femeie de casa

Mărfuri

Quinquirema din Ninive sau din Ofir
Vâsleşte către casă, spre însoritul Palestinei mal,
Cu un caric de fildeş,
De cimpanzei şi de păuni,
Cu vin alb, cu lemn de cedru şi de santal.

Splendidul galion spaniol în traversadă dinspre istmul malaezian,
Tanghează pe lângă maluri cu palmieri verzi, curioşi să-l vegheze,
Cu un caric de diamante,
Smaralde, ametisit,
Topaz, scorţişoară şi monede de-aur portugheze.

Nava de cabotaj britanică, vânătă de pulberea salină şi-nvăluită-n fum,
Se-opinteşte prin Canalul Dover, de vânt şi valuri încercată,
Cu un caric de cărbune de la Tyne,
Şine de cale ferată, fontă,
Lemn de foc şi blide ieftine din tablă galvanizată.

poezie clasică de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Şi unde sunt adidaşii mei?
Kramer: Asta aş vrea şi eu să ştiu.
Jerry: Cum adică?
Kramer: Păi, i-am văzut pe bătrânei dimineaţa asta, dar când am trecut pe lângă magazin în drum spre casă, locul era gol. Nu mai e nimic. Bătrâneii au dispărut!
Jerry: Deci adidaşii mei au dispărut?
Kramer: Din păcate da, şi asta nu e totul. Am cercetat prin jur şi am aflat că nici măcar nu aveau copii.
Jerry: Bătrâneii nici nu au copii cum au zis?
Kramer: A fost o mare păcăleală, Jerry. Ne-au escrocat, şi au luat potul cel mare!

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc subit

Mă-ntorc subit ca dintr-un lung coşmar
Cu flori de crustacee prinse-n păr
Halucinant un iz de calapăr
Adoarme risipit pe-un ţărm avar

Te-aş striga dar nu-ndrăznesc femeie
Viclene vânturi toate împotrivă
Poartă luntrea vieţii în derivă
Precum aedul orb o epopee;

O falie adâncă ne desparte
Rostogoliţi în două emisfere
La ultima din vămi ni se va cere
Cioburile din clepsidră sparte.

Ca un brigand cu trunchi de abanos
Înfăşurat în falduri de hermină
Această rană plină de lumină
Face vindecarea de prisos;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mama nu mai putea de obosită şi se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieţii, tocmai atunci ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, îngheţat de frig şi plin de promoroacă, noi îl spăriam sărindu-i în spate pe întunerec. Şi el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la "baba-oarba", ne ridica în grindă, zicând: "'tâta mare!" şi ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaiţul, şi tata se punea să mănânce, noi scoteam mâţele de prin ocniţe şi cotruţă şi le flocăiam şi le şmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; şi nu puteau scăpa bietele mâţe din mâinile noastre până ce nu ne zgâriau şi ne stupeau ca pe noi.

Ion Creangă în Amintiri din copilărie
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puericultura

Acum, când scade rata
natalităţii-n ţară,
şi vindem prunci de gata
pagânilor de-afară,

ni-i dor de vremea-n care
n-aveam habar de planning
şi, la răstimpuri rare,
facând amor în trening,

cu plapumile puse
în cap, până-n aprilie,
şi-n şoaptă, ca să nu se
audă în familie

(sau la vecinii care,
habar n-aveau de planning,
şi, la răstimpuri rare,
făceau amor în trening

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Foarţă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puişorii

S-a făcut o casă într-un sat
Într-o curte mare de om bogat,
Ce avea o grădină înflorată
Un coteţ şi o poiată
Toate aşezate gospodăreşte
Unde şi-un copac altfel creşte!
Pentru că gospodarul bogătaş,
A lăsat viaţa de oraş
Pentru casa de la ţară.
S-a mutat în primăvară
Să pună şi o clocitoare
Pentru 50 de vieţuitoare
Puiuţi de rasă de găină
Ce iute mari o să devină.
Însă o cloşcă, moştenire,
Umbla prin ogradă în neştire
Făcând zarvă mare
Să nu o bage în mâncare
Bogătaşul cu răbdare
A luat 10 ouă de la clocitoare

[...] Citeşte tot

fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a scris o domniţă

Mi-a scris o domniţă: cică-i familistă
Şi că-n lumea asta eu sunt doar al ei;
Ne-am dus la terasă, după o bericică
A zis cu-ndrăzneală: eşti pe locul trei!

E pe locul unu, a mai zis duduia,
Unul care doarme pe-o saltea de bani.
Cică ei nu-i pasă că băiatul are
De vreo patru zile o sută de ani!

Te înţeleg, frumoaso, am şoptit duios,
Dar cu siguranţă vreau să fim doar noi.
Stă pe treapta a doua, a mai zis păpuşa,
Un cioban de munte cu-o sută de oi!

Eu sunt familistă, sunt femeie fină,
Vreau în viaţa asta să trăim cuminţi.
Chiar de lângă tine stă pe-a treia treaptă
Un puştan cu Skodă, singur la părinţi!

poezie satirică de Nicolae Rolea (16 iunie 2012)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Debra Barone: Ia ascultă, Ray, Ally a făcut un desen cu familia noastră şi vrea să îl pună pe frigider. Uită-te la el. Aici sunt Ally şi gemenii, aici suntem eu şi cu tine şi... uită-te la părinţii tăi.
Raymond Barone: I-a făcut uriaşi. Cu dinţi ascuţiţi şi gheare.
Debra Barone: Şi dau năvala în casa noastră.
Raymond Barone: Are simţul observaţiei.
Debra Barone: Nu putem pune asta pe frigider. Părinţii tăi o să vadă.
Ally Barone (intră): Tati, îţi place desenul meu?
Raymond Barone: Da, scumpo. Dar de ce i-ai făcut pe bunica şi pe bunicu aşa de fioroşi?
Ally Barone: Nu sunt bunica şi bunicul. Ăia sunt monştri de Halloween.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feminitate

De ce-ai înlănţuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârşit, Evă, Dalile...

De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ şip de parfumuri,
Urnind mulţimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.

De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ţi gât, fin, de egretă.

De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să înveţe scribi ce-i "drăgăstos"...
Neant, nu ştie liric, vers?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoinar

Năvodul lung, înţesat cu peşti, venea
Arzând prin apă, lunecos.
Rechinul care-i urmărea ieşirea la suprafaţă
S-a întors încet-încet înapoi în abis.

Daffodil s-a apupat, înşurubându-se înainte
Prin apa roşie-a canalului, cu cinci tone
De argint sufocat în burta ei.
Ancora sforăia în mijlocul lanţurilor.

Iar memoria aduna aşchii întârziate,
Punea scântei de umbră-n sac,
Îşi sufleca mânecile peste dealurile lui Harris
Şi-i jefuia pe Orion şi pe câinele lui, Sirius.

Am trăit cu acel pungaş cumsecade-n mine;
Am trăit cu nişte ani pe care nu i-am cunoscut
Îngrămădiţi pe genunchii mei. Cu aceste două comori
Navigam spre casă prin Marea Celtică.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!