeauna
Și navigăm pe valul vieții, cârmind și ocolind furtuna,
Iar dacă-n ochiul ei ne prinde și nu avem altă scăpare
Îmbrățișați plutim pe valuri, ori ne-afundăm, tăcuți, în mare.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre iertare, poezii despre apărare, poezii despre viitor, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sunt un om viu
Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar ma bucur totdeauna ca sunt.
Nu ma realizez deplin niciodata,
pentru ca
am o idee din ce in ce mai buna
despre viata.
Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii,
dintre mine si lei,
dintre mine si insulele de lumina
ale stelelor.
Dintre mine si numere
bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3.
Am si-un defect, un pacat:
iau in serios iarba,
iau un serios leii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre versuri, poezii despre perfecțiune, poezii despre ocean sau poezii despre numere
Iar, la rând... unică
Un clipocit de gălăgie
Stă-nfipt pe-un cablu de curent
În frac cu pana-n furculiță;
Roșu-grena pe sub bărbie
Cu glas nestăpânit, strident
Și pieptul alb ca o igliță.
E-n cercetare de lăcaș
Sub streașină, de-un loc să-ncuibă,
Tot schimbând tonuri muzicale
C-o altă, alt stilat părtaș,
Se-oprind după ce-n zbor se-mbuibă,
Tot se chemând alert, agale.
În echilibru imperfect,
Cu ciocul ascuțit ca acul
Își tot înțeapă puf, penaj,
Sub aripioare, în dos, pe piept
Și cântă iar, umflând ca sacul
Gușa, ce-i tremură-n tapaj.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre muzică, poezii despre tată, poezii despre smerenie sau poezii despre rude
Fenomenul OM
Văd prea des cum unii oameni, deși sunt în libertate,
Se transformă-n animale triste și însingurate.
Au nevoie să găsească un motiv de a trăi,
Să se lupte, să răzbată chinul fiecărei zi.
De pe urma libertății suferința e mai mare
Decât dacă ar trăi prizonieri într-o-nchisoare.
Să fi OM e lucru mare, drama lui monumentală,
Este chiar o tragedie drama existențială.
Brusc și cu intensitate unii tin în astă viață
Monopolul suferinței, fără urmă de speranță.
Mai există alții care, doar puțin au depășit
Existența de moluscă, vierme, șarpe pripășit.
Pentru-aceștia e normal să dorească, să admire
Fenomenul OM, desigur, pentru ei în devenire.
Însă acei care-au trăit fenomenul omenesc,
Și-ar dori orice să fie, numai OM nu mai doresc.
Pacă-ar vrea să se transforme într-un mugur drept spre soare,
Într-o gâză anonimă, fluture plăpând sau floare.
Chiar și animal de pradă, prin păduri să rătăcească,
Uneori ar vrea să fie, nu făptură omenească.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre animale, poezii despre libertate, poezii despre șerpi sau poezii despre viermi