Poezii despre biserica neagra, pagina 66
* * *
acum n-a mai rămas nimeni întreg-
suntem ca niște vocabulare în care doar literele
se ciocnesc aleatoriu, nu mai avem cuvinte, sexe, cremvurști,
fericire, unghii smulse, indiferențe,
acum niște pietre de moară ne macină
poftim Doamne la masă
această pâine este făcută din făina oaselor noastre
sângele nostru a fermentat pentru acest vin minunat
ne-+am pus la afumat cele mai intime țesuturi biologice
pentru această tainică cină.
venim să batem la ușa Ta
întreaga specie ca o gaură neagră
așteaptă - fiecare în spațiile propriilor cromozomi-
- umple-o Doamne
Te rugăm Doamne
poezie de Ștefan Doru Dăncuș din Poeme hai hui (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre superlative, poezii despre pâine, poezii despre negru, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte sau poezii despre biologie
Inocență
când venea de la câmp
muica își spăla părul negru și lung
cât o noapte polară
cu cenușa rămasă
(de la cocenii de porumb)
fiartă în apa de ploaie
și-l pieptăna
cu dinții rămași din curcubeul
viselor noastre
și își ungea volbura neagră cu gaz
să nu se prindă blestem nici deochi
tata-mare zâmbea cum numai el știa să o facă
din țigara de foi răsucită în colțul gurii
sub mustață, ca o adiere ca o mângâiere zâmbea
și se lăsa noaptea și noi visam coșuri cu fructe
mirosind a pământ reavăn, a rouă sub cleștarul
răbdării dus de muica pe cap
visam pân-am crescut dârdâind
în focul nenașterii noastre
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre rouă
- poezii despre păr negru
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre mustață
- poezii despre inocență
Re-creere
Molii în direct,
Croșetând firul vieții
Din care lumina a lăsat să răsară
Har și istorii.
Jarul zilei se lasă tors
De timpii lipsiți de conștiință,
Haini, infometați neobosiți ai propriului timp.
În ochiul opac dansează speranța unei noi vieți.
Lumina pătrunde întunericul,
Îl dizlocă de coaja scorțoasă și neagră.
Sub cruci doarme ființa beteagă...
O altă origine se va ivi de sub timpii
Măcinați și vulgari,
Roși de tăcere și cari...
Devenim molii propriului nostru timp,
Croșetându-ne moartea
Cu migală, conform unicului plan divin.
Nu plagiem! Nimeni nu ne va plagia.
O autopsie ne va dezvălui
Limitele în care se încadrează
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre plagiat
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
Strada
merg pe o stradă
fără oraș, fără sens
într-un deplin nonsens cu consensul general
merg în orașul fără nume
lumina absentă, poate incoerentă
umbre negre pe drum
fără grabă, fără treabă, așteaptă, la pradă
în noapte doi oameni pe o stradă
unul sunt eu
celălalt, caldarâmul murdar și ud
de pe o stradă
în mine picură tăceri
de azi, de ieri
caldarâmul stă cuminte, pe stradă
îndură, vânt, ploi, tacute nevoi
eu zac azi pe caldarâmul ud
udat cu sângele meu
într-o noapte, pe strada aceea
murdară și neagră
în zori, zac mai departe, pe stradă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre oraș, poezii despre vânt, poezii despre trecut sau poezii despre prezent
Zidiți-vă casa...
Acum stai alături de-o blânda făptură
Sădită de Domnul în inima ta,
Iubește-o îți zice și Sfânta Scriptură
Cum Isus iubit-a Biserica Sa.
Veghează asupra-i cu dragoste multă
Hrănește-o, -ngrijește-o și nu-i face rău
Ea-ți este supusă, în toate te-ascultă
Și trupul ei gingaș e chiar trupul tău.
Porniți, deci, de mână uniți pe vecie
Și unde e unul să fie-amândoi,
Ce Domnul unește aici o să fie
Unit și în ceruri și-n viața de-apoi.
Te luptă cum Iacov c-un înger anume
O noapte întreagă luptat-a din greu
Și-n zorii de ziuă aprinși peste lume
Binecuvântare i-a dat Dumnezeu.
