dea

Arta reformei

Un teatru jalnic este omenirea
Cu saltimbancii mimi şi oratori,
Paiaţe, păpuşari, ne buni actori,
Para specialiştii-a toate... Nesimţirea.

Mulţi figuranţi, starlete, ca... botine,
Analfabeţi guralivi şi Chiriţe,
De fir în patru crăpători, găsitori de chichiţe
Ne fac divertismente... din destine.

Se sorb în căpăţâni de microfoane
Sau strigă desfrânaţi în porta-voci
Scriindu-şi singuri roluri, dobitoci
Ce-şi umplu burţi şi buzunare... din balcoane.

Spectacol îşi plătesc cu aplaudaci
De pe estrade fade în răcnete sterile,
Vrăjitorii inchizice, imbecile
Preluate de inepţi... partizani audaci.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul

Ce şi-ar dori, oare, mai mult sonetul –
Măsură, disciplină, eleganţă,
Un plus de sentimente şi substanţă?
Nu e uşor să-i descifrezi secretul...

Sonetul – şcoală fără de vacanţă
(Ţi-ai pregătit stiloul şi caietul?),
Maeştrii ne învaţă alfabetul:
Sonetul – meserie, cutezanţă...

Iluzii, fantezii, vise-n andante –
"Călări pe vin...", bem versul lui Baudelaire
Şi ne-ndulcim cu un sonet de Dante...

Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colţ de cer,
Un înger îşi notează,-atent remarca:
"Sonet – Lumină – Dragoste – Petrarca."
Apa care trece, pietrele care rămân

La senectute, câţi se cred Seneca!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc din De ce plânge clovnul? (11 aprilie 2009)
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Poate... Ştii, fiecare avem ascunsă în noi atât o parte bună, cât şi una mai puţin bună, ca să mă exprim astfel. Iar eu caut mereu să găsesc şi să scot în evidenţă partea frumoasă şi bună a fiecărei persoană, oricât de neadaptată ar considera-o ceilalţi, care cred că se încadrează într-un anumit tipar al "normalităţii". Ştiu bine că nimeni nu e perfect, nici măcar eu, dar pot găsi în oricine, oricât de rău ar fi, acea parte bună, ascunsă în interior şi atunci nu-mi rămâne decât să o scot la suprafaţă, să-şi dea seama şi cel în cauză de existenţa ei. Poate că nu voi reuşi întotdeauna, dar măcar o să încerc tot posibilul.
Lucian: Mda... Deci fiecare avem şi o parte bună şi una rea. Important e pe care o considerăm prioritară şi de care ne folosim mai mult în viaţă. Şi care ar fi partea mea cea rea?
Lia: Hmm... Ţi-ai arătat-o destul în ultimul timp.
Lucian: Aia crezi că ar fi?!
Lia: Aia şi altele... Ascunde-le cât mai curând şi scoate la suprafaţă tot ce ai mai bun.
Lucian: Bine, domnişoară consilier. Am să încerc, pe viitor, să-ţi ascult sfaturile. Oricum, cred că eu pot să fac diferenţa dintre bine şi rău şi să aleg ceea ce e bine; poate uneori mai calc pe alături, dar nu e condamnabil... În plus, îmi place să fiu înţelegător şi să ajut, urăsc violenţa, deci nu cred că pot fi clasificat drept un tip "rău". Cât despre tine, faptul că vezi în oricine partea bună, oricât de ascunsă ar fi ea şi că vrei să-i ajuţi pe ceilalţi, vorbeşte de la sine; e clar că nu poţi să fii rea. Şi totuşi, mă întreb, oare care ar fi partea ta cea rea?
Lia: Nu cred că ai vrea să afli vreodată.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de o efemeră

Când trec pe strada ce mergeai spre casă
Îmi bate inima în paşii-ţi ca de lied
Şi tâmplele mă dor de liniştea de vid
Şi nici văz nu mai am... Ah cum erai, frumoasă!

Privirea-mi şnurui pe asfalt ce-ai stins
Caldă nălucă-n zâmbetul de zână,
Mă adormind pe zebră, în crez că-i doar o strună...
S-aştept întâmplătorul, îmbătrânind de nins.

Am gât uscat de glas - oricum n-aveam nevoie-
Pluteam s-ascult fluid de note adulate
Ce-ncerc să prind din zbor, din clipe neaflate
Ce-ţi sorbi pe undeva, o luni, o marţi, o joie...

