focul iubirii

Dacă faci un foc în sobă, el va arde cu vâlvătaie o vreme, liniştit şi apoi mocnit, până se stinge de tot. Dacă accepţi că stă în natura lucrurilor ca tot ceea ce începe să se şi sfârşească, accepţi că şi focul se stinge în timp. Sau că iubirea moare. Dar dacă ideea nu te consolează, vei pune lemne pe foc şi sare şi piper în relaţie. Cum faci asta? Depinde de imaginaţia fiecăruia...

citat din Olivia Steer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Iulia, consternarea e o surpriza puternica, dar neplacuta. Din exclamatia dvs. reiese ca resimtiti o emotie contrara, adica pozitiva. [...] | Citeşte tot comentariul

Poemă în oglindă

În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Şi grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citeşti nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Şi privirea-ţi cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Şi pe masa părăsită - albă marmură sculptată -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că femeia iartă totul, nu însă şi indiferenţa. Femeia nu poate trăi în afara iubirii, iar dacă o faci să se simtă respinsă, mai devreme sau mai târziu, va trebui să suporţi aceleaşi tensiuni din partea ei.

citat din romanul Singură cu mine de Marinela Lungu
Adăugat de Marinela Lungu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu-i acoperiti pieptul-
As vrea sa vad daca inima lui mai bate
Acest trup trecator
Pastreaza in el sanatatea
Nemuritoare a unui intreg nedestructibil
Ce canta si merge
Pe o melodie imposibila.
Inca mai ascult cantecele sale
Pe care nicio arma nu le poate strapunge
Si nici focul nu le poate arde
Il voi vedea inca o data
Dincolo de marea de lacrimi.

poezie clasică de Maitreyi Devi
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toate focurile trebuiesc distruse! Bunii şi străbunii noştri nu stingeau niciodată focul de pe vatra lor, ci păstrau mereu un tăciune aprins: pentru jarul de a doua zi...! O iubire, pe care n-ai putut (sau n-ai vrut?) să o păstrezi, nu are nevoie de asediu... Ea se va stinge treptat (pe nesimţite), din lipsă de vreascuri... Dar, ai grijă: să-i aşezi urna, pe cel mai înalt podium al conştiinţei tale!

Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara pe deal

Îndură-te de mine
iubita mea visată
cum timpul se îndură
de ore altădată
înţepeneşte-mi ochiul
şi neclipeşte-mi-l
învârte-n juru-ţi focul
cu para de copil
şi lasă-mă-n căldură
ca pe un animal
si lasă-mă-ntorsură
ca valul marii, val
şi încreţeşte-mi pielea
şi părul tău sălbatic
şi lasă-mi în picioare
un fel de mers apatic
lunatic
sub raza
fără îngenunchere
de argint pieritor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizie

Din panza tesuta
In lunga asteptare
A iubirii,
Imi fac o amintire.

Din diamantul
De lacrima durerii
Slefuit,
Imi fac o amintire.

Sculptand in ghiata,
Iubirea noastra,
A tuturor,
Doar ea dainuie.

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să căutam dragostea acolo unde suntem, chiar dacă asta ne-ar costa ceasuri, zile, săptămâni de decepţii şi tristeţi. Căci în clipa în care pornim în căutarea iubirii şi ea porneşte în întâmpinarea noastră. Şi ne salvează.

Paulo Coelho în La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994)
Adăugat de Corynna B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Case vechi

Scările lor
nu mai au forţa de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereţii aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tuşesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
şi nu mai cred în nimic.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nordul iubirii

Iată mâinile: dogoresc
fruntea: cer vânăt de tunete
iată parcul: nimeni
iarba e umedă ca o inviaţie la nemurire
iată-mă: te astept
când vei veni?

când?

poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!