o stana iarna

Copilărie la oraş, afară

Mă simt o sanie grea, trasă de un copil trist,
Plângând îndărătul său... bietul, n-are nicio vină...
Întreb, în lipsă de nea, iarnă, eu de ce exist?
Şi las pe asfaltul gri două urme de rugină...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îngheţ

la ceas târziu
răsună în burg
copite de cai

chircit ca o umbră
cade omătul
pe infinitul ca iarba

e iarnă grea

orologiul din turn tace

caii îşi pierd galopul
pe gheaţa ce sună absent
a neputinţă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul frunzelor – poem diamant

După
lunga iarnă
pe crengile golaşe
mugurii explodează zâmbind soarelui
înverzind rapid coroanele tuturor copacilor
apoi toamna cad neputincioase-n
straturi ruginii, totul
repetându-se-n fiecare
an.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

mi-am tăiat în felii zilele
le-am pus în jăratecul inimii
dar mi-am păstrat în mine anii
o pasăre nu poate zbura cu aripile tăiate-n minute
iarna nu mai vin fulgi de zăpadă

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum...

Cum lumânarea arde-n pomul de Crăciun,
Aşa şi eu mă ard şi mă fac scrum.
Cum zilele de iarnă se trec în supărări,
Aşa şi scrumul negru se pierde-n patru zări.

poezie de Mihail Mataringa (12 octombrie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Vine-o pasăre şi coase,
în fuioare de mătase,
Ale norilor atlase,
De ţări lungi şi lunecoase...
Vine-o faţă şi descoase,
Tot ce pasărea lucrase,
şi cu genele-i lucioase,
Ninge flori de nea frumoase,
şi-apoi le preschimbă în raze,
Argintând cărări şi case...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheaţă izvoarele

Îngheaţă izvoarele, înţepenesc curgătoarele.
Ca cerbii şi căprioarele,
ca fiara de pădure, iarna,
sunt cuprins de spaima
că-ngheaţă izvoarele.
Va amuţi în văgăună mugetul.
Că nu-i scăpare - o ştii şi tu.
Şi-o ştie tot cugetul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă

Priveşte savant
Cu inima beată
De iubire
Natura-i statică.

Amorul renaşte,
Cu focul de vară,
Cu diamante
De iarnă.

Metempsihoză,
Metamorfoză,
Şi câte încă.

La revedere,
Sau la adio.
Priveşte savant.

Dacă nu-i
Cu cine vorbi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întors în gânduri de iarnă

asfinţitul pogoară-ncet în vale
un copac dezgolit încă mai suspină printr-o frunză
se aude susurul unei ape
un pleosc tulbură liniştea
e lacul, e unda ce mă răscoleşte

o potecă strecoară-n pădure drumul ei
paşi şi foşnet, crengi ce suspină
un alb fugărit de lumină îmi amăgeşte privirea
este ea, iubirea pierdută

sărut cerul şi număr gânduri pe un nor
inima-mi bate-n clopot
biserica din trupul vieţii mă logodeşte
cu tine, te caut
răsună glasuri, un cor de copii

afară este iarnă, bate vântul, ninge câte un fulg
amintirea ta din vară îmi mai stăruie în minte
vreau înapoi sărutul umed al buzelor încă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul spre cer

Drumul spre cer - un pian,
Cu trepte-n zig-zag,
Cu clape şi voci...
Alb şi negru - suflet integru.
Trecerea noastră prin timp,
Nu este un singur anotimp.
Este vară, cu bucurii şi lumină, maci, energie,
Este etern reverie...
Dar vine iarna, cu vânturi şi degete îngheţate.
Imaginea tăcerii se vede-n oglindă de gheţuri.
Bate cu vânturi... este înfometată de cânturi...
Iarna - tristeţe ce dezleagă lacătele durerii,
Lăsând muzica ruginei
Să cânte poeme negre şi învechite.
Tăcerea se aude pe clape
Alunecând ca un şopot de ape.
Note negre pe un portativ alb -
Muzica unui suflet bolnav.
Fără durere, bucuria nu s-ar cunoaşte.
Durerea, tristeţea şi lacrima laolaltă,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!