Tot un suspin alerg, pe unde mai treceai,
Crezând c-apari aşa în mintea-mi schizofrenic.
M-ating de vânzătoare ce te serveau cucernic...
Sleit de dor adorm 'n depoul de tramvai.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea Vieţii-Eu sunt

Ioan 6: 31-40
Din cer — nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveţi un duh curat
Şi fiinţa voastră — în slujba Lui ca să rămâie

Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer şi lumii — viaţă-i dăruieşte
Făcându-i calea mai uşoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubeşte

Şi atunci evreii — Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer — şi luna

Eu sunt Pâinea Vieţii — Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Şi cine crede în Mine veşnic părăsit
El nu poate ca să fie — căci viaţa-i este dată

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Mă doare amintirea tinereţii
Când fetele de-o vârstă cu băieţii,
Deşi păreau doar nişte banale jucării -
Păpuşi de sexe diferite -
Simţind imboldul unor demonice ispite,
Puneau la cale pentru viitor
Romanticele lor căsătorii -
Uzine pentru fabricat copii -
Secret furat de la părinţii lor!...
Mă doare tinereţea mea de ieri,
Cu rustica şi vesela Trivale
Şi cu "grădina publică" din vale,
Prin care zborul primei rândunici
Vestea sosirea altei primăveri,
Şi cu aceleaşi porţii de duble neplăceri,
Când luam da capo şcoala,
Cu jocul de arşici
Şi cura medicală, cu zeamă de urzici,
Şi când acelaşi dascăl, beţiv şi bâlbâit,
Ne spiona, pitit după uluci,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Comedia ilustrată, nr. 3 (24 decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prutul

Prutule, de-atâta vreme, cât eşti azi de tulburat
De sudalme şi blesteme, oare cum de n-ai secat,
Cum de albia-ţi bătrână încă ţine-un brav popor
Să nu dea mână cu mână sub acelaşi tricolor?...

Şerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit,
Pân' şi sălciile-n maluri ţi-au uscat de-atât bocit,
Cum de ne mai stai în cale între Nistru şi Carpaţi
Dup-atât amar şi jale când de-o mamă suntem fraţi?

N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni,
Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?!
Stefan-Vodă şi cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici
Cănd prin lunca ta, cărare, făceau printre venetici?

Cum de stai curgând alene şi priveşti cu nepăsare
Haita fiarelor viclene ce te ţine la hotare?
Când vei spulbera tu norii cei spurcaţi din răsărit
Ce ne-au otrăvit feciorii, neamul ni l-au pângărit?...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune Maicii Domnului în vremuri grele

RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI ÎN VREMURI GRELE

Preasfânta Stăpâna de Dumnezeu Născătoare spre tine îmi îndrept gândul, inima şi toate simţurile şi te rog cu lacrimi!
Până când Măicuţă a milostivirii va fi această durere necontenită pe pământ?
Până când vrăjmaşii nevăzuţi ai neamului omenesc vor da lovituri atât de puternice bieţilor oameni?
Până când vor pângări şi vor necinsti trupurile, sufletele şi vieţile lor? Înşelând-i ca să nu cunoască adevărul, să nu îndeplinească poruncile divine şi să nu dea slavă şi cinste pururi măritului Dumnezeu Cel în Treime închinat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt?
Cu puterea credinţei, Stăpână, zdrobeşte pe vrăjmaşii noştri şi ai Fiului Tău iubit - Iisus Hristos - îngrozind-i cu nebiruita-ţi sfinţenie, îndreptând-ne pe cărările mântuirii, ca să dăm mereu mărire lui Dumnezeu.
Roagă-te Fecioară pentru Sfânta Biserică, pentru propovăduirea evangheliei pe întreg Pământul, pentru România şi poporul român, pentru, rudele mele, pentru văduve, orfani, bogaţi, săraci, necăjiţi, bolnavi, pentru cei prigoniţi pentru credinţa în Dumnezeu, pentru salvarea celor ce au rătăcit în secte şi pentru cei răposaţi!
Ajută-ne să ne pocăim de păcatele noastre, să iubim Biserica, să alungăm vrămaşul din sufletele noastre, care ne îndeamnă la păcate,
să renunţam la vicii şi necredinţă, să ne smerim şi să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit!
Ajută-ne să ascultăm chemarea divină a blândului tău Fiu, pe care Tatăl Dumnezeu L-a trimis pe Pământ să sufere chinuri barbare, pentru salvarea omenirii din păcat!
Roagă-te, Măicuţa Sfântă şi pentru aceste nevoi ale mele (rosteşte necazurile pe care le ai şi dorinţele pe care vrei să ţi le îndeplinească Maica Domnului)!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh în vecii vecilor!
Amin!

La mulţi ani cu sănătate, creştinilor binecuvântaţi cu numele Maria!

Maria Filipoiu

rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hebrietas Cibinensis

Priveşte cum stau într-o dungă
Ca globul pâmântului, toate;
Zidirele-acestea ciudate.
Biserica asta prelungă.

Priveşte la mâinile mele:
Din două, acuma am patru.
Aievea sunt sau sunt de teatru
Aceste scări, ziduri, crenele?

Pe cer două luni râd cu hohot
Şi stelele se dau de-a dura.
Mi-e plină de cântece gura
De parcă nu-i gură, ci clopot.

Pământul astîmpăr nu are
Şi nu ştiu sub mine ce face,
Nu vrea nicidecum să-mi dea pace,
Îmi tot lunecă de sub picioare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impozite, biruri şi taxe

De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Ar fi păcat să ezitaţi în crima
De-a confisca şi sângele din vine,
Continuaţi prăpădul cu ardoare
Şi răul ce vă face-atât de bine!
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Dar ce fiscalitate este aia
Din care nu se fură-ntreaga pâine
Acestui neam ce şi-a luat maidanul
De-a nu trăi în lesă ca un câine?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!