intuneric nichita

* * *

În noaptea dinspre tine
cuvintele sunt chei
iar corpul tău
un adorat spaţiu al revelaţiilor

Curând voi pleca-n neant
unde suspinele
şi paşii periculoşi nu mai vin

Faţa ta
tăinuită-n întuneric
-piatră preţioasă
sărut care arde
silabe ce nu se unesc

Scriu poeme
pentru că am nevoie
de un loc
unde va fi ceea ce nu este
în cealaltă parte

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără resentimente doar scârbă şi întuneric

nu-i aşa
că ţi se face milă de ea
cum stă în ploaie
cu prezoanele
atârnând ruginite
cu janta strâmbă
lovită de gard
zici că e o gură ştirbă pocită
pneurile îi erau prea bătrâne
şi sfărâmicioase
plină de fisuri
de bube urâte
de negi albicioşi
de crevase
de întuneric

nimeni nu mai ştie de câte ori
a fost recondiţionată
vopsită roz
sau chiar nichelată

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni cândva o vreme

Va veni cândva o vreme
Când cuvinte or să moară,
Când priviri or să blesteme
Şi nimic n-o să ne doară.

Va veni o noapte lungă,
Plină de-ndoieli... şi rece,
Clopote vor bate-n dungă,
Toţi pe lânga noi vor trece.

Va veni cândva o vreme
Când pământul va fi piatră,
Când lumina... se va teme
De cenuşa strânsă-n vatră.

Va veni... o clipa-n care
Plumbuitul întuneric,
Ne va arunca-n uitare
Şi-ntr-un univers eteric.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesomn

Nu pot sta noaptea în tristeţea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.
Nimic n-am cu el şi cred
cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii
şi nici nu cred cã suntem
de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea
din pricina tristeţii lui
şi nici sã dorm nu pot
şi nu de coşmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea
de a nu mã vedea neapã rat
şi fã rã de mine
când stã noaptea în tristeţea lui
şi mai ales când nu poate sã stea
în tristeţea lui
noaptea, din pricina mea.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daria Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Undeva, spre seară,
Cerul s-a-nroşit,
Parcă se-nfioară
Un îndrăgostit.
Un artist ciudat
Blând sau mai grăbit,
Pare c-a pictat
Cerul vălurit.
Însă, neatent,
Dintr-o călimară,
Roşul decadent
L-a vărsat pe seară!
Ori a rupt din soare
Focul ce mocneşte
Şi punând culoare
Îl îngîlbeneşte!
Roşu purpuriu
Sau îngălbenit
Cerul ăsta viu,
A înmărmurit!

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (23 septembrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detectiv particular

Între în şoaptă – ce vei fi?
Întreabă-mă – mă vei iubi?
Logic, bacteriologic,
Între mituri şi recife, hieroglife.
Putreda intelighenţia,
Ne spunea tovarişci Lenin,
Spânzurat muri Esenin,
Iepuraş, te-aleargă omul,
Omule, te-aleargă Domnul,
Cavaler peste avioane,
Detectiv filând doar doamne,
Cum să ies din gând
şi să-mi stau la rând
pe un colţ de piatră,
lângă vechea şatră?
Meştere Nichita,
Pana-aurita,
De la unu-n sus,
Poeţii s-au dus.
Călăream în zori

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar...

sclipire de-o clipă,
mărgăritar în geană
lumină în întuneric stelar
coloane mirifice, calcite
în peşteri de urs polar...

el este voal de tunel
în stâncă săpat cu obidă,
gheară de timp
pictează haotic
un vas ce pleacă hoinar,
acolo în vârf de catarg...

am pus o haină
să fluture
este pentru tine
cu nasture lipsă, cârpită
iară eu jos pe covertă
aştept să trec ocean
plin de ape de clipe

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mea

Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândeşte numai la mine,
ea cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singurătate
ea stă şi spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua.

Ea spală zidul casei cu mâna ei
şi atârnă pe dânsul tablouri
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la uşă-n ecouri.

Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici

S-a întâmplat în seara acea cu licurici,
cand noi, aşteptând autobuzul de Velletri,
am văzut un bătrân şi o bătrână sărutându-se
sub platani. Atunci a fost când
tu ai spus, jumătate aerului,
jumătate mie:
cine iubeşte atâţia ani
nu a trăit în zadar.
Şi atunci a fost când am văzut în întuneric
primul licurici răspândind
o pulbere de lumină în jurul tâmplelor tale.
Atunci a fost.

poezie de Rolf Jacobsen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!