pe arges in sus de ion pillat

Tăcând

ţărâna se strânge
în pumn
pumnul aruncă cenuşa
cu mult mai sus
decât ţinutul răbdării

zăpada cade monoton
peste inimi ce-şi numără
pulsul în stradă
tăcând
se aude tăcerea
pumnului strâns

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Cât vezi
Cu ochii
E verde
Şi pe deasupra
Mult albastru
Şi viaţa
Renaşte
Din orice poziţie
Şi trece mai sus
De orice limită
Şi incită doruri
Pe axa absciselor
Şi creşte cu sârg
Pe ordonată
În spaţiu regăsirii.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doniţe de petale

Doniţe de salcâmi parfumate
De umeri vânturilor legănate,
Revarsă stropi în dangătele
Turmelor de iasomie, ce urcă..

Şi pe pajiştea albastră aburcă
In doine de naiuri solare,
Păstori ochii în transhumanţe...
Sus pe a sufletului-mi stâncă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt aici sus
plângându-mi singurătatea
suflet de copil uitat în trupul
unui fluviu Cânt aşezată
în mijlocul focului. Fericirea
himeră ce aşteaptă zorii
zilele trec şi fluviul se strecoară
ca o femeie în mijlocul
unui nor de cuvinte

poezie de Diana Mihaela Zăgan, Laureata revistei Poezia la c din revista Poezia (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

împachetăm în containere lumea / încă o dată
ne retragem înăuntru nostru ca într-o peşteră goală
aici frica mea e o stalactită care continuă să crească până ajunge sus la tavan

privesc de sus / totul e nemişcare / totul e ură & dependenţă

ne retragem în paturile noastre albe şi moi ca în nişte vise lucide

pentru că nu mai avem aer & substanţele pe care le inhalăm
au facut să ne creasca un fel de aripi

apoi ne trezim întinşi pe asfatul fierbinte / avem braţele care se ating cu degetele

avem sufletele ca două dungi care taie strada

oricât am încerca nu putem depăşi bariera

batem din aripi & în sfârşit liniştea coboară înspre noi
doi plămâni uscaţi împachetaţi în folii/ urcaţi în containere / duşi pe un vapor
şi lăsaţi să navigheze singuri / ca pe doi copii străini abandonaţi în pădurile

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-a luat Lenuţa
Cu domnu' Rapaport,
Ea e tinerică,
El, aproape mort.

În zadar el cată
Dorul să-şi descarce:
"Mortul de la groapă
Nu se mai întoarce."

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluier dus

pe gânduri în adăpostul
de bambus şi cetină
deasupra moldovei ciupind
chitara îngân versuri ştiute
numai de mine scrise
în păduri de fagi îmbătrâniţi
unde soarele se caţără
pe piatra pinului cât mai sus
la concurenţă cu şoimii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş fi crezut

să mă întorc după trei ani de apus
la răsăritul soarelui pe coline la Bencecul de Sus
la copiii
fără mamă şi tată, în plasamentul
sentimentelor mele (?!) cimentul
am vorbit cu localnicii
îl punem să lege
câinii şi găinile laolaltă
în faptul
durerilor de-altădată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj

Deşi, cu iarna care-a trecut
Poate părea c-am murit -
Şivoaie se duc din grele zăpezi...
Cîntări, şi cîntări m-au trezit.

Gălăgioase glasuri mi-au zis
Despre-o viaţă oricît de-amară...
Şi soarele, sus, un cer a deschis,
Cu bucurii de primăvară.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng, precum castanii-n floare...

Aţi văzut cum plâng castanii lacrima de jos în sus?
Ca şi cum îşi strigă dorul de lumină, spre apus,
Îmbrăcându-se-n speranţa de-a atinge-o clipă doar
Neatinsul cer albastru, din albastrul său budoar.

Candele se-aprind pe ramuri şi mustesc a rugă flori,
Să le prindă rugăciunea, cerul pe sub subsuori.
Doar un vânticel le-mbie să se prindă bine-n ram,
Cu o şoaptă de pe lună, ca un negustat balsam.

Şi foşnesc frunzele toate, la un semn divin de-accept
Pentru lacrimile toate din copacul înţelept,
Ce trimit solie vie din adânc de rădăcini,
Unde-n lut se-ascund păcate în inelul unei vini.

Tot aşa îmi plânge-aripa, (cum castani, de jos în sus)
Ţintuită de piroane, precum trupul lui Iisus.
Doar că-i lacrimă de sânge dintr-un zbor orfan de doi-
Moartea şi-a întins un giulgiu mult prea negru peste noi.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!