vis

Vis

dacă o ţin tot la stânga
prin găurile gardurilor
peste străzile slab iluminate
încetinit de amintiri
la fiecare pas
până la urmă
cu ultimele puteri
şi cu puţin ghinion
o să ajung înapoi
de unde am plecat

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi să treci

Un colier ce cândva l-ai purtat
O inimă din rosu cristalin
In grabă mare tu l-ai uitat
Pe noptiera din lemn de frasin
Pe coltul noptierei de la pat

Tăcute prin colţuri de odaie
Lumini si umbre pe tavan
Mi apari în patul din odaie
Inima saltă ca lovită de pumnal

Tresar la uşă s-o deschid
Dar pasul nu se miscă
Privirea-mi trece printr-un zid
Iar ochi din beton ei muscă

Mă lupt în somn zbor ca un soim
Broboane reci îmi curg pe frunte
Le scutur ca rodele din pom
Si mă trezesc din vise crunte

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi şi oameni

În muguri de lumină diafană,
Crâmpei de vise tremură... şi trece
Şi se desface raza-n evantaie,
Iar sufletele-i plâng lumina rece.

Se-nalţă către cer în pulberi fine
Şi ninge fulgerări de praf şi vis
Pe aripa-i zdrobită de-ntuneric
Pe care, numai un poem s-a scris.

Săruturi, peste urma străvezie,
Se lasă ca oploaie de secunde...
Mormântul non-fiinţei se deschide,
Lăsând o clipă urmelor fecunde.

Din trupu-i mort, un trup se va desprinde
Şi visu-l va purta spre infinit,
Ca un omagiu pentru-ntreaga lume...
Vezi?! Nu degeaba astăzi a murit...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis – poem diamant

Universul
stă aplecat
asupra mea, ca
să îmi asculte şoaptele
ce poate vor deveni cândva
romane, proză scurtă, epigrame,
haiku-uri, sau poate
chiar şi
Poezii.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă cu Dumnezeu

În sânge memoria-alergă cu membre suple!
Am trăit ceasuri de vis sub cer, de care mi-e dor;
Dar au lăsat în urmă, dureros, un gol
Pe care lumea nu va putea nicicând să-l umple

poezie de William Cowper, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un vis

.. m-ai trezit
pe neaşteptate

dansai

de unde nu era nimic
m-ai aşezat
pe un covor de tămâiori

noaptea
a căzut peste noi
mai aproape de soare

nici astăzi nu ştiu cum

poezie de Eli Gîlcescu (13 iulie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de abis

Aşa îmi place să mă arunc
în abis
de acolo zborul e de vis
e mai lung
din punctul prezent şi latent
din care începe un inifinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul de vis distrugător

Cuvintele nu-şi mai găseau locul,
Soarele îngheţă în sufletul lor,
Înţelegerea îşi împărţi norocul,
El înţelese sincer că e călător.

Ieşi pe uşă dar lăsă în prag
Paltonul şi căciula îmblănită,
Drumu-l aşteptă, troianul larg
Îi primea în viscol inima rănită.

Omul de zăpadă se-mbrăcă uşor,
Îşi trase şi căciula pe urechi,
În casă gândul o mişca de zor,
Parcă venea din lumile străvechi.

Ieşi în prag şi luă mogâldeaţa,
O puse lângă soba încălzită,
Apoi dormind o prinse dimineaţa,
Gestul ei crezu că e ispită,

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu iti apartine

Să stii că sunt cu tine tot mereu
Si niciodată nu te părăsesc
Chiar dacă esti departe si mi-e greu,
N-am să-ncetez nicicând să te iubesc.

Nu simti ce-aproape sunt si te privesc.
Eu sunt în orice lucru ce ti-e drag
Când tu esti fericită eu zâmbesc,
Când tu esti tristă-mi curg lacrimi sirag.

Sufletul meu este un parc imens
Cu multe labirinturi si alei;
Să intri-n el si să trăiesti intens,
Zâmbind cu părul nins cu flori de tei.

E un loc linistit, e si discret,
Cu multă umbră dar si cu mult soare,
Tu poti să-ngropi în el orice secret
Si-aruncă aici, te rog, orice te doare.

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Ianc
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta

Lupta din sufletul meu
Se duce cu un singur duşman.
Diavolul singurătăţii mă macină
An de an.
Speranţa, precum un fulger străbate
Cerul inimii mele.
Transcendent, prin jarul încins,
Mă înalţ către stele,
Cetate de vis.
Îmi caut lacrima în căuşul palmei
Ciuruit de dureri
Sunt biciuită de fanaticul ieri.
Am sângerat, lava vulcanului
Sângerând o vreme,
A frământat cu timpul de-odată,
Viaţa mea toată.
A copt-o într-o pastă cerească
Neatinsă de lut,
Iar acum,
Nu mai sunt

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!