intuneric nichita

Depărtarea

depărtarea e sfâşiată de brazde
din ce, în ce mai lungi.

fărâma mea de cer aduce zăpadă,
năluciri mai plutesc fără milă,
cuvintele scumpe au rostuiri trecute.

într-un peisaj al uitării,
neliniştit întunericul ţese o pânză acoperind ochii,
picături de întuneric construiesc un echilibru rece,
printre cuvintele ce dor şi cele însetate de iarbă.

desfrunzirea prăbuşeşte înaltul
întinzând arborii pe obraz şi transformând în cruce săruturi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbor invers

Arbor invers, cu radacinile-n vant,
cu talpile late ca frunza platanului,
aproape plutind, abia atingand
anotimpurile anului.
Cu mainile crestate ca frunza de stejar,
cu trunchiul cu scorbura-adanca
in care dorm ursii cu capul in jos, in zadar
spre-un cer de pamant vrand s-ajunga.

Mereu cu creierul gol, cu ideile
rasfirate ca pe-un deal pomii rotati,
dus in nori, in scanteile
celor neluminati.
Vazut ca in apa, mereu,
si fosnind de un vant de pamant,
cu radacinile infipte in curcubeu
si-n culori ce nu sunt.

Arbor invers am ramas, rupt din sfera
cu sfera aceasta aidoma, geamana...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul cu noduri în gât

Printre dese sughiţuri
plânsul trece
cu noduri în gât
într-un somn ciudat de ademenitor
pentru un copil.

Mângâi cu ochii pe mama,
nu spune nimic,
timpul se-nghesuie-n mine
de uit dintr-o dată totul,
adorm.

Seara fuge pe cărări de munte,
cade în tăceri,
pe nesimţite îmbracă noaptea
în haine de întuneric.

Cresc în somn un făt frumos
şi mai departe
se derulează basmul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complicele umbrei

când îţi vine timpul
calci pe întuneric ca pe o iarbă
cosită prea devreme
primăvara
o altă realitate respiră din tine
e ca şi cum ai traversa strada
simţind umbrele altui anotimp
nu te clatini dar brusc
îţi aminteşti de tine

în acest răgaz dintre noapte şi zi
eşti doar tu şi
o umbră care
te desparte de lucruri

cineva intră prin efracţie
nu-i nimic
zici
e doar complicele umbrei
pe care o aştept...

poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveţe divine

Să nu deveniţi ca ei
Ca demonii din voi
Să nu cântaţi cu ei
Că nu veţi fi eroi

Să tot iubiţi natura
Că ea e casa voastră
Să preţuiţi făptura
Şi-ntinsa zare albastră

Să iubiti Creatorul
Să nu vă pierdeti calea
Gândiţi spre viitorul
Învolburat ca marea

Stingheri veţi rătăci
Tot aşteptând chemarea
Cu îngerii veţi fi
Cand veti găsi cărarea

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (9 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aureola

Ca-ntr-o legendă veche şi uitată
în valea noastră s-a ivit o sfântă.
În preajma ei mereu văzduhul cântă.
Şi umblă zvon că noaptea câteodată
când stă pe întuneric în chilie
văpaie i se-aprinde pe la tâmplă.

Nu bănuieşte sfânta ce se-ntâmplă.
Nu bănuieşte aureola vie
ce-njurul capului îi luminează,
zvâcnind şi înteţindu-se-n visare.
Ea simte numai şi se miră trează
cum fluturii de noapte-o cercetează,
cum sfârâind prin păr ca-n lumânare
îi cad pe rând, cenuşă, la picioare.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mer

Ceaţă albă pluteşte dincolo de sarturi,
Luna barbară pe cerul de iarnă, ud şi greu,
Luceşte ca un ochi galben şi furios de leu
Dincolo de-ale norilor brocarturi.

Cârmaciul tăcut, aplecat peste timonă,
E doar o umbră spectrală-n întuneric –
Iar în sala maşinilor, vibrând coleric,
Bat pistoanele-n cadenţare grea, cazonă.

Furtuna şi-a lăsat însemnele-i zbârlite
Pe cupola imensă-a apelor mereu nepotolite,
Şuvoaie lungi de spume-îngălbenite
Plutesc pe valuri asemeni unor dantele încâlcite.

poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea vorbită

Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
gândurile pe care le trimit spre el se întorc mai repede ca altadată
şi-mi trec scântei şuierând în viteză prin suflet vestindu-l într-una
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
şi eu fac clădiri tot mai înalte şi turle
ca să-l întâmpin din vârful lor
şi cu acelaşi gest cu care-mi duc palma streaşină
la sprâncene aşteptându-l
gândurile mi le ridic în lume
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
primele lui valuri s-au şi amestecat cu varul, cu nisipul
ca-ntr-o plajă verticală
le simt împietrindu-mi sub tălpi
la şirul de cărămizi încă roşii pe care stau înălţat
Se-apropie viitorul, se-aude, se vede
zi de zi,
noapte de noapte,
soare de soare,
stele de stele.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru crăpatul zorilor

Cu amurgul, ai căzut din crengi ca un măr
copacii s-au prăbuşit peste umbrele lor
Peste tot e numai pământ şi pământ şi pământ
Gândul nu mă mai ştie cum sunt

Ah, de-aş putea
să te iubesc
fără amintiri!...
Cin' ne-ar mai şti între-atâtea neştiri?

... degeaba se-alungă-napoi şi-napoi, pătimaş,
câmpiile moi, câmpiile reci de sub paşi...
tot mai aud prin întunericul şerpuitor
pietrele-n lut cum se dor

Hai, vino!...
De-acolo, departe, sub dungile vechi de pământ
te-adăst în lumini să te-aprinzi, să te pierzi
... Peste tot e numai pământ şi pământ şi pământ...
Gândul nu mă mai ştie cum sunt

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii îndură pe zgură

când am deschis ochii
era întuneric

când am gângurit prima dată
gâtlejul mi-a înţepenit

şi cântecul tău de leagăn
îmi suna a tunet

mi-aţi adus toţi sfinţii
icoanelor de aur
şi îmi erau străini

mi-aţi adus liturghii
cântate în strane
şi îmi erau metale şi plumb

în nodul pământului
plin de pustiuri şi eu
nu aveam timp

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!