Epigrame despre nu sunt capabil, pagina 64

Sunt onest şi puritan,
Iar amicii nu-mi lipsesc,
Dar duc lipsă de-un duşman,
Să m-atace-n mod firesc.

Vino, doamnă, fără teamă,
Sunt chirurgul ideal:
Operez c-o epigramă
Şi pansez c-un madrigal.

Când ţăranii sunt şomeri
Şi ogoarele virgine,
Este greu ca să mai speri
Că noi mergem înspre bine.

Deşi-i animă ţeluri mari
Şi au năravuri demodate,
Păcat că sunt minoritari
Şi ne lucrează pe la spate!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă iau cu tine-n beţe,
Dar întreb, că-s curios:
Crezi că sunt cu două feţe,
De mă-ntorci mereu pe dos?!

Şi învăţatul şi profanul
Sunt întru totul de părere:
De câte ori vorbeşte banul,
Valoarea trece sub tăcere.

Din milioane de femei,
Am pus la inimă doar trei.
Am renunţat uşor la rest,
C-aşa sunt eu: băiat modest.

Citindu-ţi cartea, cu regret
Constat şi crede-mă sunt trist:
Românul e născut poet
În nici un caz... epigramist!

De când cu-aceste vremuri noi,
Ce-atât de mult au fost râvnite,
Am constatat că unde-s doi...
Părerile sunt împărţite.

Cu soacra nu prea sunt fair-play
Şi-mi cere-ntruna să accept
Că va veni şi vremea ei...
(Să vină, eu abia aştept.)

<< < Pagina 64 >

nu sunt capabil