sunt vagabondul vietii mele

Lia: Luci, opreşte, te rog! Vreau să cobor aici. Îţi mulţumesc că m-ai adus, dar o să merg singură până acasă, pe jos. Nu-i foarte departe...
Lucian: Ce tot vorbeşti? Cum să pleci singură? Şi mai ales, pe jos?
Lia: Păi... Eu nu locuiesc aici.
Lucian: Ştiu că nu tu; aici stau eu. Te duc eu acasă la tine, cu maşina, puţin mai târziu. Te rog... Eşti invitata mea.
Lia: Dar...
Lucian: Hai, numai puţin, să-i vezi pe Rikky şi pe Nero!
Lia: Părinţii tăi sunt acasă?
Lucian: Dacă sunt?!... Salut, blondule! Sunt. Sunt acasă...
Iulian: Luci... Te-ai întors; tot cu maşina asta, din câte văd. Dar fără body-guarzi şi cu altă domnişoară, nu cu cea blondă. Tot colega ta e?
Lia: Laura-Lia Stancu, domnule.
Iulian: Ah, da, consilierul misiunii; cea cu sfaturile. Ai început deja, de pe acum să-mi sfătuieşti fiul, domnişoară? Ai mare grijă cu el, are nevoie de nişte sfaturi...
Lucian: Termină, blondule!
Iulian: Desigur, domnule comandant. Haideţi în casă! Dar sper că dumneata, domnişoară, nu mai ai alte animale; cred că Rikky şi Nero ne sunt de ajuns.
Lia: Nu, domnule, eu n-am decât un motănel gri, acasă...
Lucian: Un motănel gri? Haide, te rog... Nu te mănâncă nimeni!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (nemulţumit): Tinerii de azi sunt frumoşi, dar fără minte. Le lipseşte simţul răspunderii... Spiritul de sacrificiu le e complet străin! Habar n-au ce înseamnă un regim de austeritate! (Bagă toţi banii în buzunarul de la piept). Ei cred că bugetul naţional e bufet suedez... Ia fiecare cât vrea! Fiecăruia, după nevoi!... Fiecăruia după tupeu!.. (Pauză). Tinerii noştri au o însă o mare calitate! (Tare). Sunt tineri! (Se uită la ceas). Doamne, ce târziu s-a făcut! Şi încă nu mi-am învăţat discursul...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ian: Ce faceţi cu familia de Crăciun?
Toula: Păi, mama pregăteşte friptură de miel.
Ian: Cu jeleu de mentă?
Toula: Nu. (Pauză.)
Ian: Şi?
Toula: Şi... (Pauză.) Sunt grecoaică, nu?
Ian: Da, şi?
Toula: Ceea ce se-ntâmplă e că tata şi cu unchii mei se bat pe creierul de miel, care să-l mănânce. Iar matuşa Voula ia într-o furculiţă ochiul şi mă aleargă cu el prin casă încercând să mă facă să-l mănânc, că, cică, mă face mai deşteaptă. Tu ai doi verişori, eu am 27 de verişori primari. Şi toată familia mea e mare şi gălăgioasă. Şi toţi sunt implicaţi în viaţa celorlalţi. Tot timpul! N-ai niciun minut răgaz, să stai şi tu să te mai gândeşti. Că stăm tot timpul împreună să mâncăm! Toţi oamenii pe care-i cunoaştem sunt greci. Grecii se căsătoresc cu greci ca să se înmulţească grecii mâncăcioşi şi gălăgioşi.
Ian: Uau!

replici din filmul artistic Nunta a la grec, scenariu de Nia Vardalos
Adăugat de Ştefania Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrew Paxton: O să-i spunem familiei mele despre logodna noastră când vreau şi unde vreau. Acum roagă-mă frumos.
Margaret Tate: Ce să te rog frumos?
Andrew Paxton: Roagă-mă frumos să mă însor cu tine... Margaret.
Margaret Tate: Ce vrei să spui?
Andrew Paxton: M-ai auzit. În genunchi.
Margaret Tate (îngenunchează): Îţi convine aşa?
Andrew Paxton: Îmi place aşa. da.
Margaret Tate: Poftim. Vrei să te însori cumine?
Andrew Paxton: Nu, spune-o cu convingere.
Margaret Tate: Andrew.
Andrew Paxton: Da, Margaret.
Margaret Tate: Dragă Andrew.
Andrew Paxton: Ascult.
Margaret Tate: Ai vrea, te rog, cu cireşe deasupra, să te însori cu mine?
Andrew Paxton: Bine. Nu-mi place sarcasmul din vocea ta, dar o fac. Ne vedem mâine la aeroport.

