petre+tutea+am+facut

Înainte cu o zi să mor

Are multă muncă de făcut acest cap al meu, plin de probleme foarte!
Scriu în pat acum, pe o foaie format A-4, suport având o carte.
Ceea ce mă uimeşte e că voi mâzgăli-n acest fel şi-n viitor –
Şi că-mi voi scrie, poate, ultimele versuri înainte cu o zi să mor.

Multe lucruri bune vin şi se tot duc, iar eu care pierd timpul făcând rime,
Bând şi iubind (cel mai ades), mi-am risipit anii cu multă uşurime.
Atâtea-s de făcut pe lumea asta încât sunt sigur că nu-mi va fi uşor,
Că eu voi fi cel care va regreta cel mai mult, înainte cu o zi să mor.

Dar, ridică-mi capul, iubito,-s obosit, şi lasă-mă să-mi mai gust vinul,
Şi apropie-ţi obrazul de obrazul meu ridat, acum când a sosit declinul.
Vreau să-ţi spun te iubesc şi că-n iubirea ta mai pot încă să mă înfăşor,
Doar foarte, foarte puţin timp, ştii tu, înainte cu o zi să mor.

poezie de Henry Lawson, 1867-1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine faci, bine găseşti...

Bine faci, bine găseşti,
ăsta e îndemnul meu,
iar dacă te rătăceşti
vin să te salvez chiar eu.

Pe dealurile tinereţii
ai cutreierat destul,
iar pe cărările vieţii
ai fost mereu cam fudul.

Potoleşte-te odată,
nu mai fi năbădăios,
doru-ţi trece pe la poartă
şi te vede mânios.

Va fugi să-şi piardă urma,
tu să nu poţi să-l ajungi,
se va pierde chiar în turma
cu tentaţii mult prea lungi.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi!

Nu poţi amintirea oricum, s-o arunci,
Nici vorbele tale, nici clipa de-atunci,
Nici lacrima grea pe chipul tău plâns,
Nici braţele tale cu care m-ai strâns!

Nimic din ce-a fost rămase în mine,
Pe care destinul le leagă de tine.
De-aceea alerg prin timp înapoi,
Cu tot ce înseamnă o lume din noi.

Şi întind al meu braţ, încerc să te prind,
Aievea de-ai fi, să nu mă desprind,
Imagine dulce te-apropie-ncet,
Pe drumul de seară cu-amurg violet.

Când gândul mă-aleargă pe-ntinderi de ape,
Iar chipul tău galeş se-aşază pe pleoape.

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cu ploaie

Fiindcă norul acela frumos
se uita într-o parte
tu cu tine
şi cu pieptul tău sub carte
am făcut din el un buchet
arătos...
Şi-am dansat în faţa ta
ca o specie măruntă
şi râdeam,
din nor râdea
buza mea,
ploaia măruntă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să salvez

numele tău ca şi cum
n-ai fi făcut vreun rău în lungul istoriei -
mă plec în faţa ta ca în faţa
unei şosete de-oţel (?!) - g
lorie... aproape eternă uslaşilor
şi români şi croaţi: fraţi deplasaţi
împotriva serbiei... prea
aproape de ni
micire

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii

Lume, lume, stâmbă eşti!
Te privesc şi mă-ngrozeşti;
Lume, cine te-a făcut,
Rău tipar a mai avut!

Nimeni, oricât s-ar lupta,
Nu te poate îndrepta;
Iar acel ce-ar îndrăzni,
Un nebun s-ar dovedi.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişte

Grai adânc se pierde în tăcute umbre,
Biciuind pământu-n ochii grei de piatră,
Încolţesc grăunţe din îngheţuri sumbre,
Somnuri se afundă-n firea idolatră.

Amintirea ninge, din adânci crevase,
Sentimente vechi în miezuri de străzi,
Ieri mai pâlpâiau stele-n vis de şanse,
Astăzi dau târcoale vulturi ce văd prăzi.

Nostalgii flămânde ni se tot invocă,
Ziduri ridicând şi zări condamnate,
Dragostea se-afundă în altă epocă,
Iar din mituri vechi se zidesc palate.

Vinovat de toate este-o ceaţa cruntă,
Suflet oropsit, - noaptea te inundă!

sonet de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azalee (Rhododendron spp.)

La mândruţa, pe alee,
Cresc frumoase azalee.
Le-a făcut Nemuritorul
Cu flori mari ca şi bujorul.
Sunt iubite mult de fete:
Roze, roşii, violete,
Albe şi portocalii,
Galbene şi coralii,
Solitare sau buchete,
Ca privirea s-o desfete.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (25 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul vieţii

Cu tandreţi şi mângâieri
Faci tristeţea să tresară,
M-ai pupat, parc-a fost ieri,
Deşi este... de-astă vară.

Afară e frig şi ger,
Dar în suflet am căldură,
Gândul tău, plin de mister,
Face miere şi din zgură.

Nu distanţa, evident,
Este rodul despărţirii,
Nici măcar impediment
Când faci monument iubirii.

Cu o vreme-atât de rea,
Iarna asta prelungită,
Chiar de face viaţa grea,
Nu ne duce în ispită.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Mâinile tale au versuri din petale de cer
Şi ţi-e trupul subţire, un suav giuvaer,
Ce-alunecă timpul peste clipele-i nude
Cu lacrima vieţii-n flâmânde secunde.

În picurii sufletului ai săruturi din soare,
Ecou de smarald fuge-n pletele tale,
Şi-n albe-amintiri pierdute în nopţi
Curg rănile inimii, sfredelită de hoţi,

Iar umbra credinţei e flămânde de vară,
Ca lacrima aurului în lumină să doară,
Miraje şi naşteri, curcubee de farmec,
Închise-s în tine şi-n pământul ostatec.

Orizontu-i urzit cu pieiri şi iubiri,
Eu pasăre-aş fi să-ţi zbor în priviri.

poezie de Aurel Petre (10 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!