sunt vagabondul vietii mele

Dana: Din câte am citit despre tine, la un moment dat ţi-ai pierdut ceva timp cu o cercetare. Poţi să-mi povesteşti?
Adi: Da, probabil acolo scrie că am încercat să stabilesc popularitatea Preşedintelui la jumătatea mandatului. Greşesc?
Dana: Nu.
Adi: În realitate, am stabilit că doar aproximativ 22% dintre românii adulţi ştiu că Preşedintele Ţării nu îi poate ajuta în mod direct decât dacă-s la pârnaie. Sau mai pe şleau, am stabilit că românii nu cunosc, nici măcar la un nivel decent, poziţia şefului de stat în propria ţară! Sună cumva absurd, dar pe mine nu m-au surprins cu nimic concluziile la care am ajuns. Evident că nu a băgat nimeni în seamă cercetarea mea obosită, dar am şi eu satisfacţiile mele ciudate.

replici din romanul Códice: Suspect din oficiu de Andrei Sulugiuc (15 martie 2017)
Adăugat de Andrei Sulugiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlie (la biroul de chiropractica a lui Alan): Deci, aici vii tu în fiecare zi, nu?
Alan: Da, de unsprezece ani. Ce părere ai?
Charlie: M-aş fi sinucis acum zece ani şi jumătate.
Alan: Bine, tot ce trebuie să faci este să stai aici şi, când sună telefonul, să răspunzi şi să spui "Biroul doctorului Harper".
Charlie: Deci, mint aşa, numaidecât?
Alan: Sunt doctor, Charlie.
Charlie: Da, şi eu sunt regele gogoşilor în formă de inel.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bloomfield (în timp ce dansează): Vă simţiţi bine?
Guinevere Pettigrew: Da. În fine, să inviţi partenerul unei alte femei la dans...
Joe Bloomfield: Nu m-aţi invitat dumneavoastră. Eu v-am invitat. Sunt sigur că Edythe se descurcă. Ce s-a întâmplat cu acea eşarfă deosebit de frumoasă pe care aţi purtat-o la parada de modă?
Guinevere Pettigrew: La ce vă referiţi?
Joe Bloomfield: În ciuda transformării dumneavoastre extraordinare, corpul a rămas acelaşi.
Guinevere Pettigrew: Domnule Bloomfield!
Joe Bloomfield: La fel ca şi ochii. De-a dreptul fermecători, dacă îmi permiteţi.
Guinevere Pettigrew (flatată, însă rezervată): Nu sunt sigură că ar trebui să spuneţi asta.
Joe Bloomfield: Iertaţi-mă, e un defect profesional. Trebuie să ţin minte că nu sunteţi ca ceilalţi oameni de aici.
Guinevere Pettigrew: Sunt chiar atât de demodată?
Joe Bloomfield: Da. Şi tocmai de aceea sunteţi mai fermecătoare.

replici din filmul artistic Domnişoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Howard: Târgurile renascentiste nu sunt despre acurateţe istorică. Sunt despre luarea fetelor plinuţe care lucrează la Kinko şi îmbrăcarea lor în corsete atât de strâmte încât sânii le sar afară şi zic "Sal'tare".
Sheldon: Sânii nu ar fi spus "Sal'tare" în secolul al 15-lea. Dacă ar fi fost să spună ceva, ar fi spus "ura!"
Howard: Nu-mi pasă ce spun sânii, Sheldon. Vreau doar să iau parte la conversaţie.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria Sineşti: Uneori nu ma mai înţeleg nici eu. Sunt clipe în viaţa mea pe care, când mi le amintesc, mă îngheaţă un fior din cap până în picioare. Rătăcirile astea din viaţa mea... câtă josnicie inutilă... Mi-e silă de mine... Gândesc uneori că sunt în mine două fiinţe: una josnică, mărginită şi laşă... Of! Mi-e scârbă de tot şi totuşi există în mine o fiinţă care suferă, care plânge... care sângerează pentru toate josniciile celeilalte!

