poezii mihai eminescu scurte

Eternitate

Aud sunând pe caldarâm
cu paşi de lună ziua coborând
şi-n marea trecere răsună,
ziuă şi lună, ziuă şi lună.
Memorii scurte dorm în locuri nule
eternităţi în ziduri şi în nume
se-nalţă rar pe mapamond,
multe coboară-n veşnic somn.
Parada timpului se-ntinde,
ca un ţesut nedefinit
nu e direcţie să n-aibă
fractali nemărginiţi în infinit.
Cât veşnicia este clipa
când groaza bate a vieţii porţi,
îndoaie gândul infinitul
ca pe simbolul prins în cărţi.
Cu paşi mei am scris o vreme
povestea unui mic destin
ce s-a pierdut în uraganul
Istoriei în mers divin.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletu-mi picură cuvinte,
Ochii, lacrimi sângerânde.
Viaţa-mi scurge clipe,
Toate neştiute.

catren de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul existenţei

L
Privesc cerul...
spectacolul nopţii fantastic
în spaţiul nemărginit
stele în valuri fascinante
luna o floare galbenă
chiar dacă nu o vedem
întotdeauna,
este acolo nerăbdătoare
ţesem poveşti din minuscule fire,
încrezători urcăm spre munte
căutând infinitul
în albul apei,
îmi oglindesc chipul
începem,
jocul timpului cu încredere
tristeţea, bucuria sunt ploi
scurte de vară
curgerea vremii mă ajută să văd
în labirintul existenţei noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (10 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

nu ştiu dacă scriu poezie
sau aiurea împrăştie gânduri şi toleranţe
în limite consumate peste străluciri.
dar ştiu că mă joc cu creierul...
celebra lună încă nu mi l-a făcut pane.
rafala gândurilor-mi ce demonstrează zbor
peste agenţii de poezii
aflu că strâmbă tăcerile de nimica doborâte.
fatal mă simt uneori de încerc risipă,
umplând goluri şi arborilor vise
în hanuri de zâmbete să păstrez soarele cuvânt.
las măştile primitive ale gesturilor
să mute iubiri măcinate-n cercuri mov
şi satisfacţia iar mă cuprinde,
de îndată ce văd gândurile-mi polenizând trăiri
neobosind subiectul.

pe gâtul nopţii azvârl
coliere de finisate rugăciuni
gest în absenţă de pedeapsă

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SEMETIE

Tinere fără teamă,
Priveşte înainte,
Sfidează timpul.
Tu nu ai trecut,
Doar viitor.
Fii optimist.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta vreu, dragul meu

Iubeşti scumpa mea frumoasă
Ghirlăndioara de-albe flori,
Ce-ncunună graţioasă
Buclele-mi ce-n vânturi zbor?

­Nu, nu! Nu, nu!

­Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate roza cea tăcută
Care dulce se sărută
Cu fluturii râzători?

­Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsă-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:

Asta vreu,
Dragul meu!

­Iubeşti, dulce drăgulină,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din Umoristul (11 octombrie 1866)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1960, toamna

mama mea a fost spirt
de deşteaptă şi a murit în 2011

tatăl meu a boxat prin portul constanţa
la numai 17 ani – a murit liniştit în 87

fratele meu bine mai tânăr a mu
rit anul trecut fratele meu a murit

eu m-am născut din părinţi
naturali în 1960, toamna

fiica mea e la londra – ea nu
spală vase de sânge

şi mai scriu poezii ca să nu
mă omor benevol niciodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostire

Obosit de atâta infinire,
Se întoarce sinele în sinea lui,
În Eminescu, să se odihnească,
La noi, în storiştea strămoşească,
Unde rostul e rostit să rostuiască
Şi vremile să vremuiască.
E ceva firesc, ce stă în firea firii
Şi în molcoma paştere a gândirii,
În a lumii trecere,
Gândului petrecere,
Nomosul părinţilor,
Şi sfiala sfinţilor,
Dragostea Fârtatului,
Tainiţa cuvântului,
Slove pentru ne-smintire
Cale întru nemurire.

poezie de Dorel Bîrsan (18 februarie 2019)
Adăugat de Dorel Bîrsan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre stele şi pământene

De acolo, de unde-ţi
sorbeşti, tăcut,. ambrozia,
Zei ospătari fiindu-ţi
Când-i incânti cu slova
Cu Eminescu şi Nichita..
Eu am să-ţi spun ceva ţie
Tuturor din lumea asta,
Să ştie zei, astrele să ştie!
Ea,.. e cea mai frumoasă, ea...
Da! Şi iubită de mine...
Marine!
Dintre stele şi pământene

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am alăturat haitei

de scribălăi care scotea de voie
cel puţin două poezii pe zi
un fel de raţie bine dozată scrisă
sub ploaie şi vânt sau în soare
întâi în gând scriam fără ştersături
răvăşit de primăverile trecute
sub florile de mălin cu miros
istovitor de iubire şi jurământ
haotic cerşind un sărut de la femei
simţiam cum ard de nebunii
după fiecare poezie lansată în eter
eram mai sărac cu fiecare vers
lăsat pe pagina albă fără miză

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!