oua rosii

Revoluţia morţii

cimitirele vor să intre în greva foamei. nu mai suportă atâta aport de energie
şi se gândesc la pribegie. mai ales că până şi polii au început să migreze
lăsând acele busolelor de capul lor
dintr-o groapă o mumie râde la soare
e îmbălsămată cu platic, invelită în plastic
şi nu se supune nici unui proces de descompunere
doar copii mici mai ştiu ce-înseamnă să putrezesti fără mofturi
dar nici copii nu mai mor decât nenăscuţi
dacă apuci să ţipi nu mai scapi
eşti obligat să trăieşti
cu vaccinuri cu tot
moartea a decis să se revolte
cimitirele fac marşuri de susţinere
dar cuvintele zboară lăsând dâre roşii în urmă
rostul revolutiilor e să moară
rostul cimitirelor e să primească morţii
şi rostul morţilor e să putrezească
pentru a da naştere noului
dar pe undeva regulile au fost contestate
şi declarate neconstituţionale

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mămica mea

Cu ochii candele aprinse
Cu sufletul mereu neobosit
Mi-ai dăruit iubire si te-ai stins
Un suflet cald si neobişnuit

În casa ta cu multe odăioare
Miros de turtă dulce si colaci
Tu m-ai crescut cu jertfă si onoare
Flori îţi culegeam rosii maci

Si câţi copii eram noi oare
Mai mulţi ca degetele de la palmă
Dragoste tu aveai pentru fiecare
Erai mereu fericită si calmă

Nu mi-amintesc ca să ne cerţi
Veneam la tine cu lacrimi de nevinovat
Ce-a fost a fost si să mă ierti
Tu m-ai îmbrăţişat si m-ai iertat

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgiile cuvintelor (39)

femeile au pielea afurisită
deşi unii ar zice că e dulce
probabil de la coasta de drac li se trage
unii le-ar căuta cusur
ca la boabele de struguri
alţii le-ar purta ca pe bijuterii
toţi recunosc că au un rost
deşi nimeni nu le cunoaşte alfabetul
în care sunt scrise

unii cumpără litere
alţii bilete de tren
viaţa e o călatorie numai dus
şi moartea e tot o femeie
nu ştii niciodată
în spatele cărui zâmbet se ascunde

femeile sunt ca anotimpurile
sau invers
cu ele nu ştii niciodată cum stai

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Atâtea păsări cântătoare
atâtea flori în lung şi-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Înviat?

Ce înţelept şi prin ce lege
aduce-atâtea frumuseţi,
de nu nemuritorul Rege
maestrul făuritor de vieţi?

Un ghiocel din muşchi se-arată
şi-un strop de rouă dă-n vileag.
Nu-i oare lacrimă curată
de bucurie şi de drag?

Mireasma dulce şi jilavă
din liliac şi din salcâm
ce-i alta decât imn de slavă
către-al tăriilor tărâm?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără putinţă de scăpare, dintre coapsele fierbinţi ale femeii cu picioare nerăbdătoare

prins strâns între coapsele fierbinţi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare,
fără putinţă de scăpare,
ascult un copil din faţa blocului, care cântă în batjocură:
"hoţii mi-au furat chi-looo-ţii!
hoţii mi-au furat chi-looo-ţii!"

târziu, înconjurat de mici insule de spermă şi sânge,
sorb vinul roşu dintr-o cană de mort
salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile
pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll

amorţit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului
cu ochii închişi, deja plictisit de ce e dincolo,
privesc furios la flash-urile de lumini galbene şi roşii
care fulgeră disco prin faţa ochilor
în timp ce melodia oraşului explodează paroxistic în mine
sub supravegherea atentă a coapselor moi
ale femeii cu picioare nerăbdătoare

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nova mihi apparuit Beatrix - II

Visând şezui la marginea pădurii
cu inima de-a Ei dorinţă plină
deşi cu spaimă c-ar putea să vină
cătam pe cer, încrezător, augurii.

Deodată luna ochilor fu lipsă:
rotindu-se pe negurile goale
se mistui în roşii rotocoale
ca-ntr-o apocaliptică eclipsă.

