biserica neagra

Coriolan

I. Marşul triumfal

Piatră, bronz, piatră, oţel, piatră, frunze de stejar, copite de cai.
Pe pavaj.
Şi steagurile şi goarnele şi atâţia vulturi.
Câţi? Număraţi-i. Şi ce buluc de lume.
Abia ne-am cunoscut unii pe alţii în acea zi, abia am
recunoscut City-ul.
Acesta este drumul spre templu şi e atâta mulţime de drum.
Atât de mulţi aşteptau, câţi aşteptau? Ce importanţă mai avea
într-o asemenea zi?
Vin? Nu, încă nu. Poţi să zăreşti nişte vulturi şi
să auzi trompetele.
Iată-i că vin. Vine şi el?
Viaţa trează a Ego-ului nostru firesc e pătrunzătoare.
Putem să aşteptăm cu mesele şi cu cârnaţii noştri.
Ce va fi mai întâi? Poţi spune? Spune-ne. Iată
5.800.000 puşti şi carabine,
102.000 mitraliere.
28.000 mortiere de tranşee,

[...] Citeşte tot

poezie de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, tu n-ai nume de om

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă şi un plic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăboveşte jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul şi să las o cheie
ori nu ştiai că am
o nevastă şi un copil mai mic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţia în patru timpi

Suflet orb, de ce să cauţi Paradisul doar în cer,
Când, precum o fi în ceruri, te-ai rugat: şi pe pământ,
Suflet drag, n-aştepţi zadarnic judecata cea de fier,
Nu-ţi eşti tu judecătorul purtând ţepi pe sub veşmânt?

*

-Înger blând, plin de lumină, viaţa asta trebuia
Ca-ntunericul şi ceaţa să n-o poată pistruia.
-Dar nimic nu trebuieşte, să trăieşti, doar să respiri.
-Eu respir, cunosc mirosul de cerneală din papiri,
Simt iubirea-nmugurită, ştiu mireasma cea de flori,
Răvăşind cărări de suflet, simt o mie de culori.
Dar parfumul lor se pierde - ce-am simţit, nu a durat;
Ce de flori cad ofilite, ce de pomi s-au scuturat...
Şi iubiri se sting în taină, chiar de falnic s-au aprins,
Cum în braţele de smoală noaptea neagră le-a cuprins.
Azi te simţi ca o furnică, ieri păreai să fii un zeu,
Deci mă-ntreb cât ne iubeşte bunul nostru Dumnezeu...
-Să ai nările deschise, dacă vrei al Său parfum.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte!

(replică după "Deşteaptă-te, române")

Mai pune-te, române, cu burta şi pe carte,
Şi nu mai fi cu mintea la faimă şi la bani!
Renunţă la mândrie, acum când eşti pe moarte,
Priveşte-adânc în tine şi nu la alţi duşmani.

Acum ori niciodată, salvează al tău nume,
Ce se confundă-adesea cu nemuncitul ban,
Şi demonstrează-ţi ţie şi-apoi la-ntreaga lume,
Că ai şi-alte origini, de dac şi de roman!

Mai lasă celularul, de vrei să-ţi fie bine,
Învaţă şi munceşte, ai grijă de copii,
Iubeşte-i şi pe alţii cum te iubeşti pe tine
Şi zi-le vorbe bune cât încă mai sunt vii.

Respectă cu stricteţe preceptele divine,
Şi lasă moştenire credinţa la nepoţi,
Şi nu-ntreba adesea: la mine, Domnul, vine?

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, tu n-ai nume de Om

(scris pe patul de spital, aprilie 2018)

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă şi un plic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăboveşte jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul şi să las o cheie
ori nu ştiai că am
o mamă şi un copil mai mic

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (aprilie 2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobilul viciu

Cetatea peste mine se rastoarna,
In carnea mea ii simt intr-una biciul,
De este vara sau de este iarna,
Femeia este singurul meu viciu.