Trăiți, deci, cu Domnul în dragoste-adâncă
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre religie, poezii despre îngeri, poezii despre stânci, poezii despre sfinți, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să redevenim români
Curg anotimpuri din vremile uitate,
bat clopote peste morminte vii,
am tot sperat ca cerbii să se-adape
din păduri virgine nu-n stepele pustii.
Ne plângem des, mințindu-ne-n erată,
prin arșiță și ger adesea am trecut,
vânzând din țară, bucată cu bucată,
până și Marea Neagră... Doamne ce-am făcut.
Ne vindem moștenirea, plugul și câmpia,
ne vindem limba, ne vindem și pe noi,
ai noștri fii uitat-au România
și vor uita și gândul de înapoi.
Acum e timpul să-nvingă adevărul,
uniți să fim în toate, uniți suntem mai buni,
la fiecare casă să puneți tricolorul,
mândria să-nflorească că noi suntem români.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre virginitate, poezii despre păduri, poezii despre plâns, poezii despre mândrie, poezii despre moștenire sau poezii despre gânduri
Mercur
Planetă lentă, capricioasă,
ciupită de vărsat meteoritic precum Luna,
sferă cu suflet greu și inimă de fier,
unde o zi durează cât o lună pe Pământ,
unde nu poți să spui vreodată
"vine ziua" sau "vine noaptea" - sau "pe diseară" -
căci jumătat' din tine arsă-i pe vecii de Soare,
pe când cealaltă parte-ți zace-n gheață și-n veșnic întuneric,
fără ca noaptea neagră să-ți fie luminată de vreo lună...
Sărmană bilă cosmică pustie,
care mereu slăbești, făcându-te din ce în ce mai mică,
cum să-ți opresc slăbirea, căci meteoriții nu-ți îngroașă coaja?
Coboară deocamdată-n visul meu
să plângem împreună de însingurare!...
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre slăbire sau poezii despre planete
Insight
nu erau caii
erau umbrele cailor
se pogorau peste oraș
peste bătrâni și copii care moțăiau
pe bancă la soare
vine o vârstă când ne înduioșează
un simplu gest
obiecte atât de banale
o batistă, un bilet de tren uitat într-o carte,
o vestă, o pereche de ochelari
și nu atât ele,
cât umbra lor în inima noastră
dacă ar fi să evoci
cel mai frumos pasaj din propria viață
nu-i așa că ți-ai cuibări liniștit
mâinile la piept
ai închide pleoapele
și te-ai simți ca într-o biserică?
e această conștiința mereu în expansiune
sertar cu taine pe care îl deschizi ca pe o biblie
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre vârstă, poezii despre vorbire sau poezii despre trenuri
Popas în apropierea codrilor într-o seară cu ninsoare [Stopping by woods on a snowy evening]
Ai cui sunt codrii am aflat,
Chiar dacă are casa-n sat;
Că m-am oprit el nu va ști
Să-i văd că-n nea s-au îmbrăcat.
Căluțului îi pare-n van
Să ne oprim fără vreun han
Între copaci și lacul trist
În seara neagră dintr-un an.
Și dă din cap întrebător
E o greșeală sau cobor?
Se-aude numai vântul lin
Și fulgii care cad ușor.
Codrii frumoși îmi plac nespus,
Dar am promis și sunt supus
Și mai e mult până dorm dus
Și mai e mult până dorm dus.
poezie de Robert Frost, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre tristețe, poezii despre sat, poezii despre promisiuni sau poezii despre ninsoare
Ploaia
N-am auzit-o, parcă, de mult...
O ascult.
Nădușeala nopții curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aș voi să găsesc o asemănare
Și caut în zgomote și murmure,
In viori, în naiuri și ghitare
Ecoul ndeslușit și turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopți în fund,
Și din noapte-n noapte, nopțile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca niște site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid și descrește ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i șuierul săbiilor ce se ascut
Și-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul și ornicul lui în care timpul colinse.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre puls sau poezii despre nisip