replici celebre din piesa de teatru Jocul Ielelor, scenariu de Camil Petrescu (1918)
Adăugat de Alexandra Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey (către tatăl său beat şi leşinat): Presupun că ăsta este un moment bun pentru a avea acea discuţie tată/fiu. (Imitându-şi tatăl.) Deci, cum merge şcoala, Pacey? (El însuşi.) Păi, tată, merge chiar bine. Chiar mă schimb. Se pare că sunt destul de deştept. Chiar aş putea avea potenţial de facultate. (Ca tatăl său.) Bravo, Pacey, am ştiut mereu că o să te dovedeşti a fi inteligent. Cum se poartă fetele cu tine? (El însuşi.) Am cunoscut o femeie. (Ca tatăl său.) E drăguţă? (El însuşi.) Drăguţă? Andie e frumoasă. E inteligentă, e amuzantă. Îţi spun eu, tată, fata asta este cu adevărat specială. Din nu ştiu ce motiv, pare să creadă că şi eu sunt special. Tu de ce nu poţi vedea asta? Ah? De ce nu mă vezi? Când ai renunţat la mine, când aveam cinci ani? Sau zece, sau doisprezece? Am 16 ani, tată! Şi sunt aici şi nu sunt perfect, dar mă străduiesc atât de mult pentru tine! (Începe să plângă.) Eu doar...(Suspină.) Şi e datoria ta! Este datoria ta să mă iubeşti, indiferent de cine sunt sau o să fiu în viitor! Pentru că eşti tatăl meu. (Suspină.) Eşti tatăl meu. (Suspină din nou.) Ar trebui să mă iubeşti, nemernicule! Nu pot face asta singur.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: I-am cunoscut şi eu aseară pe cei care mă apără pe mine. Evident, pe lângă mine, sunt enormi...
Nistor: Şi cine n-ar fi oare?!
Maria: Să nu crezi că dacă te afli la extrema opusă, ai din start un avantaj faţă de mine! Cei doi se numesc Marius Stâncă şi Geo Drăguşin, iar poreclele lor sunt "Uriaşul", respectiv "Tăcutul". Mi-ar plăcea ca în seara asta să nu mă mai însoţească până acasă, dar îmi dau seama că n-am de ales.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gibbs (în Tortuga recrutând marinari): Şi ce te face să crezi că eşti suficient de vrednic să navighezi cu Perla Neagră?
Om foarte bătrân: Să fiu sincer, nu am navigat niciodată în viaţa mea. Cred că ar trebui să ies şi să văd lumea cât sunt încă tânăr.
Gibbs: Eşti bun, semnează-te. Următorul!
Om slăbănog: Soţia mea a fugit cu câinele şi sunt beat de o lună şi nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă trăiesc sau mor.
Gibbs: Perfect, următorul!

replici din filmul artistic Piraţii din Caraibe: Cufărul omului mort
Adăugat de Alexe Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Domnul To Kuny se numeşte... Victor?! Zău?! Frumos nume! Dar de ce eşti sigur că acesta ar fi numele dânsului?
Lucian: Păi... Sunt foarte sigur! Vezi tu, săptămâna asta, mai exact luni, dar şi în alte zile, am fost la marele supercomputer şi am avut o "conversaţie" destul de interesantă cu acesta; bizară, dar deosebit de interesantă.
Lia: Tu şi supercomputerul Proximei?! Nu mai spune, se miră ea, amuzată. N-aş crede! Poate Mihăiţă, nu tu...
Lucian: Păi, da... Ţi se pare ciudat?! Tot ce se poate să fie ciudat. Pentru că şi mie mi s-a părut astfel, mai ales că mi-a plăcut. Mi-a plăcut să colaborez cu supercomputerul. A fost foarte interesant. Tocmai de aceea am întârziat destul de serios în compania lui, cu mult după miezul nopţii, aproape în fiecare zi, săptămâna trecută. La un moment dat însă, nu ţi-aş putea spune cum anume s-a întâmplat, pentru că nici mie nu mi-am explicat încă, însă, după cum ziceam, supercomputerul mi-a afişat acest mesaj: "Pe suprafaţa Proximei a sosit o navă spaţială de pe Terra, cu trei persoane la bord." Acesta era mesajul, deci, era clar că nu putea fi vorba despre nava noastră, "Pacifis". Mi-am dat imediat seama cine ar putea fi cele trei persoane în cauză. Cine altcineva, dacă nu cei trei membri ai familiei Kuny?! Asta era clar! Deci, supercomputerul a confirmat bănuielile mele, pentru că eu am susţinut de la bun început că ei trei nu sunt localnici. Oricum, mai departe, cu greu am reuşit să aflu şi alte lucruri legate de acest eveniment, de la supercomputer. Anume, data terestră la care acea navă a ajuns aici. Şi era vorba despre duminică, 4 februarie 2080. Însă supercomputerul nu a binevoit să-mi afişeze numele persoanelor de la bordul navei, în schimb mi-a confirmat faptul că la bordul ei se aflase o persoană cu iniţialele P. V., adică, după cum mi-am amintit mai târziu, Preda Victor, alias, actualmente, To Kuny. Şi singura informaţie utilă pe care am mai reuşit s-o aflu de la supercomputer a fost denumirea navei cu care au sosit cei trei aici, pe Proxima, anume "Vulturul"!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cox: Deci prietena mea a prestat servicii pentru majoritatea personalului? Sunt mândru de devotamentul ei pentru medicină.
Carla: Nu e ca şi cum tu nu ai fi făcut sex cu altele. Fosta ta soţie, studenta la medicină, fosta ta soţie, asistenta drăguţă de la Radiologie, fosta ta soţie...
Dr. Cox: O termini odată cu nevastă-mea?
Carla: Termin dacă o termini şi tu.
Dr. Cox (râde): La naiba, sunt prea mândru de tine ca să fiu supărat!

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!