cu tine- adrian paunescu

Examen la geografie

se întoarce calul tău dezlegat
rumegând coroana de flori de tâmplă
potcoave de înfeminare
ascult cum ticăie metronomul uitat în priză
clavecinul la care şedeam lipiţi
cântând motete la 4 mâini
de ne era frig de mansardă

arde viaţa molcom în soba portativă
între do-re e timp şi de sub-sol
un fel de dragoste metafizică
în patul tău din fier sobru
mă uit la tine ca la un muzeu gratis
portrete în cărbune-fumatul interzis
tu îmi vorbeşti de arta etruscă
desenând în palmă sinoptici din noi
ecuatorul trece mai la sud de sâni
ca un hurican de vară şuie

hăuleşte îmi zici, strigă-mă pe nume

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe la noi

La noi, p-aci, prin Bănie,
Oltenii se strâng ciopor,
Ca să plece, măi bădie,
Pe drumul minerilor!

I-a chemat Dragnea, pe toţi,
La Guvern, în prag de seară
Că paraditorii-s hoţi
Şi e musai să dispară!

Eu le-aş da ş-un kil de vin,
Zăibărel, din cota mea,
Dacă i-ar lustra puţin,
Da' legal, ce pana mea!

Ete aşa, pe cinstea mea,
Pregătit, cu pixu-n mână,
Jur să scriu şi pun colea,
Olteniada română!

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

(Impresii de călătorie)

Oh drum de piatră ce urci şerpuind colinele
peste care zenitul încă se mai joacă
cu pensula înmuiată-n vara târzie
când în urmă
pădurea a îmbrăcat deja haina de noapte
la ce cazne supui tălpile arse ale călătorului
ce a bătut în lung şi-n lat bulevarde şi artere
pulsând de forme de viaţă necunoscută
poticnindu-mă pe piatra-ţi vălurită
eram un naufragiat ce se abandonează valurilor
cu ghinde şi castane pe post de firimituri
să-mi indice drumul de întoarcere
căci oricât aş fi dorit
să dau colinelor numele locului meu de veci
vremurile lui Crusoe şi Magellan sunt apuse

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei de vis-à-vis

Prin leneşa adiere matinală
Frumoase gânduri îţi trimit
Ghicind că tu aproape goală
Visezi pe dalb cearşaf boţit.

Firava rouă de pe trandafiri
O iau în ochii plini de extaz
Ca dusă cu plăcute amintiri
Să picure pe finul tău obraz.

Şi versuri din poemul Mării
Scrise de geniul trist Puşkin
Dau cu azur din largul zării
Să îmbrace şoldul tău divin.

Din zbuciumul eminescian
Iau farmec de Luceafăr pal
Pe sânul tău şi al meu alean
Să aştearnă al poeziei voal.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin ceruri, mamă, mai sunt ani?
Sau stelele măsoară doar eternitatea,
Cine îţi cântă astăzi, "la mulţi ani",
Când viaţa ta s-a împletit cu moartea?

Pe-aici, prin curtea ta, e toamnă, cald...
Dar frunze nu mai sunt în nuc să ştii, niciuna,
Of, iarba, mamă, ţi-a ajuns incet până la prag,
Iar dorul nostru a crescut şi el, de-atunci, într-una...

Prin ceruri, mamă, se sărbătoreşte?
Un tort cu lumânări, tu oare ai?
Aici, durerea, încă arde, ne topeşte,
Din lacrimi, ţi-am zidit şi noi un rai...

E ziua ta în Cer şi pe Pământ,
În casa ta aprindem amintiri cu tine,
De ne priveşti, trimite, mamă, un cuvânt,
Un vis, orice, să ştim dacă eşti bine...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Din negura uitată a vremii,
Păstrez un chip frumos şi blând.
Un chip pe care n-am să-l uit
În viaţa toată.
E chipul de bătrână,
Bunca mea cea bună.

O văd aşa precum o ştiu,
Cu părul nins, cu furca-n brâu,
Cu faţa ei brăzdată,
Cu mâna-i albă şi curată,
Cu ochii blânzi, cu a lor priviri
Ce m-au vegheat.
O văd acum împletind,
La mine-acum o aud strigând.
Îmi dă un sfat, eu n-o ascult.
Mă dojeneşte. Încep să plâng.
Ea mă mângâie-ncetişor
Şi mă alină: betul puişor.
Să tac, mă-ndeamnă s-o ascult,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (1990)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea umilinţă

Regretaţilor mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Muşat, Mihai Ungheanu, Raoul Şorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ştefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Românie

În ceruri este-o Românie mare!
Acolo-i Horea, Cloşca şi Crişan,
Acolo e Vadim şi Păunescu
Şi Eminescu nostru milenar.

Acolo-i Iancu, Ştefan al Moldovei
Şi Cuza şi istoria prin care
Noi ştim vorbi şi plânge româneşte...
Şi ţara-aceea nu ni-i de vânzare!

Acolo-n înălţimi sălăşluieşte
Şi vulturul dreptăţii şi-al tăriei...
Acolo se vorbeşte româneşte
Şi dorm pe veci eroii României.

Acolo sunt doar râuri de lumină,
Câmpii de grâne, braţe secerate
Şi îngeri ce s-au ridicat din tină
Şi au zburat spre dincolo de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muza

Din care univers mi-te-ai desprins
Şi te-ai oprit în prag la mine?
Divinitatea te-a trimis
Să-mi tulburi clipele senine?

Eşti adiere şi suspin; un vânt de primăvară,
Parfum de flori, un gust amar
al clipei trecătoare...
Eşti amăgirea unui vis din noaptea solitară.
Dar ce nu eşti tu oare? Eşti bucuria care doare.

*
* *

În viaţă m-ai curtat mereu
Şi-ai însoţit durerea sufletului meu.
Dar eu, nebun, n-am înţeles
Şi-am aruncat vers după vers
În nopţile cu lună plină
Pe-o bancă-n parc, pentr-o străină.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2016)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai sublim

"Nimic nu este mai sublim, decât să te apropii de Dumnezeu...
Acum poate veni moartea! Eu mi-am împlinit menirea. Dumnezeu mi-a dat putere să mă înving pe mine însumi. Dumnezeu singur să fie slăvit!"
Beethoven

Nimic nu este mai sublim
Ca razele să-I răspândim
Mai mult ca tot pe El să-l ştim..
Şi-n laude să Îl mărim.

Cu El la drum noi să pornim
Făcându-I voia să muncim.
Nimic nu este mai sublim
Ca razele să-I răspândim.

Mi-am împlinit ţelul sublim
De vine moartea-I sunt intim
Păşesc în glorii să muncim
El mă transformă-n heruvim
Nimic nu este mai sublim.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!