dori

Crâncen

De ce gându-mi este gol
Şi vocea-mi stă să piară?
Vorba mi-o ia mai domol
Căci dinţii se incleştară.

Mi-aş dori cuiva să spun,
În mine-ncep să urlu.
Fustrarea-n mine ce o cunun
Durere-n al meu suflu.

E tristeţea vehementă
Care greu suflet mi-apasă
Chiar mă doare a ta prezenţă
Mai bine a-i pleca şi lasă.

Nu mai vreau să vii la mine,
Singur, slab o să-mi propun
Trenul ăsta nu mai vine
Dragostea-mi nu mai supun.

poezie de Răzvan Percec (28 septembrie 2016)
Adăugat de Răzvan Percec
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buze pergamentoase fără nicio expresie

i-am pus numele Persefona
pentru că avea coatele rotunjite
şi buzele ca o cireaşă târzie

mi-am dorit să fie
numai a mea şi a greierilor buimaci

când mă auzi cum tac
tu să taci

ea prinde contur în gândul meu
un fel de distopie
a florii de hârtie

Persefona,
cum ai dori
să-ţi împlinesc fantezia din antecamera de zi?

răspunsul întârzie

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă plagia, iubire

Ah, iubire, să nu mă plagiezi,
Vei fi o noţiune demodată,
Să nu spui, "pur şi simplu" că iubeşti
Că asta am mai spus-o eu, odată.

Dar dacă-ţi place cum ideea sună
Scrie măcar acolo, undeva
Pe-un colţ de cer, sub razele de lună
Că," pur şi simplu", cineva iubea.

Aşa iubeam când te iubeam pe tine,
Şi "pur şi simplu"-ţi repetam mereu,
Deci, nu mă plagia, te rog, iubire
Ci aminteşte-ţi că-i ceva al meu.

poezie de Dori Lederer
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc în stare de urgenţă

Te chem în noaptea rece şi pustie,
Tu nu-mi răspunzi la dulcea mea chemare,
Mă resemnez, aşa a fost să fie,
În casă, condamnat la izolare.

Se distanţează oameni între ei
Ca pomii ce-i sădeam în primăvară,
Din flori am mirosit doar ghiocei,
Nu mi-aş dori şi alte flori să moară.

Privesc prin geam înspre albastre zări,
Am să îndur, mi-e dor de-a ta prezenţă,
Iubito, ne-am iubit în multe stări,
Dar niciodată-n starea de urgenţă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici azi nici mâine, nici o bucată zdravănă de veşnicie. Câteodată, ştim amândoi, când străinii sunt ocupaţi să muşte din viaţă ne spunem poveşti. Suntem goi de orgolii şi ne contopim aşa frenetic, căzuţi parcă din pulberea isipitelor pline de voluptate. Ştiu că ţi-e dor. Te aud strigându-mă din toţi rărunchii inimii, într-o tăcere asurzitoare. Aşa-i că ţi-ai dori să dai de pământ cu toate cuvintele?

Andreea Palasescu (17 mai 2019)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub acelaşi platan

te-astept aici
noapte de noapte
pe-aceeasi bancă
sub lacrima
aceluiaşi platan
ce ne-a surâs odată
din umbre mirosind a spaimă
povesti cu frunze verzi

mă vei gasi în bob de iarbă
de vei dori să afli despre mine
câte în lună şi-n stele
mai pot să se întâmple
din cea mai grasă ţărână
văzută vreodată de ochiul
din marea iubire a lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frică doar de boală, bătrâneţea nu mă sperie. Este o vârstă frumoasă, care aduce în schimb perspectiva şi înţelepciunea. Mi-e teamă doar de perspectiva morţii, mă doare să pierd câte o persoană dragă, devin tot mai sentimental cu timpul şi-mi dau seama cât au contat în viaţa mea anumiţi oameni care azi nu mai sunt. Cât despre mine, mi-aş dori o moarte comodă, senină, fără aventuri.

Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleidoscop

spune-mi un motiv pentru care
eu mi-aş dori să fiu înţeleaptă
din nou şi tu tânăr

e ora la care avem voie
să ne străpungem piepturile
cu lumina lanternelor
să bem şampanie în loc de apă cu rugină
să devenim vietăţi mărunte pe tocuri înalte

de ce sunt nopţile atât de nemiloase
cu oamenii-sălcii care-şi poartă amintirile
cusute de buze?

mi-am promis să nu mă mai grăbesc niciodată
mai fumez o ţigară după care
încep să plec.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş dori - ca să-l citez pe Lenz - să vâr lumea după sobă, pentru că totul e aşa de mic, aşa de strâmt. Dar până şi cele două zile intense cu Dumneavoastră mi-au fost prea aproape sau Dumneavoastră mi-aţi venit prea aproape... În cuvinte şi scrisori mă simt mai acasă cu Dumneavoastră decât în gestica nonverbală a afecţiunii. M-aţi aruncat în imediateţea univocă a unei relaţii fizice, când eu voiam duplicitatea erotică a legăturii spirituale.

Friedgard Thoma în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Emil Cioran (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfuzie

O voce caldă de copil
Perfuzie bine-venită
In toamna asta istovită
Cu nori pe cer si gust amar
Mi-aduce inocent in dar
O nouă zi

Si râsul lui, cum altul nu-i
Este o sfântă liturghie
Din colaps astăzi reinvie
O inimă-mpietrită -n timp
El este apa vie

Intind o mână şi zâmbesc
Apoi intreb de ce-a venit
-Stiam bunica că ti-e dor
Nu am venit intâmplător
Si mi-aş dori să poţi să vii
La bradul cu copii.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!