Izbindu-se aripi nemăsurate
se-ntinseră pe pasări nevăzute
şi se sbătură-n jurul meu ca sute
de duhuri ale serii turburate.

Pădurea auzii cum se frământă
bătută de-o lăuntrică furtună
cum fundurile nepătrunse tună
iar ierburile şueră şi cântă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Călinescu din Universul literar, Anul XLII, No. 51 (19 decembrie 1926)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii necunoscuţi

Huruie plumbul adânc
Plânge pe geam un ţânc,
Tatāl unde-i şade
Fārā flori si cruce...

Pe o bancā jilavā
Doi ochii in batistā
Se ascund de neagrā lume,
Unde zace inima pereche?

Răsar la ināltare
Inimi necunoscute
Pierdute in lupte,
Cine le mai plânge...

Infloresc roşii maci
Din piepturi de eroi...
Fārā colivā şi vin
Români cu suflet ronin...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excelsior, Domine!

(O nouă simplă rugă)

Excelsior! (în latină) = Tot mai sus!

Mă luminează, Doamne, pe craca de-ntuneric
Şi luminează-mi viaţa prin fiecare gând,
Căci m-am pierdut prin umbre şi-ncerc să mă desferic;
Îmbracă-mă cu raze şi dă-mi spre Tine-avânt!

La marginile vieţii mă zbat în ne-nţelesuri,
La rugurile milei Ţi-aduc închinăciuni -
Şi-atunci cu-o pace calmă presimt că mă împresuri,
Şi-atunci mă-nalţ spre soare, mă smulgi din văgăuni!

Cu trupul meu de ceaţă pot să-mi revăd din urmă
Balast de minereuri din care-am fost compus:
Gunoi şi solzi de aur, miei albi şi lupi în turmă,
Mlaştini cu nuferi candizi. Dar fost-au!... Şi-acum nu-s!...

Iertate fie, fie! Şi iar, pe veci, iertate!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul pescarului

Viaţa mea e-un fel de plimbare pe faleză
Cât mai aproape de ocean, îl văd şi el mă vede.
Melodice, vin valurile, paranteză lângă paranteză,
Iar eu de multe ori le las să mă dezmierde.

Singura mea slujbă este – şi grijă necontenită –
Să-mi feresc averea de lăcomia mareei, mereu trează:
Fiecare scoică rară şi fiecare pietricică şlefuită,
Pe care Oceanul mâinilor mele le încredinţează.

N-am prea mulţi companioni alături pe uscat:
Ei dispreţuiesc şleahta cea hoinară pe apele marine;
Dar eu cred că oceanul pe care marinarii-au navigat
Este mult mai bine cunoscut de ei decât de mine.

În largul oceanului nu sunt corali, nici alge roşii de-adunat,
Valurile nu scot la vedere perle mai catifelate decât fragii;
Însă pe ţărm palma mea simte pulsul mării, viu şi sărat,
Şi eu conversez cu echipajele atâtor şi atâtor naufragii.

poezie de Henry David Thoreau din antologia de versuri Flori de peste şapte mări şi de pe şase continente, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul pescarului

Viaţa mea e-un fel de plimbare pe faleză
Cât mai aproape de ocean, îl văd şi el mă vede.
Melodice, vin valurile, paranteză lângă paranteză,
Iar eu de multe ori le las să mă dezmierde.

Singura mea slujbă este – şi grijă necontenită –
Să-mi feresc averea de lăcomia mareei, mereu trează:
Fiecare scoică rară şi fiecare pietricică şlefuită,
Pe care Oceanul mâinilor mele le încredinţează.

N-am prea mulţi companioni alături pe uscat:
Ei dispreţuiesc şleahta cea hoinară pe apele marine;
Dar eu cred că oceanul pe care marinarii-au navigat
Este mult mai bine cunoscut de ei decât de mine.

În largul oceanului nu sunt corali, nici alge roşii de-adunat,
Valurile nu scot la vedere perle mai catifelate decât fragii;
Însă pe ţărm palma mea simte pulsul mării, viu şi sărat,

[...] Citeşte tot

poezie de Henry David Thoreau, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!