replici din filmul artistic Vrei să te însori cu mine?
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neil Perry: Doar ce am vorbit cu tatăl meu. Mă obligă să renunţ la piesa de la Henley Hall. Actoria este totul pentru mine. Eu... Dar el nu ştie! El... Îi înţeleg punctul de vedere; nu suntem o familie bogată, ca a lui Charlie. Noi... Dar îmi planifică restul vieţii în locul meu, şi eu... Niciodată nu m-a întrebat ce-mi doresc!
John Keating: I-ai spus vreodată tatălui tău ce mi-ai spus mie acum? Despre pasiunea ta pentru actorie? I-ai arătat vreodată?
Neil Perry: Nu pot.
John Keating: De ce nu?
Neil Perry: Nu pot să vorbesc cu el aşa.
John Keating: Înseamnă că joci şi pentru el. Joci rolul fiului ascultător. Ştiu că sună imposibil, dar trebuie să vorbeşti cu el. Trebuie să-i arăţi cine eşti, ce ai în suflet!
Neil Perry: Ştiu ce ar spune! Mi-ar spune că actoria este un capriciu şi că ar trebui s-o dau uitării. Ei contează pe mine; mi-ar spune să-mi scot asta din cap pentru binele meu.
John Keating: Nu eşti un servitor legat printr-un contract! Nu este un capriciu pentru tine, dovedeşte-i prin convingerea şi pasiunea ta! Arată-i asta, şi dacă tot nu te crede – ei bine, până atunci, vei fi terminat şcoala şi vei putea face orice vrei.
Neil Perry: Nu. Cum rămâne cu piesa? Spectacolul este mâine seară!
John Keating: Atunci trebuie să discuţi cu el până mâine seară.
Neil Perry: Nu există o cale mai uşoară?
John Keating: Nu.
Neil Perry (râde): Sunt prins în capcană!
John Keating: Ba nu eşti.

replici din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dar nu vă temeţi, domnule, de dimineaţă, fiica dumneavoastră va pleca spre Institut cu cei doi body-guarzi, iar aceştia vor fi aici, prezenţi la datorie şi în acest sfârşit de săptămână, sâmbătă şi duminică.
Lia: Grozav! Mie mi-ar fi convenit mai mult fără ei; acum, datorită lor, va trebui să stau două zile doar închisă în casă. Frumoasă modalitate de a-mi petrece week-endul.
Valeria: Scumpo, tu întotdeauna stai în casă în week-end, de obicei.
Lia: Mamă... Poate că de obicei stau în casă, dar în acest week-end aş fi putut ieşi cu noii mei colegi, însă cu body-guarzii aceia după noi, sigur nu vom ieşi nicăieri; am fi caraghioşi aşa, sub escortă.
Lucian: N-aş putea afirma cu siguranţă că dom' director ar fi de acord, dar poate aş reuşi să-l conving să ne scape de escortă în acest sfârşit de săptămână, pe toţi.
Virgil: Mai bine nu, tinere; lasă lucrurile aşa cum sunt. Doar nu crezi că domnul director s-a chinuit degeaba să vă găsească fiecăruia câte doi body-guarzi.
Lucian: Dânsul nu s-a chinuit deloc; a semnat doar un contract cu o firmă de body-guarzi profesionişti. De restul amănuntelor s-au ocupat cei de la firmă. Bineînţeles, a pus şi dânsul câteva condiţii şi a fost de acord cu tariful cerut de cei de la firma respectivă.
Virgil: Tocmai; a făcut totuşi nişte eforturi pentru a vă asigura vouă protecţie zilnică până pe 27 iunie; body-guarzii sunt bine plătiţi, au nişte tarife...
Lucian: Nu, domnule Stancu. Din punct de vedere financiar, efortul de a-i plăti pe body-guarzi a fost minim. Efortul cel mare urmează de acum încolo, pentru a ne asigura tot ce ne va fi necesar în următorii ani. Vor fi nişte cheltuieli monstruoase, iar toate vor fi făcute din bugetul Institutului. În plus, dom' director mi-a spus să nu ne zgârcim, pentru că nu vrea să ne lipsească nimic; ne pune totul la dispoziţie.
Virgil: Asta-i bine! Se vede că dânsul ţine tare mult la tine, iar acest lucru pare a fi şi în avantajul colegilor tăi; îmi place să ştiu că fiicei mele îi va fi bine şi nu-i va lipsi nimic din ce şi-ar putea dori în următorii ani; e un sentiment liniştitor.
Lucian: Desigur, domnule.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ajutaţi-mă, domnule ofiţer... Am evadat dintr-o închisoare...
Ofiţerul: (pune mâna pe telefon): Rezolvăm imediat! Vă ducem înapoi, gratis, cu maşina instituţiei! De la ce închisoare aţi fugit?
Bărbatul: Nu! Nu m-aţi înţeles!... Vă rog să mă iertaţi! Sunt agitat... Mă exprim destul de confuz... (Discret.) Am evadat dintr-un cerc vicios, dintr-un univers morbid...
Ofiţerul: Înţeleg! Aţi fugit din spital!
Bărbatul: Nu! Vă asigur că nu sunt nebun!
Ofiţerul: Atunci nu mai înţeleg nimic!
Bărbatul: Am nevoie de ajutorul dumneavoastră! Traversez o criză de identitate!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jennifer Cavalieri: Pari prost şi bogat.
Oliver Barrett IV: Şi dacă sunt deştept şi sărac?
Jennifer Cavalieri: Eu sunt deşteaptă şi săracă.
Oliver Barrett IV: Păi, şi de ce eşti tu aşa deşteaptă?
Jennifer Cavalieri: Pentru că n-aş ieşi cu tine la o cafea.
Oliver Barrett IV: Şi dacă nici nu aveam de gând să te invit la o cafea?
Jennifer Cavalieri: Exact de-asta eşti prost.

replici din filmul artistic Love Story, scenariu de Erich Segal (1970)
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Willie Gingrich: Mame nemăritate? Sunt făcut pentru asta!

replică din filmul artistic Prima de asigurare (19 octombrie 1966)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shapiro: Animal, ascultă-mă pe mine, naziştii ăştia nu sunt cuşeri.
Animal: Că bine zici!
Shapiro: Animal, ascultă-mă pe mine, naziştii ăştia nu sunt cuşeri.
Animal: Am zis "că bine zici", asta nu înseamnă că trebuie s-o repeţi!

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!