ion ratiu

Femeie cu trup de gazelă

Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credinţă,
Aceeaşi - tăcită, eternă,
Având propria-i biruinţă.

Cu pieptul prin plaoie şi vânturi,
Alungă statornicai teamă,
În suflet îţi sapă mormânturi
Şi multă iubire-n afară.

E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie cu trup de gazelă

Femeie cu trup de gazelă
Gonind printre stânci de credinţă,
Aceeaşi - tăcută, eternă,
Având propria-i biruinţă.

Cu pieptul prin ploaie şi vânturi,
Alungă statornica-i teamă,
În suflet îţi sapă mormânturi
Şi multă iubire-n afară.

E-o toamnă în zâmbetu-i tandru,
În ochi chihlimbar, catifele,
E-n suflet o floare de leandru -
Femeie cu gânduri rebele...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rock' n' roll febril

(Lui Jon Lord, cel prăbuşit
în "adâncul purpuriu")

Nişte dimineţi bolnave
îmi strică agenda
şi-aşa încărcată de fluturi
cu aripi de plumb,
cămaşa mea mov
cu desene abstracte
a intrat la apă şi se sparge
în litere adunate
în bulgări onomatopeici,
soarele se piaptănă ca o lebădă
în căldurile cântecului final,
o fi vremea apusului?
prea mult sânge la răsărit,
come on, Jon,
fă-mă un Child in time!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Ion Horea

Mă chemi, Doamne, şi nu întrebi
dacă mi-am sărutat visul,
dacă am făcut ordine în sertarele
cu hârtii jumătate scrise;
mai aveam câteva gânduri
răsucite după întrebări
şi muguri ce-au uitat să pocnească,
vreo doi paşi care mergeau invers
cu aripa adâncită sub talpă;
îi voiam dimineţi, dar...
ai ales să fiu fericit
cu stâncile pornite
din inima mea

poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, dar celor ce sunt

Forţa iubirii a creat un înger ce aprinde lumina
Se porţionează în felii identice pentru fiecare zâmbet.
Cercul de foc al tăcerii s-a oprit.
Gheţarii au năvalit, prăvălindu-se peste suflete.
Când visul în doi s-a descarnat, a rămas putreziciunea uitării.
Am tivit cu îngerii lacrima, să nu i se destrame durerea şi să se prăvălească în mine.
Au rămas doar înegrii născuţi din iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecea condorul

Mini-fabulă

Se stinge chiar condorul de foame, câteodată,
Vegheat pe culmi semeţe de-a soarelui lumină,
Dar nu s-a pomenit în lume, niciodată,
Ca el să îşi dispute porumbul... cu-o găină!

Morala

Asemeni, printre oameni sunt genii, aripaţi,
În turnul lor de fildeş, oblăduiţi de zei,
Ce-mping prin veacuri lumea – titanii nepătaţi
De bârfe, de sudalme sau vrajbe de pigmei!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund şi mă mai tem,
Căci va pluti şi dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.

Se-ascunde-n umbre,-n taină şi în gânduri
Şi scormoneşte dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.

În inimă-i vulcan, taifun şi tunet,
Înfioraţi în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs şi zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheietura vieţii

Încheietura vieţii
Şi-a luxat existenţa.
Este nevoie de un psiholog
Pentru a-i face reconfigurarea morală.
O chestiune banală...
O bucată de tifon, uşoară,
Ca pâlpâirea unei lumânări parfumate.
Flutură ca a îngerilor armate...
Paşi grei, biciuiţi de vântul tăcerii,
Durerea-nvierii,
Lacrima ce înţeapă ochiul de amintire,
Defuncta iubire...
Şi zborul lin în care toţi plutesc,
Suflete de lumină,
La întâmplare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa zăpezii

Treci limpezindu-te-n pământuri mult întârziată,
Rămasă dintr-o zi de toamnă şi aşteptată-n vremea ceea
Peste câmpia ca o tabla de diamant şi ciocolată,
Pe care cobora spre ziuă şi se-nălţa-n amurg scânteia.

Să-ntârzie doar prospetimea hotarelor în nesfârşite
Şi plopii-albaştri, traşi de două peneluri lângă drumul ţării,
Când peste vârful lor va trece cu fluieratul ei subţire,
Întoarsă, mierla primăverii ce nu ne poate da uitării.

poezie de Ion Horea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertăciune

Te-am visat
De foarte mult timp...
Di-nainte de-a mă naşte...
Încă de pe vremea dinozaurilor...
Mă jucam cu ei, în pădure,
Iar cănd oboseam
Mergeam pe plajă...
Şi-ţi desenam chipul...
Cu degetul...
Pe nisip...
Şi-aşteptam să te naşti...
Ca să te pot iubi...
Ţi-am ursit
Să fii teribil de frumoasă...
Şi pură...
Şi însetată de iubire...
Şi-aşa ai fost...
Vroiam să te cheme
ETERNITATE,
Dar tu,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!