dumitru matcovschi iarba

Eroii

Eroii neamului nu pier niciodată.
Îşi au veşnicia în fiecare piatră.
În pământul care, adesea-l frământăm,
În aerul curat, pe care-l respirăm.
Şi ca să nu cadă, peste ei uitare,
Mereu să le-aprindem, câte-o lumânare.
Să ne închinăm la fiece mormânt,
Că flori sunt deasupra şi flori sub pământ.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pândă

De-aseară stau în câmp, întins pe-o claie,
Încheagă roua cu răcoarea perle.
O stea se surpă, negura o taie,
Pădurea fluieră cu zvon de mierle.
Şi iată: zorii alergând prin fum
Deschid în zare geană viorie.
Mă scol şi-aştept cu gând tâlhar la drum
Paşi goi prin iarbă, râurată iie.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare capul. O să mă duc la familia Arăpaş, să-mi găsesc culcuş moale în iarba înaltă a grădinii. Odată culcat, o să număr un timp stelele. O să număr stelele până o să ostenesc. O dată ostenit, o să adorm. O dată adormit, o să dorm somn fără vise. Mâine dimineaţă mă voi trezi cumintea limpede.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sărăcia materială de azi mă sperie -de altfel e o exagerare, un refelex vechi, reînviat - ci sărăcia vieţii sufleteşti de până acum. Am trăit ca o cârtiţă în galeriile abundenţei. Am ieşit la lumină, lumina e prea tare pentru ochii mei? Sau prea săracă?

Dumitru Popescu în Cenuşa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superstiţie

Unii spun că-întotdeauna
norii prevestesc furtuna.
O minciună gogonată
doar de cei fricoşi lăsată.
Chiar când pomii îi îndoaie
norii aduc în câmp ploaie.
Pământul se răcoreşte,
rodul în hambar sporeşte.
Doar în mintea lor furtuna
e prezentă-întotdeauna.

poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiem

Sub cerul verii înalt şi plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morţii mele;
Din iarbă şi rouă venit, să mă-întorc la ele.
– Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată şi-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Şi vânătorul acasă de pe munte. "

poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriş, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te deprinzi cu fapte bune, se întăreşte şi gândirea şi iubirea de Dumnezeu. Iar când ai iubirea de Dumnezeu adâncă şi înaltă, poţi şi voieşti să faci faptele bune şi voieşti şi poţi să te abţii de la faptele rele.

Dumitru Zamisnicu în Credinţa în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i o telenovelă

Viaţa-i o telenovelă ce rulează pe ecran,
pictată cu acuarelă pe al timpului cadran.
Pictată în roz şi negru, te ridică, te coboară,
până inima îţi şade şi sufletul stă să moară.
Dispare ecranul vieţii, timpul din cadran se gată,
dispar zorii dimineţii, telenovela e moartă.

poezie de Dumitru Delcă (4 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Când lacrimi îţi curg pe obraz.
Când grijile te năpădesc,
Când te-ncearcă un necaz,
Omule, te sfătuiesc,
Totdeauna să fii treaz!
Să nu plângi, nici să faci haz!
Capul sus, privirea dreaptă!
Viaţa merge înainte.
Dumnezeu pe toţi ne aşteaptă
Să mergem la cele sfinte.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara vine-acasă

În pădurea-încremenită
de vitregiile iernii,
Sub zăpada troienită
se simte schimbarea vremii.
Schimbarea spectaculoasă,
când natura se trezeşte.
Primăvara vine-acasă
şi viaţă din nou porneşte.
De pe unde-au fost străine,
se-întorc păsări călătoare.
Viaţa-n pădure revine,
grădinile dau în floare.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!