Eu si tata dupďż˝ nina cassian

Bântuit

Scriind...
Iar se transformă cerneala-n sânge
Iarăşi o aud cum plange
Din nou o mână atinge
Marginea patului meu

Bolborosind...
Rugăciuni fără vreo noimă
Tot scufundându-mă în spaimă
Încerc să îmi găsesc scăparea
La asa zisul Tată al meu

O văd...
Sfioasă mă priveşte-n taină
O umbra ca o veche haină
Silueta inaltă din alte vremi
Rătăcind in necunoscut.

poezie de Alin Ojog (9 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martorii

s-au pierdut... martorii – mi-au murit
mama şi tata, profesorul de pictură mereu
tânăr fratele şi prima învăţătoare olimpia mă
riuţă – de ce
aş mai trage linii şi pensule-n pânze –
cine va şti că elevul cu familie destrămată
s-a ajuns printre doamne şi domni (?!)
de ce un art
ist trebuie să suporte toate aceste
exerciţii fără finalitate deşteaptă
ale unui dumnezeu miştocar miştocar?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă

Copilărie cu pumnii încleştaţi de emoţie:

zbucium până la epuizare în întunericul beznă
între veretcile aspre de cânepă

noapte fără de capăt
în care s-a rătăcit Călin Nebunul plecat după apă vie

spânul aruncat din vârful cerului
de bunul, credinciosul cal năzdrăvan...
..................................................................

O, tată!
Cu povestea lui Alexei Teplea plângând în ziua de Paşti
ne regăsea mereu – pe amândoi treji –
cântatul cocoşilor.

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conector tata şi mama

altor 33 de persoane
la place posomorârea ta îngroşată
pe vreme rea, dincolo
de ecranul ăsta cu aripioare materne
lăsate să-şi zboare
(nimeni nu e perfect stăpân pe sexul său...)
crengăria mai grea decât aerul care
îţi intră sub fusta
masculină,-n carouri kaki (?!) de o bună
bucată de vreme acasă şi de
o vreme în patul cât o capelă –
ranforsat cu o tentă
nuptial agresivă
ştrengarule!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promoţie de post

Suntem în postul mare,
Dar eu îl ţin mai mic:
Mi-am dat o dezlegare
La tot şi la nimic.

Mi-am cumpărat iertarea
Când nu s-a căutat;
Să vină Sărbătoarea,
Eu n-am niciun păcat!

Spunea, pe vremuri, mama
Că omul gospodar
Nu dă cu gloata iama
Şi-şi face iarna car...

Nu vă mai spun ce zise
Şi tata, ca bărbat;
Promoţia de vise
Deja s-a terminat.

poezie de Marius Robu (20 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s?

Unde-s zilele frumoase?
Unde-s verile răcoroase?
Unde-s iubirile trecute?
Ieşiri pe faleză plăcute.
Unde-s?

Unde-s muzele inocente?
Puştoaicele uşor indecente?
Unde-s vremile neintrecute?
Unde-s liniştile absolute?
Unde-s?

Unde-s Freddie şi Prince?
Moartea i-a luat înadins.
Unde-s mama şi cu tata?
Unde-s costumul, cravata?
Unde-s?

Unde-s iernile prea lungi?
Şi motanii mei cei nătângi?

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţii de bani gata

Voi la muncă, mai puţin.
La distracţie, din plin.
Aveţi bani ori nu aveţi,
Voi sunteţi băieţi deştepţi.
Vreţi părinţii să trăiască,
Doar pentru voi să muncească.
De la ei voi luaţi bani
Şi-i lăsaţi lefteri, sărmani.
Dar, dacă moare mama şi tata,
Ce fac "băieţii de bani gata"?

poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă.Viaţa şi Moartea într-o singură clipă

La câteva zile distanţă
ninge cu furie
frigul se zvârcoleşte
sub anotimp
umbre şi scâncet de bob
o lumânare ghemuieşte liniştea
într-un colţ
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeţi

la capăt de anotimp
se odihneşte tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
aşteaptă apocalipsa

poate sunt singurul
ce aşteaptă cu atâta emoţie
ziua în care
toate anotimpurile

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil, o buburuză şi-o aripă de înger

Prins într-un trup fraged de copil, sufletul meu privea cerul, marea, florile şi zarea,
Care-mi trezeau mirarea, tristeţea, înduioşarea, încântarea şi alte emoţii înnăscute,
Din propriul trup nu vedeam decât muchiile şi, dacă închideam un ochi, vârful nasului,
Locul preferat al gâzelor, de care e plină lumea aceasta, printre multe alte fiinţe;
Aveam şi eu un loc preferat denumit acasă, acolo unde era mama, tata, fratele,
Numai suflete îngemănate, care se recunoşteau fără să îşi privească chipurile;
Observasem că mama avea ca şi mine, aceeaşi lună plină la capul ulnei
De la încheietura mâinii cu care întindea meticulos untul pe felia de pâine,
Iar tata, păr cenuşiu pe tot antebraţul mâinii cu care ţinea stâns ghidonul bicicletei
Pe care învăţam prima dată să merg şi unghiile lui tăiate prea scurt mă furnicau.
Fratele meu avea mâinile mai plinuţe cu luna plină ascusă sub piele ca după nori.
Mă înduioşa tot ce e firav, precum o buburuză roşie cu picăţele ca faţa de masă;
O lăsam să zboare de pe vârful degetului şi spuneam Celui din preajma mea:
"Uite, a zburat!" şi sufletul meu era atins de aripa Lui fină ca un balon de săpun!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 66 de ani, scriitorul şi filosoful Andrei Pleşu, căsătorit de 40 de ani şi tată a doi copii, autorul unui tratat despre îngeri, a fost surprins de paparazzi cu o presupusă amantă

Îl bârfesc ades guri rele, iară bârfa e picantă:
Cică ziua-i cu soţia, iară noaptea-i la amantă.
Ce să facă bietul Pleşu, dacă dintr-o dată, fulger,
A-ntâlint şi el aievea ce-şi dorea demult: un "înger"!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 iulie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!