cand te afli cu capul in nori

Am pus un semn ...

În cartea mea, ce-mi stă la căpătâi,
Cu filele-i deschise-n evantai,
Unde, eroul meu, mă aşteptai,
Cum îţi aştepţi iubirea cea dintâi,

Am pus un semn şi să nu uit aş vrea,
Când vom atinge culmi de univers,
Pierduţi printre cuvintele din vers,
Să îmi acopăr capul cu-o gevrea.

E-un gest de preţuire şi respect,
Să-nclin şi fruntea-mi până la pământ,
Sub largul lumii acoperământ.
El e măreţ, eu sunt doar imperfect.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicere

Orice om prost este o gratie.
O, tu abundenţă de colivii!
Inimă tu, felină prămaţie
pândind peste tot colibri.

Ca noroc, păsările cântătoare
stau la locul lor agăţate în cui.
Ce noroc, fiecare
are pasărea lui.

Fiecare om prost e o gratie groasă
pentru stelele căzătoare
astfel se face că ele se lasă
numai când sună ora de culcare.

Atunci cerul rămâne neprivit
şi fiecare stea de capul ei, -
iar cine nu a adormit
are dreptul la o pasăre cântătoare,
la două, la trei...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Necuvintele (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi... Iuda...

Mi-ai fost alături când aveam depresii
Şi-atunci, din răsputeri, te străduiai,
Glumind, bârfind, împărtăşind impresii,
Pe chipul trist, un zâmbet să-mi redai.

Alături, tu cu mine, eu cu tine,
Luptam ne-nfricoşaţi pe baricade,
Lovind cu biciu-n unele bovine
Şi-n toţi acei cu capul sub broboade.

Ţi-am fost mereu alături, dar, în fine,
Am constatat că ştii frumos să minţi
Şi că te poate cumpăra oricine,
Pe-un strop de miere şi pe trei arginţi

poezie de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunici uitaţi

Cu lacrimi se luptă
departe de noi,
toiagul nu-i plută
în anii şuvoi.

Cândva, ei vegheau
în zile şi nopţi,
iubind se credeau
părinţi de nepoţi.

Iarna le trece
prin inimi fiori,
gheaţa-i oglindă
a negrilor nori,

semnul tristeţii,
ca plumbul apasă,

casa e goală,
dar nu-i loc de masă.

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (25 noiembrie 2019)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

iei cuvintele, un mit,
le semeni pe foaia albă
faci din ele bici şi salbă
şi le-arunci în infinit.

şi aşa te joci mereu,
faci din ele curcubeu,
pui o lună, semeni stele,
şi-ţi petrteci vremea cu ele.

mai pui iarbă pe tăpşan,
nori pe cerul plumburiu,
la viaţă încă un an,
la necazuri, un pustiu.

din cuvinte faci morminte
şi mai faci săbii de foc,
dacă vei avea noroc
faci roiala unei chinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un porumbel

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Şi-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!...
Vin valuri mari şi-n stâncă se lovesc, şi lui i-e frică,
Şi trist îşi ascunde capul, şi-aripile-şi ridică
Când stropii săriţi din valuri pe pene-i cad şi-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!...
Ci iată-o porumbiţă că-n zbor zorit soseşte:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipseşte.
Şi-i lângă el acuma şi-l ciuguleşte dulce
Să-i treacă spaima şi-apoi să meargă să şi-l culce.
Şi-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună-
Să-l încălzească mama, să adoarmă-

Noapte bună!...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un porumbel

Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Şi-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!
Vin valuri mari şi-n stâncă se lovesc, şi lui i-e frică,
Şi trist îşi ascunde capul, şi aripile-şi ridică
Când stropii săriţi din valuri pe pene-i cad şi-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!
Ci iată-o porumbiţă că-n zbor zorit soseşte:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipseşte.
Şi-i lângă el acuma şi-l ciuguleşte dulce
Să-i treacă spaima şi-apoi să meargă să şi-l culce.
Şi-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună –
Să-l încălzească mama, să adoarmă –
Noapte bună!

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tratat variabil despre Arhimede

Fiecare
noapte
de
dragoste

Îl izbeşte
pe
Arhimede
cu
capul
de lună

De-aceea
probabil
cerul

E plin
de stele
verzi

poezie de Costel Zăgan (ianuarie 1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezastru. Rezultatul invatamantul superior, “mai superior” dacat cel liceal si “mult mai superior” dacat cel elementar mi l-a confirmat un [...] | Citeşte tot comentariul

Arcadia durerii

Îţi
storc
întunericul
din
haine

Iubito

Iar
tu
împingi
noaptea
sus

Mai
sus

Printre
nori
de

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (18 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!