Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

oua rosii

Poezii despre oua rosii, pagina 66

Doina-Maria Constantin

Decembrie roșu

Un vânt de libertate decembrie-aducea,
Junii României erau gladiatorii,
Speranțe-n loc de arme, duceau alăturea,
Păstrate cu sfințenie-n antimemorii.

Dar cei făr'de credință cărțile-au măsluit,
Gloanțe ucigașe lansară fără milă,
În sânge au îngropat visul nemiruit
Lăsând în întuneric blânda campanilă.

Decembrie ningea pe crucea catedralei
Fulgi roșii împărtășiți cu picuri de sânge,
Umplând o călimară pentru al meu condei
Cu care astăzi scriu, că inima îmi plânge.

Îmi plânge în surdină cu lacrimi vineții
Căci jertfa fiilor noștri a fost în van,
Vise albe-n dimineți pierdute-s în pustii,
Rătăcită-s în labirintul cartezian.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Sans souci

Nu știu ce-ar putea iubirea fi, nu dețin acest atu,
Ea vine pentru toți, dar pentru mine nu.
Cum poate fi blândă și tandră, cum cei mai mulți susțin,
De vreme ce aceste doamne scot suspin după suspin?

Cum poate fi izvor de bucurie și-adâncă desfătare,
De vreme ce-aceste delicate doamne plâng fără-încetare?
Cum poate fi o binecuvântare, așa cum tot insistă vanitoșii,
De vreme ce ochii doamnelor sunt mai mereu de roșii?

Dacă iubirea-i un ghimpe, n-au pic de chibzuință-acei
Care prostește se-agață și se țin de poala ei.
Dacă iubirea-i pir, o buruiană rea, cât e de-înțelept
Cel care o culege și-o strânge zi de zi la piept!?

Dacă iubirea urzică și-i bine de ea să stai departe,
De ce o iei în brațe și-i faci din inima ta parte?
Iar dacă nu-i nici una dintre-acestea, întreb eu,
De ce-oftezi și-ți curge-n suflet tristețea ca un seu?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Vârtej crepuscular de senzații

Amestecându-și esența
cu eternul parfum al frunzei de mentă,
spuma de căpșuni la orizont se topește
salvând aparența,
lumea reală devine absentă,
zborul sufletului cinstește.
E dulceața ultimelor raze de soare,
spirale de foc printre verzile covoare persane,
vaporoase perdele transformate-n mătăsuri,
stropite ici colo cu fulgi de aur din versuri.
Pulpa suculentă de pepene galben cu aromă consistentă
ne transportă în lumea ideală aparentă,
căpșuni apetisante pe buzele-ți roșii
deschid porțile seducției făcându-ne intrare
în edenul strălucirilor crepusculare.
Corpuri bronzate scăldate în mare
și-apoi, de cealaltă parte a vieții,
trecători grăbiți, ciudați și timizi
într-o aparentă pace,
căci mai mult sau mai puțin,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când plâng bărbații

Am plâns șiroaie de sudoare
Cu lacrime în ele prinse,
Sau picuri ce-au udat ogoare,
Pe fețe și prin bărbi prelinse.

Și am mai plâns în nopți și-n cuget,
Când ei ne secerau strămoșii.
Au nu văzut-ați ? Până-n suflet
Aveam de ură ochii roșii !

Am plâns când s-a tăiat străbunul
În creste de Carpați, trădat.
Sau când s-a dărâmat gorunul
Sub care Horea-i îngropat.

Și am mai plâns când țarini large
Din țară-au luat și le-au robit.
A fost nevoie de baltage
Să reprimim ce ne-au răpit.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ovidiu OanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Culori

setăm cadrul. scena. 1984.
la fel ca în romanul lui george orwell
suntem
mici
și mari. îmbracă-te, spune mama.
un rucsac alb ca spuma pe masă.
mama l-a cusut. cu litere inscripționate.
ață roșie ca sângele.

e toamnă, mamă? o întreb
e la fel ca părul ei alb pe care îl desenez, îl colorez,
îl fac roșu ca frunzele.
se aprind stelele noaptea pentru noi, spune mama

mâine nu e o zi / e o călătorie spre mai departe.
rucascul încet se umple de sânge.
printre caiete și cărți de colorat.

