radu popescu

Fara cuvinte

Am sa te vad si am sa intreb: Esti tu?
Si dintr-o politete absurda ai sa -mi spui ca
Nu
Si am sa te tin ascunsa inca o era in vis
N-am sa te mai intreb daca imi e permis
Sa te mai pun iar seara in altar
Si-o sa-mi aduc inca un pahar
Ca sa cinstim asa tacuti
Si-n prag de iarna o sa delegam doi muti
Sa ne arate ei vorbind manual
Cum pleaca dragostea sa moara in spital.

poezie de Radu Tudor Ciornei
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet floare

Sunt suflet floare sau undă de mare,
şi ploaie sau vânt, trecător pe pământ
venit întâmplator cu al meu cânt
sufletul duios să pot să vi-l încânt.

Ce poate fi mai frumos decât o rimă
o privire a sufletului sau o pantonimă
ce ziua vă-nsoţeşte cu a sa glumă?

Ce înfloreşte şi vă vorbeşte, ce suferă
şi iubeşte, simte şi trăieşte cu toată
suflarea de suflet floare pe undă de mare,
zi de primavară, toamnă ori iarnă unde...

fiecare frunză cu a sa culoare pare
o floare.

poezie de Nicola Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metanie

Doamne, fă din suferinţă,
Pod de aur, pod înalt,
Fă din lacrimă velintă
Ca într-un pat adânc şi cald.

Din lovirile nedrepte
Faguri facă-se şi vin.
Din înfrângeri, scări şi trepte,
Din căderi, urcuş alpin.

Din veninul pus în cană
Fă miresme ce nu pier.
Fă din fiecare rană
O cădelniţă spre cer;

Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lastun albastru
Şi fă zâmbet înţelept...

poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E puţin mai complicat să găseşti câteva cuvinte când vine vorba despre lumea copilăriei, iar dacă te încumeţi să descifrezi această lume specială, ar trebui să ştii că ea este al doilea Infinit. Da, am zis bine Infinit...
Aici este totul, şi totul are sens, are grai, are suflet, are lacrimă, are surâs. Deci are stări sufleteşti, iar ca să le afli ele trebuiesc trăite în forma cea mai pură, copilăreşte.

Ştefan Radu Muşat în Antologie, poezii pentru copii - Împlineşte un vis, ed. Universitară - Bucureşti, Fişa autorului (octombrie 2021)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul Aiudului

Aiudule, Aiudule,
temniţă cruntă,
fă-te, zăludule,
piatră măruntă.

Focul mănâce-te,
că nu te saturi.
Mereu vrei scâncete
şi bei oftaturi.

Vântul destramă-te,
că nu-ţi ajunge
- şi-n marea-ţi foamete -
mereu vrei sânge.

Apele facă-te
ape ca ele,
lacrimi din lacăte
plâns de zăbrele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când totul se pierde

Ceasul nu s-a oprit dar orele
nu se mai văd marcate
pe cadranul timpului
ce stă pe loc, în contemplare.

Perspectiva nu s-a pierdut
dar obiectele nu se mai văd
delimitate pe întinderea pură
a spaţiului - cel fără de nume.

Viaţa nu s-a sfârşit dar moartea
nu se mai vede la orizont
în aşteptarea fiinţei ce se revolta
cândva, undeva, în ţara uitării...

Totul este la locul său ca altădată
deşi totul nu mai înseamnă nimic
când se pierde în spaţiul fără de timp,
în timpul fără de spaţiu...

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara lui Eminescu

Eminescu s-a născut
Într-o zi cu ger de vară.
Şi când iarnă s-a făcut
A-nceput să nu mai moară.

De atunci, a tot trecut
Foarte multe alte veri.
Iar iernile s-au făcut
Minunate primăveri.

Eminescu-i primăvară
Primăvară-nmiresmată.
Şi dacă va fi să moară
Cu flori, va fi colorată.

Eminescu-i calda vară
Din sufletele orişicui.
Oare, să îl dăm afară
Acum este, mâine nu-i?

poezie de Radu Bunei (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am prins
de mână
Femeie,
ţi-am şoptit
la tâmplă vis,
îmi apari
uneori inorog
ce porţi
coamă bogată
de cale lactee
când cu darnicie
împarţi stelele
norocoase,
îl gust
pocalul cu vin
şarpe pelin
cine te-a născut
pe tine
suflet
ca un suvenir,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei haimanale

Trecea şi el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt şi coate-goale,
cum trec atâtea haimanale
spre zarea lor şi-a nimănui.

Pe chip avea un cântec moale
şi-n ochi văzduhul nu ştiu cui.
Trecea şi el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt şi coate-goale.

Dar ochii mei şi-ai dumitale
de ce plângeau în urma lui,
în fundul vechii mahalale?
Fluieră-vânt şi coate-goale,
trecea şi el pe drum hai-hui.

rondel celebru de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

În Flandra ţară sângeroasă,
Ne spun pribegii călători,
Femeile scot ochii, noaptea,
Plăpândelor privighetori.

Şi mai frumos ca mai-nainte,
Cu dorul veşnic de lumină,
În trilurile lor suave,
Privighetorile suspină.

Poeţi, lumina vieţii voastre
E visul magic de iubire;
În dorul ei cântaţi voi jalnic,
Ca ea nu-i alta să inspire.

Iubiţi! Să n-aveţi însă parte
Nicicând de-ai dragostei fiori!
Ca s-o cântaţi, dorind-o veşnic,
Sărmani poeţi-privighetori.

poezie clasică de Radu D. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!