padure

Freamăt şi neastâmpăr

iubirea completează distanţa dintre mine şi stele
pe aripi de vis noaptea plutesc în astral
se extinde cerul cu gândurile mele
sunt izvor de speranţe în timp magistral.

sunt sursă de cântec şi de slovă mândră
o credinţă magică am dezvoltat în suflet
acopăr cearcăne, riduri cu farduri şi pudră
transform în rapsodie şi tăcere şi urlet.

au ritmuri şi culoare gândurile mele toate
Doamne mai dă-mi măcar o zi de fericire roz
freamăt ca o pădure cu ramuri complicate
ridicate spre cer prin talaş şi rogoz.

port în buzunare doruri, amintiri înspicate
le transform minuni ca vrăjitorul din Oz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea din marginea caselor

Disperarea orbă-a pietrelor de ploaie,
Fremătând sub norii tineri şi grăbiţi,
Zarva răbufnită de sub muşuroaie,
Ale unor arbori ce-au căzut trăzniţi.

Se aud ca boabe, strugurii de piatra,
Agresând ferestre-n nopţile de vară,
Mă uimesc de apa care nu mă iartă,
Şi de după-amiaza, prefăcută-n seară.

Se ridică norii lunecând pădurea,
Ca la un divorţ, pleacă-ntunecaţi,
Şi ca la o pace, prevăzând securea,
Au rămas în urmă, arbori inundati.

Ştiu că în pădure, de pe scoarţe, plopii,
Zvârlu în lumină, umezeli din soare,
Din coroane umezi, şi din mâlul gropii,
Niciodată lumea, n-a părut mai mare.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima

Sălbatica inimă fu albă în pădure;
O, spaimă-ntunecată
A morţii, aşa şi aurul
Muri în norii gri.
Seară de noiembrie.
La goale porţi de abator stăteau
Sărmanele femei grămadă;
În fiecare coş
Intestine şi carne putredă cădeau;
Blestemată hrană!

Al nopţii porumbel albastru
Nu aducea-mpăcare.
Întunecată chemare de trompetă
Străbătea al ulmilor
Frunziş de aur umed,
O zdrenţuită flamură
Fumegând de sânge
Care-n sălbatică depresie
Pândeşte un bărbat.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

În clipa în care cădeau primii fulgi de nea, ne apucă adevărată frebilitate legată şi de tradiţiile respectate şi de dorinţa de a întâmpina Crăciunul cu tot ce înseamnă sărbători, bucuria, biserica, toate aceste lucruri se contopeau în visul copiilor de a descoperi ceva sub pom. De aici tot aşteptam noi şi noi evenimente care se materializau cu o adevărată clacă în vederea împodobirii bradului. Făceam lanţuri, globuri, culegeam din pădure, de la brazi, conuri şi le vopseam cu argint sau bronz. Le pregăteam şi venea seara de Crăciun când se împodobea bradul şi le agăţam în brad. Emoţionante momente şi indiferent de perioada pe care am trăit-o, s-au repetat an de an.

citat din Alexandru Arşinel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşii sălbatici

era o livadă sălbăticită de singurătate,
între un drum fără întoarcere
şi un început de pădure
fără sfârşit,
era o întretăiere a destinelor
în partea aceea a lumii,
numai vara te întâlneam sub
cireşele negre de pelin

tu te îndreptai spre o colină
purtând o rochie albă ca norii,
nici pământul nu-l mai vedeai din înălţimi,

eu gustam amarul cireşelor coapte
şi spinii unor măceşi
mă tot întârziau prin viaţă
când voiam să-ţi sărut călcătura

şi erau atât de amari cireşii
aceia sălbatici,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-aude...

Se-aude ciripitul din pădure...
Ce sunet viu, ce vis împarfumat!
Buzele tale dulci, sunt rug de mure...
Sub umbra genei tale m-am plecat.

Se-aud şoptind izvoarele iubire
Şi în tăcerea din priviri m-ascund,
Sunt primăvară, taină, fericire...
Sărutul, azi, l-aştept cu-acelaşi jind.

Privirea mea te caută-n adâncuri,
Dar tu te-ascunzi în nopţi fără sfârşit,
Eu mă întorc cuminte la-nceputuri
Şi de iubire iar am să mă mint.

Eu mă îndrept tăcut către amonte,
Tu spren aval îţi rostuieşti plecarea
Deşi luceşti în lume ca un conte,
Mie mi-ai dăruit doar întristarea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al cincelea punct cardinal

Sunt o busolă dezorientată
Te caut după muşchi de pădure
Te caut in nordul îngheţat
Te caut in sudul fierbinte
Te caut in estul răsăritului
Te caut in vestul asfinţitului
Al cincilea punct cardinal eşti
Inima-mi un magnet atras
De zarea ochilor unde eşti
Debusolat umblu in vânt
Încovoiat de gravitaţia lutului
Rătăcit de sectantul dorului
Eşti peste tot...
Şi in est şi vest
Frig in nord, căldură in sud
Cer albastru, pământ sub talpă
Un punct cardinal de dor
Fără repere şi hărţi
Centrul Universului de unde
Plec şi revin, revin...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta înspre mama...

Poarta înspre mama

câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere -
singura poartă înspre mama

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
***

(Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 – Poarta înspre mama de Teodor Dume,)

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec la harpa amintirilor

o linişte
ca o pădure visând
o voce-ancestrală
în mine vibrând
o rană umplută
cu cer şi pământ
o dragoste
ca un blestem şi descânt
o umbră ce murmură
dorul răsfrânt
o lespede care
mi-e-acoperământ

un foc reaprins
de-amăgirile mele
un chip ce se sparge-n
puzderii de stele
un nou răsărit care vrea
să mă-mbete
un alt asfinţit

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralel(isme)

pronunţi copac
şi se face frig ca şi cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înţelesuri în jos

cuprinzi dimineaţa aceasta într-un enunţ
prin care oamenii umblă ca şi cum ar fi urmăriţi
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: nişte păsări surghiunite

rupi o silabă în două... în trei... în nimic

te situezi centrifug
şi vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună

cu ultima resursă de vigilenţă mă faci atentă
cum de luni în şir îmi vorbeşti
despre iubire

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!