nimeni nu doarme în casa asta. casa are ornamente de beton
profile albe, curate.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Crizantemele

Crizantemele sunt florile ce mor. odată cu toamna
Strălucind se desfac și se înalță la cer,
Lăsându-și catifeaua ca o eternă poveste
Murgul doarme în iarbă
Dimineața îl găsește, visând a iubire
Miroase coama lui jucăușă
Aripile lui zburând se îmbracă frumos
Fata cosânzeană curtată de zmei, obosindu-le privirea
Cu ochi migdalați ca stelele,
Uriași fac poduri la trecători
În zori tomnatici, bruma.
Îți picură laptele din piept.
Doarme micuța egretă cu sufletu-n palme
Ațipită în vis, cum soarele în leagăn o știu stelele
Ochii șoimului ce dezleagă cerul de stele
Și vântul de piatră
Tac lumânările
Iubirea lui Perseu
Arde sărbătoarea corturilor
Își numără fii, rugul arde scarabei și zei

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Paștele

Satele plâng în întuneric, mamă,
Visul plecat e așteptat la porți.
În noaptea asta nimeni să nu doarmă,
Că Dumnezeu va învia din morți.

Satele-n zori nu vor avea suspine,
Vor pune la uscat batiste reci
Și Te vor aștepta Iisus, pe Tine,
Să Te implore iarăși să nu pleci.

În cimitire crinii se răscoală
Asupra morții lor în care-au stat,
Când pruncii luminoși ca după boală
Îngână-n cer: "Christos a înviat!"

Bolnavii fi-vor lume vindecată,
Saloanele o să le-aducă flori,
Nu vor mai fi spitale niciodată,
Doar crize mari de pacienți în zori.

[...] Citește tot

poezie de din traianvasilcău, facebook, și din volumele anterioare
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câmp de maci

Desculță-te când intri, pășește-ncet și taci,
E liniște-n odaie, doar ceasul bate-arar
Minutele-agățate în vârf de minutar...
Întreabă-mă-n tăcere: "Iubito, ce mai faci?

De ce m-aud, în suflet, căzându-ți ca în gol
Și-n vene nu-ți mai simt fluidele săruturi,
S-au transformat, mai nou, în colivii de fluturi
Prin care, câteodată, doar eu mai dau ocol.

Sau deseori îmi pare că stau în câmp de maci
Prin inima-ți deschisă, câmpie-n fața mea,
Petalele prea roșii încep a mă durea
Și-aleg să plâng cu rouă.... Iubito, de ce taci?

Vorbește-mă în șoapte, sărută-mă în gând,
Primește-mă să-ți fiu, să-ți curg din nou în sânge,
Să-ți simt privirea iar cum arde și mă strânge
Și-n brațe infinite mă-nvăluiește blând."

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Grefe

poezia te arde îți spune că nu ai pantofi roșii ori că buzele îți sunt perfide
iar tu o iei în serios și te așezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în orașul tău la fântâna arteziană se împart pensii vezi femeile trupeșe răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei și simți aroma
cafelei turcești de la terasele de pe Lipscani

tu știi că statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
și încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artiști
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe șoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantații despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalț pantofii de dans
cu liniștea unui ecou plan

parcă ieri ne îndrăgosteam și ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce își trag
firele de mătase peste timpul minat
înspre final cu toții vom face o grefă de piele și nuditatea va fi precum scriitura nesfârșită ireversibilă aptă de procreere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
Angi Melania Cristea

Grefe

poezia te arde îți spune că nu ai pantofi
roșii ori că buzele îți sunt perfide
iar tu o iei în serios și te așezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în orașul tău la fântâna arteziană se
împart pensii vezi femeile trupeșe
răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei și simți aroma
cafelei turcești de la terasele de pe Lipscani

tu știi că statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
și încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artiști
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe șoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantații despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalț pantofii de dans
cu liniștea unui ecou plan

parcă ieri ne îndrăgosteam și ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce-și trag

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 66 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook