la*multi*ani*fratele*meu

Domnul Darcy: Cum te simţi în seara asta, draga mea?
Elizabeth Bennet: Foarte bine... deşi aş vrea să nu îmi mai spui "draga mea".
Domnul Darcy (zâmbind): De ce?
Elizabeth Bennet: Pentru că aşa îi spune tatăl meu mamei când este supărat.
Domnul Darcy: Atunci ce alinturi îmi sunt permise?
Elizabeth Bennet: Să mă gândesc... "Lizzie" în fiecare zi, "perla mea" duminica şi... "zeiţă divină"... dar numai la ocazii foarte speciale.
Domnul Darcy: Şi... eu cum ar trebui să-ţi spun când sunt supărat? Doamna Darcy?...
Elizabeth Bennet: Nu! Nu! Îmi poţi spune "doamna Darcy"... numai atunci când eşti foarte foarte fericit.
Domnul Darcy (îşi ascunde zâmbetul): Şi în seara asta eşti totuşi... doamna Darcy? (O sărută pe frunte.) Doamna Darcy... (O sărută pe obrazul drept.) Doamna Darcy... (Îi sărută nasul.) Doamna Darcy... (O sărută pe obrazul stâng.) Doamna Darcy... (În cele din urmă îi sărută gura.)

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

EB: Mi se pare mie sau esti baut? Mirosi a wiskey! DD (O pupa pe buzele care au rostit teribila [...] | Citeşte tot comentariul

Venera (o mângâie): O, mami... Viaţa te-a încercat din greu. De aceea ai renunţat definitiv la bărbaţi...
Lady Robinson: Exact! Atunci am hotărât să-mi schimb viaţa. Am spus adio bărbaţilor. M-am reprofilat. Am început să iubesc femeile...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva: Excelenţă... (Tare). Acesta este noul dumneavoastră câine!
Poporan (uimit): Eşti nebun?
Nerva: Tot ce se poate...
Poporan (studiindu-l pe Grivan, cu interes): L-ai angajat?
Nerva: Da! A îndeplinit toate condiţiile.
Poporan (tot mai uimit): Tu nu vezi că e biped?
Nerva: Ba e patruped! Număraţi vă rog şi labele din faţă...
Poporan (îşi pune ochelarii): Câinele acesta este un om!
Nerva: Dimpotrivă! Omul acesta este un câine!
Poporan: Serios?
Nerva (hotărât): Da! Este un câine cu faţă umană!
Poporan: Te-ai ţicnit de-a binelea...
Nerva: Am valorificat cea mai bună ofertă, venită oficial, direct de la Forţele de Muncă.
Poporan: E om, măi omule!
Nerva: Este un om care acceptă condiţia de câine!
Poporan: Nu pricep...
Nerva: E ca la recensământul populaţiei, excelenţă! Fiecare este ceea ce declară că este! Dumnealui a declarat, pe proprie răspundere, că este câine. Am ţinut cont de opţiunea sa şi l-am angajat...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan: Alo? Alo? Doamna Opinia! Săru' mâna! Cum ce fac? Sufăr, doamnă! Zac, încătuşat în beciul rece al dictaturii! De data aceasta sufăr pentru dreptate. Şi toată naţiunea suferă împreună cu mine! Pentru că n-a fost ofsaid, doamnă! Slobodan Libertis este un mare patriot... (Pauză). Vreţi un interviu? Cu toată plăcerea... Veniţi la prânz! Programul meu zilnic de suferinţă este până la orele paisprezece. Dar astăzi e vineri. Am zi scurtă... (Pauză). Da, da... (Râde zgomotos). Pe şeful meu de cabinet îl cheamă Nerva! Are nume de împărat, dar este un ţăran convins! Suntem republicani, însă ne punem mari speranţe în monarhie... Poftim?. L-aţi văzut pe Nerva prin piaţă? În timpul programului? Ei, şi? Eu l-am trimis la piaţă! I-am făcut program cu publicul! I-am făcut program de piaţă pentru că mă interesează economia de piaţă. Asta-i bună! Nu e nici un abuz! L-am trimis pe Nerva la piaţă în interes de serviciu... Da, da! Vă aştept...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena: Nu am nimic de ascuns! (Râde cu tâlc) Vrei să vezi cum arată o pulpă de regină? (Îşi dezgoleşte pulpa piciorului.)
Tomas (îşi acoperă faţa): Mi-e frică, majestate... Sunt cetăţean de onoare al oraşului! Am şaizeci de ani!
Elena: Mucosule! Credeam că eşti major!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (patetic): Libertatea nu e un simplu concept... Este dreptul sfânt al neamului... Este dreptul inalienabil al naţiunii de a fi ea însăşi! Şi chiar mai mult decât atât. (Scutură violent gratiile). Cetăţeni! Rupeţi lanţurile obişnuinţei, sfărâmaţi-vă gratiile! Nici nu ştiţi ce forţe nebănuite au iepurii de casă, când ajung la guvernare! (Scutură gratiile). Tiranilor! Jos jugul asupririi! (Cu patos). Lăsaţi poporul să se ridice spre avântate culmi! A sosit vremea schimbării! Oare voi nu auziţi cum sună trâmbiţa libertăţii? (Sună telefonul de pe birou). Nu simţiţi vântul primăverii cum suflă prin birouri? Credeţi că mă tem de voi? De uniformele voastre cu ceaprazuri? (Priveşte derutat spre telefon). Eu nu cunosc frica! Pentru că eu sunt un martir al acestui neam! (Telefonul continuă să sune. Poporan îşi priveşte ceasul de la mână). Pentru bunăstarea poporului sunt gata să-mi sacrific liniştea şi o parte însemnată din economii. (Tare). Şi chiar viaţa, dacă este neapărată nevoie!...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurica: Tovarăşe judecător! Clientul meu are dreptul să ştie că, deşi sunt avocatul lui din oficiu, va trebui să mă plătească. Şi pe dumneavoastră. Şi dacă va primi, să zicem, pedeapsa cu moartea, înainte de executarea sentinţei va trebui să achite, suplimentar, contravaloarea celor cinci cartuşe... (Se uită în dosar). Un cartuş românesc face trei lei şi douăzeci de bani! (Calculează în grabă) Total, şaisprezece lei! Plus, cheltuielile de judecată...
Judecătorul: Pedeapsa cu moartea?
Aurica: Dumneavoastră hotărâţi.
Judecătorul: Cred că e prea mult, având în vedere clemenţa regimului democrat al zilelor noastre. (Răsfoieşte grăbit dosarul). Am înţeles că inculpatul a tăiat un viţel, proprietate personală... Viţelul era minor. Delictul se încadrează la pruncucidere!
Lupoi: Ce viţel, tovarăşe judecător? Omul acesta a subminat puterea de stat...
Judecătorul (autoritar): Vă rog să nu vorbiţi neîntrebat! Altfel voi cere să părăsiţi sala de judecată.
Lupoi: Sala aceasta este biroul meu!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lafeu: Se spune că minunile s-au perimat.

