cei 7 ani de acasa

Ugarte: Păcat de cei doi curieri germani, nu?
Rick: Au avut ghinion. Ieri erau doar doi funcţionari germani. Acum au fost aşezaţi pe "locul de onoare".
Ugarte: Eşti un tip cinic, Rick, fie-mi cu iertare.
Rick (scurt): Te iert.

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramona: Nu e de glumă. Ura dintre cele două familii e seculară...
Romică (mecanic): Ştiu toată povestea pe de rost. Drama a început acum o sută de ani, când vaca aristocratului Montague din Stâna din Deal a intrat în porumbul proaspăt prăşit al cavalerului Capulet de la Stâna din Vale. De-aici încolo, Shakespeare e mic copil... Cele două familii nobile au început să-şi fure oile, să-şi omoare câinii, să-şi cotonogească pisicile...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gordon (livrând pizza): Bună ziua, domnule Harper.
Charlie: Bună, Gordon! Nu te-am mai văzut de mult.
Gordon: Da, doi ani.
Charlie: Ce-ai mai făcut?
Gordon: Păi, am terminat seralul, mi-am luat diploma în afaceri, am întâlnit o fată minunată şi m-am căsătorit, am nimerit o slujbă grozavă ca agent la bursă, apoi compania a falimentat, soţia m-a părăsit şi... costă 28,50.
Charlie: Îmi pare rău. Vrei ceva de băut?
Gordon: De ce m-aş opri acum?

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ugarte: Ştii, privindu-te cum vorbeşti cu cei de la Banca Germană, aş zice că ai făcut aşa ceva toată viaţa.
Rick: Şi ce te face să crezi că n-ar fi aşa?
Ugarte: O, n-n-n-nimic. Dar când ai venit prima oară în Casablanca, m-am gândit că...
Rick: Că ce?
Ugarte: De fapt, ce drept am eu să gândesc?

replici din filmul artistic Casablanca
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fortinbras: Patru dintre cei mai viteji căpitani să-l depună pe Hamlet, cu onoruri militare, pe catafalc; un mare rege ar fi fost, dacă-l lăsau. Pe tot ăst ultim drum, fanfare soldăţeşti să-i cânte glorie. Scoateţi trupurile; asemenea tablouri sângeroase sunt fireşti în bătălii, dar nu aici la castel. Plecaţi acum şi pregătiţi salvele de foc.

replica de final din piesa de teatru Hamlet, Actul V, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dede: Nu ştiu ce s-a întâmplat.
Dylan: Eu da. Adică, pentru mine e destul de simplu. Întinzi mâna încercând să te agăţi de ceva grozav.
Haley: Poate, poate nu ar trebui...
Dylan: Uite, uite... Eu nu sunt obişnuit cu asta, cu chestia asta cu "familia mare". La mine acasă nici nu vorbim unii cu ceilalţi. Ştiţi, mi-a plăcut Hailey de prima dată când am văzut-o. Adică, e frumoasă şi toate cele, dar e mai mult decât atât. Are o încredere incredibilă în sine. Ştiţi, genul de încredere pe care îl ai când trăieşti într-o familie ca asta, o familie pasională care acceptă străine focoase, homosexuali şi nebuni. Adică, o familie în care oamenii ţin unul la celălalt.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Dar cei aflaţi pe spaţioport? Oare nici pe ei nu i-a afectat cu nimic zgomotul produs de artificiile noastre?
Sonya: Nu, nu-ţi face griji inutile! Cu siguranţă că au văzut şi ei totul şi probabil că le-a plăcut, însă nici ei nu puteau fi afectaţi de zgomotul artificiilor voastre.
Lucian: Cum aşa? Spaţioportul nu se află sub cupolă şi nu-i nici chiar atât de departe de nava noastră.
Sonya: Aşa e, însă atât clădirile, cât şi navele spaţiale aflate pe spaţioport sunt protejate fonic, deci, nici cei aflaţi acolo n-au auzit nimic.
Lucian: Aşa, deci... Dar dacă am presupune că unii dintre localnici ar fi rămas pe suprafaţa planetei, în afara clădirilor sau navelor de pe spaţioport, îmbrăcaţi în acele costume de protecţie?
Sonya: Nici ei n-ar fi auzit absolut nimic.
Lucian: Nimic?! Cum aşa? Să nu-mi spui că şi ei ar fi protejaţi fonic...
Sonya: Ba da, întocmai! Costumele pe care suntem nevoiţi să le purtăm când ne aflăm pe suprafaţa planetei, în aer liber, nu ne protejează doar împotriva dantoniului, ci şi a zgomotelor neplăcute.
Lucian: Grozav! M-am lămurit, n-am ce zice...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (uitându-se stingherit spre spectatori): Doamne, câtă lume! (Clatină nemulţumit din cap.) Şi când te gândeşti că-i zi de muncă... Şi când te gândeşti că fânul zace polog... N-are cine să-l întoarcă... N-are cine să-l adune... (Înaintează spre scenă, nemulţumit. Se uită cu reproş la spectatori.) Măi, oameni buni! Voi chiar n-aveţi treabă la voi acasă? (Urcă în scenă pe scăriţa din dreapta, mormăind indignat.) Poate că nu ştiţi să bateţi coasa. Dar de dat cu grebla, tot natul ştie... (Către Baci): Cumetre! Ce-i cu atâta lume la tine-n bătătură? Ai pus de nuntă?
Baciul (cu tratatul deschis, în mână, privind peste ochelari, aspru): Lasă, bre, lumea-n pace! Nu-i treaba dumitale!...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta: Măicuţă, vraja dumitale îi va despărţi pe cei doi tineri?...
Marghioala (veselă): Timp de douăsprezece luni, socotind de ieri seară! Acesta e termenul de garanţie la orice vrajă obţinută prin magie albă. (Se uită la inel.) Frumoasă bijuterie!... Inelul acesta rămâne la mine. Face parte din farmec...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbău (deprimat): Nu mai înţeleg nimic! Pe soacră-mea aţi arestat-o pentru că a spus "Braşov", în loc de "Oraşul Stalin"... Eu v-am informat!
Lupoi: Limbău! Asta a fost acum cinci ani! De-atunci au avut loc transformări eroice pe harta ţării.
Vulpescu: Braşovul a redevenit Braşov!
Lupoi: Unde-i soacră-ta?
Limbău: La puşcărie! Unde să fie?...
Lupoi: Va trebui să o reabilităm! Îi vom da drumul...
Limbău (agitat): Nu vă pripiţi! Soacră-mea este un element periculos, ostil regimului...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!