buna ziua natura

Taina iniţiatului

Ziua din urmă. Omule, e-adevărat:
din tot ce-a fost,
nimic nu s-a schimbat,
roteşte sus acelaşi cer,
se-ntinde jos acelaşi pământ.
Dar un cântec s-a iscat în larg,
mare şi tainic, în larg.
S-ar zice că sicriile s-au desfăcut în adânc
şi din ele au zburat
nenumărate ciocârlii spre cer.
Omule, ziua de-apoi
a ca orice altă zi.
Îndoaie-ţi genunchii,
frânge-ţi mânile,
deschide ochii şi miră-te.
Omule, ţi-aş spune mai mult,
dar e-n zadar ¬-
şi-afară de-aceea stele răsar
şi-mi fac semn să tac
şi-mi fac semn să tac.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicuri înşelătoare

în spatele casei
muzica unei ştreaşini mi se pare firească
noaptea aş fi ipocrit să nu spun cât mă sperie
distanţa până la ziua de mâine
înseamnă atât de puţin să merg pe picioare

focul se stinge treptat convins că adorm
luna în casa a v-a înseamnă tuberculoză
cu masca pe faţă o floare cere să bea din acelaşi pahar
după mine

pot suporta alarma unei maşini
ca un plâns de copil când îi cresc dinţii
important este ca durerea să nu ajungă la măduvă
cred că natura va face dreptate

în timpul acela mă numeai fericit
puţini dintre cei cu care împărţeam
aveau să mă caute
lumea ne făcea supuşi influenţei lui venus

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

postul Paştelui
ţinut fără mâncare
bea toată ziua

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă

În zori de ziuă
Un cântec de început
Din pântec născut...

poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

buna ne cântă
în jurul ceaunului
cu mămăligă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

în carantină -
restricţiile lasă
buna flămândă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara

când nu te mai temi
nici de afară şi nici de sine
nu mai vrei nici a urmări
cum
apusul se târăşte spre noapte
ci vei vedea doar
jumătatea plină a paharului
ca un mers înainte

posesoare de acum a singurei
linişti ce merită să apară
- şi asta nu are nimic de-a face cu dispariţia -
o vei auzi pe cealaltă
cum îţi înaintează pe sub piele
în tine nicio mască nu mai are loc
bună seara prietenă
acum dacă tot stai cu mine
povesteşte-mi despre ce-a fost
şi mai ales despre ce-o să fie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi târzii

Am ajuns târziu în satul pustiit
golit de paşi,
de priviri piezişe
sălbăticite în singurătate.

Nu mă cunoştea nimeni,
mă-ntrebam dacă sunt eu
şi nu cumva m-am dedublat
şi ei pirvesc un străin cu iarna în barbă.

M-am speriat şi-am fugit la fântână
să-mi văd chipul în oglinda apei.

Semănăm cu mine
doar ochii erau mai goi de lumină
ca şi cum cerul nu mai avea soare.

Privirile lor mă pândeau indecise
prea timide să se apropie de ziua mea,
cu dosul mânecii îşi ştergeau sudoarea

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă fiică a naturii

Stropi de ploaie cad peste chipul tău
Ca lacrimele care curg
Din ochii lui Dumnezeu.

Vântul te leagănă uşor,
Precum adoarme mama al său odor.
Soarele îţi admiră faţă
Şi privighetorile îţi dau bună dimineaţa.

Eşti o casă pentru păsările cereşti
Ca o mamă bună pentru oameni
Şi vieţuitoarele pământeşti.

Binecuvântată eşti de cel de sus
Pădure verde, pădure
Ca luceafărul care a răsărit şi încă n-a apus.
Eşti cea mai frumoasă fiică a naturii.

poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu ca bună seara

Acest silex e silex: un punct final;
nici suspine, nici remuşcări.
Acest mugur e mugur
pe platan, pe arţar:
simplu ca bună seara.
Aceasta mare e udă
şi melodioasă:
o auziţi?
Acest cal este cal,
în grajd, pe colină:
îl puteţi mângâia.
Acest azur e azur,
foarte înalt, foarte albastru,
nici o filosofie.
Eu sunt aici ca să v-o spun
în felul meu,
înainte de a pieri împreună cu verbele mele.
Sunt folositor sau de prisos
ca fluviul sau ca roua:
singura mea slujbă, singurul meu rost.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!