replică celebră din piesa de teatru Totul e bine când se termină cu bine, Actul II, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1605), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul: Mulţi dintre colegii mei sunt inspectori, deputaţi, miniştri. Numărul hoţilor este în continuă creştere. Au apărut chiar situaţii limită, în care un hoţ jefuieşte un alt hoţ, lucru care mi se pare lipsit de moralitate.
Bătrânul: Ai dreptate. Corect şi etic ar fi ca un hoţ să fie prădat de un om cinstit.

replici din piesa de teatru Veşnicie provizorie (Hoţul cinstit), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rică: Da; chiar de atunci seara, când privirile noastre s-au întâlnit, am citit în ochii tăi cei sublimi că şi tu corespunzi la amoarea mea. M-am luat după tine chiar în seara aceea până la Stabiliment. Simţisem că mitocanul de cumnatu-tău mă mirosise, ştia că mă ţiu după voi; şi, abandonându-mă curajul de a mai intra într-o stradă fără lampe gazoase, m-am întors îndărăt, pentru că-mi era frică să nu paţ vun conflict cu mitocanul. Alaltăieri seară, amoarea mi-a inspirat curaj; m-am ţinut după voi până în această suburbie, în colţul stradei; dar când să-ţi văz justaminte adresa, mi-a tăiat drumul nişte câini.

replică celebră din piesa de teatru O noapte furtunoasă, Actul II, Scena 2, scenariu de Ion Luca Caragiale (1878)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!