intrat

Nouă ceasuri şi nouă minute... Peste şase minute pleacă trenul. Un minut încă şi se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon... Trec de colo până colo prin coridor, să văz în care compartiment aş găsi un loc mai comod... Aci. O damă singură, şi-fumează, atât mai bine! Intru şi salut, când auz o mârâitură şi văz apărând dintr-un paneraş de lângă cocoana capul unui căţel lăţos, plin de funde de panglici roşii şi albastre, care-ncepe să mă latre ca pe un făcător de rele intrat noaptea în iatacul stăpânii-si.

începutul de la Bubico de Ion Luca Caragiale (1901)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorea cu pluta

de vreo jumătate de veac
şi acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aştepta apa mare şi simţea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă şi după aceea în pietriş
apoi au intrat într-o stâncă
erau nişte braţe de caracatiţă
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri

tăia un braţ cu un fierăstrău electric
curgea magmă şi sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
braţele de caracatiţă s-au făcut braţe
hidraulice extrem de robuste şi de inutile

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot pieptănându-i baba părul, Gretchen a uitat de prietenul ei Karl, fiindcă baba făcea farmece, dar nu era o vrăjitoare rea. Vrăjea numai aşa, ca să-şi treacă vremea şi să trăiască mulţumită. Şi ar fi vrut să rămână Gretchen la dânsa, fiindcă îi plăcea fetiţa. De aceea s-a dus în grădină, a pălit cu cârja toţi trandafirii câţi erau pe-acolo şi toţi au căzut şi-au intrat în pământ, şi acuma nici nu se mai cunoştea pe unde fuseseră. Pasămite baba se temea că Gretchen, când are să vadă trandafirii, are să se gândească la trandafirii ei de-acasă şi atunci are să-şi aducă aminte de Karl şi are să fugă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul-artă efemeră

Am intrat visând în visul altcuiva
dincolo de tărâmul civilizaţiei
oamenii nu erau iluminaţi şi demonii îşi răspândeau cruzimea,
într-o lume cu legendele pierdute,
doar în mintea păstorului apăruse începutul poveştii
verde de apă stătută,
în acel colţ din cerul nopţii
tulburat de tainica magie
Lumea era casa mea
când deschideam încăperea interzisă a sutrelor,
înotam în nesfârşita mare a suferinţei
pelerinaj într-un gigantic cimitir cosmic,
lotusul iluminării înflorise deja
in imensitatea ochiului mort
Soarele se scufunda în abisul lichid şi lua foc....

poezie de Elena Preduşel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arc en ciel

Însângerează palme hotarul depărtării,
Găsesc lumina pură, lipseşte cel ce-i dată,
Alesul meu i-îngemănat cu aripele zării,
Iubirea îi fu soaţă, cum îl văzu, de-ndată

Însângerează pumnii capcana neiubirii
Atâtor lungi războaie ce mi-au durut albi sânii
O sărutam pe gură crezând că-s trandafirii
A câta oară, nu ştiu, muşcau din voaluri câinii

Însângerează palme adaosul la moarte
Intrat adânc în oastea cea dalbă-a îngerimii,
Păzesc eternitatea, lipesc de pleoape-o parte,
Şi-urcăm pe nesfârşirea, cu-n cap mai sus, minunii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorea cu pluta

de vreo jumătate de veac
şi acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aştepta apa mare şi simţea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă şi după aceea în pietriş
apoi au intrat într-o stâncă
erau nişte braţe de caracatiţă
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri

tăia un braţ cu un fierăstrău electric
curgea magmă şi sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
braţele de caracatiţă s-au făcut braţe
hidraulice extrem de robuste şi de inutile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel la normalitate

Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viaţă-n găurică;
Şi unui şoricel îi este frică,
Ascuns în borta unde a intrat.

Ce-ar mai putea să spună o furnică
În muşuroiul său adânc săpat?
Nu trebuie să fii un obsedat,
Chiar dacă stai o viaţă-n găurică.

Când tragi, ducând o viaţă de rahat
Dar standardul de trai nu se ridică,
Şi-ţi vine, când mai mergi la una mică,
Să-ţi bagi picioru-n cei ce i-ai votat,

Nu trebuie să fii un obsedat!

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţile aerului

Aer cu porţi prin care se intră în aer,
în aerul lăuntrului, încă nerespirat,
al tuturor lucrurilor – alergând
din întrebare în întrebare,
Doamne, în ce infern am intrat?

Nimeni nu cântă, nu plânge – peşteri, dealuri
şi şesuri – silabele sunt lilieci agăţaţi de cerul gurii,
urechile ţiue a pustiu,
ceaţă – înainte,
o, aş înţelege acest întuneric cumpănind totul,
mult mai adânc mort, decât viu.

A muri, privilegiu şi-a te naşte afară
încă o dată să strigi ce-ai văzut...

Deschise dinlăuntru, porţile aerului
sunt pupilele noastre uitate în lucruri
înainte de-a ne fi născut.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu arunca...

Nu arunca cu liniştea mea de pământ!
Nuuu!
E mănuşa de catifea diafană
cu care mângâi uşor faţa
încreţită a timpului.
Mă înduioşează resemnarea lui.
Mi se pare uneori
că a intrat în depresie
şi stă amorţit,
inabordabil,
în timp ce secundele
îi scapă printre degete,
joacă şotron în părul lui încâlcit,
apoi o ia fiecare
încotro apucă,
ţipând isteric
de-atâta nesperată libertate.
Uite cum
unele, inconştiente,
alunecă de zor

[...] Citeşte tot

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare...

Voiam să te revăd de Sânziene
În cea mai scurtă noapte
Şi să-ţi recit din noile poeme
Dar iată, asta nu se poate.

Cine se caută-n această zi
Ca-n vremurile vechi
E sigur că vor sfârşi
Prin a fi perechi.

Cu ce fel de gingăşie m-ai privit
De astfel m-ai fermecat?
În suflet mi te-ai cuibărit
Şi în minte mi-ai intrat.

Tu-mi ştiai anii după păr
Eu asta încercam aţi spune
Dar nu voiai să crezi în adevăr
Care-l vedea întreaga lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!