o mana de ajutor

Mâna tăcută

Mâna-mi alunecă tăcută
Şi coapsele încet desface,
Cărarea-i este cunoscută,
Iar zvârcolirea ta... îi place.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga unui suflet trist

În ispita cruntă Doamne am intrat,
Şi cu a mea voie şi fără de voie,
Îmi este sufletul veşnic condamnat
În focul etern singur să îmi steie.

Sunt Doamne un simplu, umil muritor
În această lume plină de ispite,
De aceea Doamne îţi cer ajutor
Să mă mântuieşti, Înalt Prea Slăvite.

Am greşit ca omul, azi capul mi-l plec
Să îţi cer iertare, Ţie Domnul meu,
Vina mă apasă, am sufletul sec,
Adu-mi mântuirea păcatului greu.

Sufletului meu Raiul fă-i-l casă
Să-mi stau veşnicia în frumosul loc,
Ia te rog povara ce sufletul mi-apasă
Şi mă scapă Doamne de Iadul de foc.

poezie de Răzvan Isac (16 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii din noi să trăiască

din nou copil
mă întâlnesc cu toţi copiii
de pe strada mea
deşi mult prea înaltă mă iau de mână
mă prind în cerc
desenăm pe asfalt şotronul
căutăm o piatră cât mai netedă
o găsim repede oraşul e plin
sărim în pătrate
ca în canapelele din apartamente
ne ducem ne întoarcem
strigăm facem galerie
suntem chiote şi inc
ne plictisim repede
alt joc alt freamăt
alt desen
cu alte haine alte trăsături
suntem tot noi
ne-au crescut mâinile şi picioarele şi nasul
încercuim pământul

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţărâna care-l arde

Mergând să-şi caute dreptatea
A plecat omul pe jos.
Şubredă-i e sănătatea,
Pielea-i spânzură pe os.

În ţărâna care-l arde,
Omul calcă-ncetişor.
Se clatină iar şi cade,
Strigând după ajutor.

De murit, nu vrea să moară.
Are acasă cinci copii.
Ce vor crede ei diseară,
Când tata n-o mai veni?

De sus, soarele îl arde.
Jos, colbul de praf îl frige.
Se ridică şi iar cade,
Nu mai poate nici să strige.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la Maica Domnului

Slavă Ţie Dumnezeul Nostru,
Maică mângâietoare,
Vino şi te sălăsluieşte întru noi,
Născătoare de Dumnezeu...
Ai grijă de noi.

Tu eşti mântuitoarea neamului românesc,
Bucură-te mireasă, pururea fecioară,
Bucură-te Marie cea plină de har,
Vieţilor noastre dă-ne iertarea,
Iartă-ne păcatele şi ne mântuieşte.

Izbăveşte-ne pe noi robii tăi,
Bucură-te pururea fecioară,
Ajutor celor necăjiţi,
Bucură-te tare apărătoare,
A celor care se căiesc,
Mântuieşte-ne Maică Preacurată,
Bucură-te cea plină de dar,
Bucuria tuturor sufletelor,

[...] Citeşte tot

poezie de Manuela-Alina Isvanca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima floare

Răsăriţi de sub nămeţi
Sărutând pământul rece
Gingăşie si iubire voi cereţi
Pregătită iarna stă să plece

Raza caldă de la soare
Sub căldură ei iubite ghiocel
Tu apari esti prima floare
Înfrunţi gerul cel misel

Tu esti prinţ în toiul iernii
Ca pe un suflet te iubesc
Creşti din rădăcina ierbii
De te ţin în mână mă topesc

Capul aplecat până n pămînt
Sufletul ţi-l dai să-l încălzeşti
Iubire mi apare primul cuvânt
Eu mă uit la tine tu-mi zâmbeşti

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apatrul

într-un timp în care oamenii
nu mai citesc pe hârtie
eu ţopăi pe scenă cu un top de apatru în mână
spirit celulozic, aşa
joc o dramă, nu o comedie. e timpul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile noastre

scoase cad uneori pe o mână
fără de oase ce nu
mele nu-l
mai poate reţine
fie şi preţ de-o citire. istorică

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În lume dacă obţii ceva
Să nu te crezi realizat....
Doar c-o minciună, cineva,
Te lasă gol şi spulberat!
Realizarea-i undeva
În mâna Celui Preaînalt.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Veronica Eftimoae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantonul

Ne-am pus ceasurile
să sune la ora
la care trec trenurile
să ne putem ţine de mână
şi să ne cutremurăm
la trecerea noastră
fără să ne ştie nimeni.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!