moarte bunicului

Convulsii

Privesc prin gaura de cheie
Cum gâfâie Calea Lactee
Ce, de convulsii e cuprinsă,
Cedând, încet, aproape-nvinsă...

Gemând durută, printre gene
Varsă şuvoi de ploi de stele
Şi toate-s triste,-ngândurate:
Calea Lactee e... pe moarte??

E o tăcere încruntată,
Clepsidra timpului e spartă
Şi firele din ea, stinghere,
Se risipesc purtând durere...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 februarie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruci de catifea

M-ai răstignit o vreme, pe cruci de catifea,
cu voia mea de suflet, pentru plăcerea ta.
Credeam că eşti ca mine, din Soare zămislit,
şi-n mijlocul furtunii-mpreun-am fi vâslit.

Dar eram adormită când, în crăpat de zori,
mi-ai pus cătuşi de ghimpe şi eu credeam că-s flori.
Buchete de dureri, stropite cu otravă,
zilnic îmi dăruiai... spunând:"Cât mi-eşti de dragă!..."

Şi-am ameţit deodată, pe cruce, neştiind
că pe sub catifele curgea rău clocotind.
Erai scorpie rea care se preschimbase
în zburător prin veac, cu aripi de mătase.

Dar moliile urii, mocnind, făceau prăpăd
şi rodeau catifeaua... şi-am început să văd.
Pe cruce de minciuni, cu-ale vrăjitoriei,
cine mă răstignea? Asul bufoneriei!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vopsitorii de întuneric

o gheară îmi strânge încet lumina
o sugrumă spre întuneric
o mână mi se agaţă cu disperare
dar numai se zbate
în mine nu vor să tacă vorbe nespuse
în cei fără dreptate răsăritul moare
la mica publicitate sunt numai anunţuri moarte
tăcerea cumpărată se zbate

nu le este ruşine
celor care au luat drumul întunericului
să se vopsească numai cu el?

poezie de Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce te-am ales pe tine?
Fiindcă ochii îţi sunt mai adânci ca valea Jondalului.

Fiindcă eşti fericită iubind
un singur bărbat.

Fiindcă fiii mei nenăscuţi
te vor de pe-acuma ca mamă.

Fiindcă pe tine te-aş vrea
veghindu-mi patul de moarte.

Fiindcă ai privit înăuntru-mi,
fără să ameţeşti.

Ei bine, findcă tu m-ai ales,
şi-ai văzut în mine Ideea!

poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem aforistic

Într-un mare război, mor cei mai mici.
Alături de ei, suntem noi, mici şi mari.
Alef şi istoria mondială a infamiei.
Cheia unei case din Toledo se află undeva.
Istovitoarea suferinţă şi strălucirea calmă.
Un steag la Massada. Nici unul.
Este oare înţelepciunea îndeajuns să ne apere?
Nu mă treziţi din somnul numit viaţă.
Necazul vine întotdeauna de la sine.
Amintirea cheamă amintiri.
Rabinul târgului cum a păşit către moarte?
Bunicii mei cum au păşit către moarte?
Mă viziteazpă tot mai rarpasărea vieţii.
Doamne, Tu mă cunoşti prin confuzie.
Unii suntem din lut, alţii din nisip, numai unii, din stâncă.
Liber îmi este cuvântul, dar gândul?
Descopăr adevărul şi, treptat, totul se năruie.
Dar, se spune, omul cu mâna sa şi-o face,
Groapa este o lucrare a omului.
Se poate muri în tihnă, la fel de bine ca şi în furtună.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne dăm în pirogi

Ai să vii curând să mă rogi
Iubito, să ne dăm în pirogi
Scobite în lemnul de fag
Să ne fim unul-altuia... drag!

Vâslele le putem rupe din nor
Să ne fie pururea dor,
De-a vâsli prin viaţă cât mai departe
Să uităm că există şi moarte.
De-aceea, iubito, aştept să mă rogi
Să ne dăm în pirogi!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DARUL DOMNULUI

Mi-aude vorba cineva?
Sunt eu acea care-ncerca
Să strălucească intr-o carte
Acum si dincolo de moarte.
-Naivitate cu ochi mari,
E drumul lung nu poţi să sari
Din praful uliţei, mărunt...
La câte uşi oare-ai bătut?
-Degeaba-s uşi eu pot zbura
Si visul nimeni nu-l va lua
Am un culoar numai al meu
Făcut in dar de Dumnezeu!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altceva decât o stare de inspiraţie

poemul acesta are cuminţenia
unei persoane ţintuită
într-un cărucior cu rotile.
dependent de iubire
nu poate ieşi în lume oricum;
uneori miroase a transpiraţie.
când se aşează la cozi emoţionale
aerul devine greu
apasă memoria cuvintelor
şi zvonul nebuniei umblă
molipsitor printre oameni;
când e speriat de moarte
poemul se chirceşte...

poezie de Carmen Tania Grigore
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua ta

Nobil îţi şade cearcănul mâinilor
infinita amiezei paloare,
când asculţi vaietul săptămânilor
pe pavajul curţii interioare

tropotul cailor şi vechea trăsură
a visului blestemat să te poarte,
în dragoste nu există măsură
aşa cum nu există în moarte

totul este în fond rugăciune
ca şi cum ar fi prima oară
şi curg săptămânile ca nebune
şi cafeaua ta e dulce-amară.

poezie de Mihai Duţescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cameră de supraveghere

eu am crezut că mi se pare
dar mătura din bucătărie
mă tot pândeşte
de la o vreme

îmi urmăreşte toate mişcările
ca o cameră de supraveghere
a serviciilor secrete ale
măturilor

îmi fac un ceai din plante –
ea e cu ochii pe mine

poate că e conectată la un
centru de comandă al vrăjitoarelor
unde mi se pregăteşte o viaţă
de coşmar şi o moarte violentă!..

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!