intrat

Mihai: Luci, ce te mai preocupă acum?
Lucian: Păi, în legătură cu dom' director...
Mihai: Ce-i cu dânsul?!
Lucian: Ai înregistrat cumva totul, adică, doar ceea ce am văzut noi?
Mihai: Sigur, am înregistrat. De fapt, oricum totul se înregistrează automat, fără a fi nevoie să înregistrez eu.
Lucian: Bine. Şi poţi găsi acele imagini?! Vreau să-ţi arăt ceva, poate înţelegi tu mai bine decât mine, sau, nu ştiu...
Mihai: Da, le pot găsi.
Lucian: Atunci, încearcă, de la momentul sosirii domnului director, cu maşina dumnealui, în curte...
Mihai: Bine, Luci. Hai să vedem despre ce e vorba!
Lucian: Uite! Acum dom' director ori într-adevăr nu găsea cadoul pentru mama, ori se prefăcea doar că nu-l găseşte, ca un pretext ca dom' profesor să nu-l aştepte în zăpadă... Oricum, aşa s-a asigurat că pe holul de la intrare nu va fi nimeni, după ce dom' profesor va fi intrat deja în casă, deci, vor rămâne doar mama şi dom' director... Şi acum ascultă cu atenţie ce-şi spun! La început, auzindu-i, mi se părea clar că dom' director flirtează cu mama, iar ea chiar îi răspundea avansurilor lui şi chestia asta mă umpluse de nervi; de abia m-am abţinut, să nu izbucnesc atunci, de faţă cu Ly... Dar am reuşit, m-am stăpânit! Apoi, discuţia a luat o întorsătură ciudată... Oricum, şi-au vorbit mereu de parcă ar fi fost doi buni prieteni, pe numele mic, tutuindu-se, doar până au intrat în camera în care erau şi ceilalţi musafiri... Ascultă doar, cu multă atenţie!
Mihai: Bine, ascult...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâlnire perfectă

3:00 dimineaţa
eu beat in mijlocul camerei
cu lumina aprinsă într-un dezastru perfect
mama intră peste mine
şi mă găseşte întins pe covor

"oh, doamne ce. i cu tine?"
"nu ştiu, nu ştiu, am răspuns"

ridică-te, iar ai băut!?

şi m-am ridicat

m-am întins în pat şi n-am mai scos niciun cuvânt

am rămas aşa până dimineaţă

eram mahmur

am intrat la mama încameră să-mi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la "Tu Nichita" de Mircea Cărtărescu...

Eram prin clasa a treia ca la tren
când a intrat Nichita în clasă cu o leoaică
ce îl purta de lesă.
Învăţătoarea
ne-a încolonat între bănci şi am cântat imnul
de stat şi aşteptat
acel moment plin de iubire.
Eu nu înţelegeam nimic din toată chestia aia
aşa că am râs!
Am fost aruncat în şuturi afară din şcoală
cu promisiunea că nu voi participa
la cuvântarea
Iubirii.
Aşa că m-am dus pe bloc cu un vecin
şi întinşi pe smoală
ne întrebam dacă Dumnezeu
poate fi cumpărat cu un leu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta frământat

Ţi-au intrat crăpăturile mâinilor
în pâine,
mamă,
de-atâta frământat
cu lacrimă şi miere
inima ţi s-a adâncit în alb
genele ţi s-au odihnit pe rumeneala ei,
chiar dacă troienele se ridicau
mereu tot mai ameninţătoare pe la tâmple
nici măcar ploile
ce-ţi murdăreau cerul sufletului
nu-ţi făceau pâinile mai amare,
cu toate că încet încet
deveniseşi rana unui tăceri
atât de mică
printre înţelepciunea altor tăceri
încât ştiam că
nu vei mai avea niciodată dorinţe!

poezie de Camelia Buzatu din Spinii secundelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe străzile oraşului de vânt

Stau la mansarda timpului,
de la fereastră urmăresc trecerea călătorilor
pe străzile oraşului de vânt
intrat în colbul istoriei.

Apele focului se varsă-n amintiri
îşi fac albii adânci în peisajul extazului,
pietre vorbitoare suspină prin aer
cu sunete-n surdină.

Cuvintele înghit nemişcarea,
străzile freamătă la umbra lampadarelor
în zile flămânde şi nopţi de lacrimă,
patima fântânilor cu roată.

Cerul coboară-n răstimpuri
cu stele-n visele femeilor de ploaie
care nu mai pricep
cine pe cine iubeşte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin de candelă

cunosc legi divine dar şi omeneşti
mi-ai intrat în suflet printre catrafuse
bucurii şi amintiri azi le răscoleşti
gem în depărtare emoţii apuse.

prietenia noastră a fost o minciună
regretele îngheaţă într-o indiferenţă
secunde mâhnite în clepsidră se-adună
ca nisipul în valuri de interferenţă.

în candelă pâlpâie lumina difuză
lucruri banale îmi amintesc de ţine
n-ai fost nălucire, inima refuză
să te dea uitării printre serpentine.

candela aprinsă suspină în noapte
inima tresaltă cu amare şoapte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 105

Iubirea mea nu e idolatrie,
Nici dragul meu nu-i idol târnosit,
Ci în poem slăvit-am cu mândrie
Doar pe acel ce e desăvârşit.
Astăzi şi mâine blândă mi-e iubirea
Şi trainică e măreţia ei,
Iar versul meu păstrează strălucirea
Celui ce nu se schimbă-n ochii mei.
Real, frumos şi bun e personajul,
Real, frumos şi bun în orice vers;
Şi-aceste trei cuvinte sunt mesajul
Acestui minunat şi drag demers.

Real, frumos şi bun stau separat
Însă acum în tine au intrat.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mai ştiu...

Eu nu mai ştiu ce e iubirea,
A trecut zarea printre nori,
S-a subţiat pe plajă lumii
Căzându-i din orbite flori.

Eu nu mai ştiu ce e durerea
Din clipa neagră-a despărţirii,
Iau dorul ca pe-un tratament
Resuscitând morbul iubirii.

Eu nu mai ştiu dacă exişti
Sub cerul înecat de aştri,
Nici locul unde ai ascuns
Lumina ochilor albaştri.

Eu nu mai ştiu ce e iubirea,
Eu nu mai ştiu ce e durerea,
Eu nu mai ştiu dacă exişti,
Ştiu c-a intrat în zbor, tăcerea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simt noaptea la ea acasă

aceste cuvinte vor rămâne nespuse
şi numai noi ni le vom scrie
nimeni nu va căuta să înţeleagă
mersul lucrurilor

acum am înnoptat într-o ruină
să simt noaptea la ea acasă
cum doarme laolaltă cu moartea
pe un pat de scânduri ude
ca un pod neterminat peste un fluviu
pe care odată intrat nu te mai poţi întoarce

mă sperie că n-o să apuc dimineaţa
când ochiul măsoară întinderea
se înghesuie clipele în buzunarele inimii
pentru a îneca moartea în sânge
şi timpul o să-mi ofere alte bătăi de cap

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ines a ajuns în amurg la un podiş cu pini rari, cotropit de tufe de ienuperi pitici aproape de netrecut. Fără să simtă durerea de la înţepăturile spinilor ce-i intrau adânc în coapse, a continuat să meargă în timp ce soarele, ca o plagă sângerândă, dispărea în codrul din spate. În cele din urmă, o clădire ruinată din piatră i-a intrat în câmpul vizual. Era împrejmuită de resturile unui zid purtând o inscripţie uriaşă scrisă cu var pe care nu era în stare s-o citească. Epuizată, femeia se prăbuşi la câţiva paşi de zid.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!