Nici nu mi-e teama, nici nu-mi este sila
De tot ce impotriva mi se-ntampla,
Orgolioasa, dreapta sau umila
Femeia-mi sade vesnic langa tampla.

O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagra,
Dar cel mai drag imi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o trista capra neagra
Din care am facut rasfat si templu.

Stiu ca mi-e viata scurta, stiu ca moartea
In fiece femeie sta la panda,
Dar fie de femei umpluta cartea
De care viata lumii e flamanda.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (1984)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dioptrii pentru privit moartea în ochi

viaţă
te-am trăit viaţă te-am trăit
am alergat cu peste o sută bătăi de inimă
până când mi-am dat kilometrajul peste cap

complice la rostogolirea mărului
şi la alte rostogoliri biblice
mi-am făcut pârtie printre sâni galbeni ca de gutuie
am atârnat nopţi întregi intre buze păgâne
şi zmeură am mâncat cu pădure cu tot
viată
te-am privit viată prin sute si sute de ochi
zâmbeai îmbietor in icoană
zâmbeai în halba de bere în căptuşeala ruptă in hârtia de-o mie
zâmbeai în zâmbetul lor viaţă
eu puneam virgulă pun punct între inimi şi-o luam de la capăt

viaţă
uneori mă gândesc la ele ca la o biserică
înăuntru este mai frumos ca afară

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Iftime
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa, mai presus de cuvinte

buzele Domnului sărutând fântânile părăsite,
Hugues de Payens.
pădurile arzând în credinţa iubirii,
Robert de Craon.
nisipul chemând corăbiile lumii noi,
Everarad des Barres.
muzica albastrului fragmentată în mii de boabe de rouă,
Bernard de Tremelay.
femeile neiubite tremurând la porţile mănăstirilor,
Andre de Montbard.
cetăţile în ruină strigând numele oştenilor dezertori,
Phillippe de Milly.
vrăjitoarele arse pe rug la lumina lunii,
Odo de St Amand.
nostalgia locurilor sfinte părăsite de binecuvântarea divină,
Arnold de Torroja.
coroana a trei regi sfărâmată în faţa statuilor de piatră,
Gerard de Ridefort.
şarpele nordic luat prizonier într-o seară blestemată de sfinţi,
Robert de Sable.

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Dorneanu (16 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când mă simt tot mai bogat, de tine,
Şi-mi stau pe tâmple soarele şi luna,
Acum mi-e cel mai rău şi cel mai bine.

M-aş jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-aş spune cum te cheamă,
Pătrate negre şi pătrate albe
Îmi covârşesc grădina şi mi-e teamă.

Şi, uite, n-are cine să ne-ajute,
Abia-şi mai ţine lumea ale sale
Şi-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.

Prin gări descreierate - accidente,
Mărfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca să te-apropii şi ca să te sperii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Avea bunica părul alb ca fulgii care-au nins-o-n vreme,
Doi ochi ca două albăstrele ce scânteiau de bunătate,
Părea desprinsă din icoane sau dintr-un basm cu Cosânzene
Pe care ni-l spunea odată, când ne-adormea în miez de noapte!

Era o mână de femeie, cu trup firav ca de copilă,
Dar vrednică şi înţeleaptă cum doar o sfântă poate fi,
Iar sufletu-i atât de cald şi-mpodobit cu-atâta milă,
Că pentru orice vietate era în stare-a suferi!

Avea bunica firea dulce şi-n toată duioşia ei
Ştia s-aline pe oricine s-ar fi aflat în suferinţă,
Povaţa ei era blajină şi-ntotdeauna cu temei,
În faţa fiecărui suflet se apleca cu umilinţă!

Era atât de credincioasă, cu Dumnezeu era în toate,
Nici gândul nu şi-l slobozea fără să-şi facă sfânta cruce,
Ţinea o candelă aprinsă la o icoană, zi şi noapte
Şi-ngenunchia în rugăciune seara-nainte să se culce!

[...] Citeşte tot

poezie de Liliana Burac din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!