nu avem viitor

Cânt

Pe când trecea sfios prin nerăbdare
înălţa într-un cânt în cor de îngeri,
măreţul îndem de alăturare
să-ndepărtezi durerea ce o sângeri.

De dimineaţă să te rogi fără de grai
povara-n veşnicia fără moarte
prin sfânta rugă să se audă-n rai
s-aduni apoi cuvintele-ntr-o carte.

Puterea s-o cultivi cu multă trudă,
să nu te laşi la niciun bogat dator,
să nu observi când fruntea îţi asudă
cu lumina călăuză-n viitor.

Şi pacea ca un imn la intonare,
să curgă-n zile prin pământ şi apă
comori sedimenteze sub izvoare,
absenţa ta să nu te mai încapă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am depărtat

Nu merită nimic, mai bine nu te-ncurci,
Acum că toate-s contra cost si dragostea-i uitată,
Când ele se urcă pe tron şi-aşteaptă tu să urci,
Te fac să te întrebi mereu de vrei sau nu o fată.

Când ele sunt un premiu iar tu un concurent,
Te-ntrebi ce viaţ-aşteaptă după ce o câştigi,
Te fac să te transformi în mândru repetent,
În cazul ăsta sincer nu-i bine să învingi.

Eu nu mai am curajul, mi-e teamă şi regret,
N-aş fi gândit că viaţa mă va răci de ele,
Ne-am depărtat prea mult, şi-un viitor incert
Se-ndreaptă către noi, cu zile chiar mai grele.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu/tu

de-o parte eu
tu de cealalta
si intre noi un zid transparent
de care ne lipim mainile
buzele
mimand o imbratisare
un sarut
doar privirile ni se intalnesc
ca si cum zidul nu ar fi
uitandu-ne asa ore intregi
poate chiar ani
pana ce ochii ni se golesc
am putea crede atunci
ca niciunul dintre noi nu a fost adevarat
dar avem fiecare lacrima celuilalt

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

To South Africa with love!

N-aş fi crezut s-ajung în viaţă
De gura soacră-mii să scap...
De-o săptămână e-o dulceaţă,
Pe cât era de vorbăreaţă
În fiecare dimineaţă
Se scoală cu dureri de cap,

Fi'n'că microbu' o lucrează,
Trei meciuri zilnic nu-i uşor,
O văd la fiecare fază
Cum se agită, comentează,
De mine... n-o interesează (!)
Cu ochii în televizor,

Că, socotind, de-ar fi să vreau
Pe viitor linişte-n casă,
Cum pân' acum nu existau,
Trei meciuri zilnic n-am, să-i dau,
Dar ca să-i fac viaţa frumoasă
O vuvuzelă tot îmi iau!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut cu toată lumea

Târfe

târfe au devenit cuvintele

târfe ieftine care se culcă pe

bani puţini

cu cine vrei şi cu cine nu vrei

cuvântul patrie se culcă

absolut cu toată lumea

pe bani sau pur şi simplu

pentru promisiuni de tandreţe

[...] Citeşte tot

poezie de Matei Vişniec din Opera poetică (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

România la 30 de ani

De trei decenii se perindă-n ţară
Partide de-ageamii, conducători
Nevrednici, dar "atoateştiutori",
Ce s-au spetit cu-a trebilor povară!

Angajamente straşnice-şi luară:
Autostrăzi, spitale, pod de flori!
Ce şcoli, ce lefuri pentru truditori,
Ce viitor prosper prefigurară...

Românii i-au votat, cai verzi visând,
Dar azi sunt mai mizeri decât oricând
Şi nu mai speră bunăstarea, rostul!

Uitând de legi şi datini din străbuni
Se-ntreabă mulţi, ca-n casa de nebuni:
Ce naiba mai aştept pe-aici, ca prostul?!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stresul

Stresul este un favor pentru proşti,
el favorizează râsul
strecurat de şarpele cu clopoţei,
disperarea tronează destabilizarea
frăţiei veninoşilor.
Stresul este mereu în vertij de atâta ură,
transpiră rău vestejiţii la poala plină de friguri.
Vremea sporeşte stresul peste veninoşi,
tratamentul pentru stres este doar moartea,
ea reciclează maleficitatea,
tronând ferestrele deschise pentru viitor.
Cuvintele apasă stresul purtat de nebuni,
transpiraţiile năpădesc speranţele stresului,
el fiind moartea
ce respectă lucrarea divină,
surată a destinului ce va urma.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie de seminţe

Patrie de seminţe plutind în lumină
Străluminând zare de zare
Noi suntem fiinţa ta care
Nicicând nu se termină.

Foşneşte istoria sub pleoapele tale
Ochiul tău magic ne arde în sânge
Ca să ne scoată din visele noastre
Un continent de miresme nu ar ajunge.

Patrie de seminţe germinând inocente
Veşnicia noastră sub ierburi solare
Respiraţia ta se cheamă viitor
Durerea ta oricând ne doare

Cerul nostru e un zbor înalt
Nu aşteptăm aripile târzii
Patrie de seminţe respirând prin idee
Sângele tău arde sensuri înalte şi vii.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Londra spre Edinburgh

Sunt în aşteptarea acelui moment
când trenul traversează Frontiera
şi casa se apropie din ce în ce mai mult
cu şaptezeci de mile pe oră.

Renunţ la ultimele patru zile
şi la străinii prietenoşi care le-au locuit,
cedându-le trecutului
care devine cu fiecare minut mai mare.

E o urgenţă în fluieratul trenului şi în mine,
care spune acasă şi acasă şi acasă.
Aprind o ţigară
şi aştept zâmbind în colţ.

Scoţia, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care
cu fiecare minut
devine din ce în ce mai mic.

poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se-arată viitorul

Niciodată viitorul nu se arăta aşa,
Dar prezentul cel continuu nu vrea a se îndrepta.
Din trecut trecut-au multe, cu aceleaşi flori de soc,
Nu conducem bine viaţa fiindcă... nu avem noroc.

Horoscopul ori ghiocul, chiar şi zaţul de cafea
Ne umplut-au bine mintea că vom găsi altceva ;
N-am făcut noi umblătură să sădim un pom mai bun,
Avem în loc de dulceaţă acritură de magiun.

Ne-am uitat în stânga-n dreapta la cei care-s mai cu-minţi
Că-şi trăiesc prea bine viaţa ; înciudaţj strângeam din dinţi ;
Au serviciu ca acasă, iar acasă e ca-n rai.
Dacă vrei şi tu asemeni, fugi la ei, de ce mai stai?

Şi-au fugit, şi-au mers în tihnă, până ne-am mai subţiat...
Doar la număr, că stătuta cea de lene n-a migrat
Şi ne-ndeamnă (că, deh, foamea) s-aşteptăm "momentul meu"
Şi el uneori se-atată, dar fără vreun dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (27 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!