moarte bunicului

Cristos a înviat!

E-o primăvară plină
De aur scuturat;
Mi-e sufletu-n lumină —
Cristos a înviat!
Râd florile, natura,
Văzduhu-nmiresmat;
Să nu mai ştiu ce-i ura
Cristos a înviat!

Mi-s ochii numai rouă,
De moarte, am scăpat;
S-ajung făptură nouă
Cristos a înviat!

Acesta e misterul
Ce azi l-am dezlegat:
Ca să ne deie Cerul
Cristos a înviat!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Viitorul pregăteşte un lanţ
fără verigi slabe

şi mă pofteşte discret
să intru
prin uşa lui deschisă

aşa cum se strecoară şi el
în oglinda chipului meu
din care ies la suprafaţă
spinările
unor animale neclasificate:

un exerciţiu neconvenţional
de limpezire,

o călătorie spre mine
ca întreg
de gânduri

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iz cerberic

Lupii mei, nebuni, albaştri,
Se hrănesc cu coasele morţii
Neînchinaţi în faţa sorţii
Urlând fulgere temerari

De uneori coboară-ngeri
Să-şi fluture aripile
Zburând doamnei negre, clipele
Ce le avea-nchise în coconi

Răsărind din ele zâmbete
Din lanţurile de plânsete
Cu răsuflări reci, cochete..
Ce le simt în spate parfumate..

Cu izurile cerberice
Pielii,.. de moarte salivate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbara Allen

În oraşul Scarlet, unde m-am născut
Era o fecioară mai blondă ca o stea,
Din pricina ei orice flăcău, ofta, ofta!
Barbara Allen o chema.

În luna mai când bobocii dau în floare,
Când mierla cântă şi cerul e-albastră peruzea,
Tânărul Jemmy Grove zăcea bolnav de moarte,
Fiindcă Barbara Allen nu-l iubea.

Au trimis un mesager s-o cheme-îndată,
Îşi simţea pulsul vieţii tot mai firav;
"Vino-îndată, stăpânul doreşte să te vadă,
Barbara Allen, stăpânul e bolnav."

S-a apropiat încetişor, încetişor;
Încetişor a tras deoparte,
Perdelele albe de la pat –
Vai, tinere domn, eşti pe moarte!"

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut, Scoţia din Balada a fost tipărită prima dată în anul 1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie!

Omul
Când se naşte
Are gură, dar n-are vorbe
Să spună adevărul –
De unde vine sau ce-l paşte...
Şi numai după ce uită totul
Începe să zică Mamă, Tată...
Până la moarte.
Când îi rămân doar vorbele
Dar nu mai are gură să şi le spună
Şi i le spun alţii
Mistificând adevărul.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 septembrie 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Competiţie

Cum trenul prin câmpie trece
Aşa treci tu - chiar tu - prin viaţă
Uitând că ai mereu o haltă-n faţă
Iar trenul fuge, viaţa ţi-o întrece.

Nu te opri, goneşte fără milă
Câmpia ta se-ntinde hăt, departe...
Iar eu - chiar eu - te-oi imita în moarte
Ca-ntr-o absurdă, jalnică idilă.

poezie de Mihail Mataringa (23 noiembrie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi

încă în fiecare dintre noi suntem
doi câtă vreme limbajele ne urmează
dar într-o zi despărţirea va fi definitivă
noaptea se va prăbuşi într-o mare prăpastie
pentru a lăsa într-un colţ neştiut
un al cincilea soare să răsară
adâncimea din afară
se va micşora cu premeditare
în timp ce ochii se vor muta înăuntru
ca o moarte vie în uşorul celeilalte lumi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut

o noapte mai scurtă –
părea că va trece
şi noaptea următoare, mai lungă.
a învăţat
umblând cu inspiraţie-n vapori de aur
condensaţi într-o buză de pungă
codul bunelor bariere (?!) pe uzuală
pielea sa călcată la dungă de o
drezină sublimă cu o
călătoare duală –
cumva delectându-se, cum
va întâmplându-se
ca ea să-l iubească să-l certe
cu trupul împins
înainte. până la moarte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flămânzi şi goi

ne aruncăm în faţa duşmanului
necontrolat epidemic
trimişi ca victime sigure
şi singure
încovoiaţi de noua boală
e miros de frică de moarte
în raniţă nu avem vaccinul
va fi potop
ziua se transformă în noapte
se vor iniţia demersuri la duhul sfânt
va fi o viaţă ca o pandemie
noi stăm în tranşeele săpate de virus
tot ce are viaţă va fi cenuşiu
şi tot ce are simţire va intra în amorţire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afla

poti sa apari in ferestre goala
tinand discursuri interminabile
despre tehnologia dragostei

poti sa masori in rochie de aur
trezoreria regilor
blestemati sa te iubeasca
pana la moarte

poti sa inventezi o sumedenie de lucruri noi
care fac placere
trupului meu
incapabil sa tina suparare

poti sa fii cea mai
neintrecuta
pe terenurile de tenis ale inteligentei
dar cu mine- afla-
ai terminat-o.

poezie de Lucian Avramescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!