Serioase/triste despre discursuri de sfarsit de liceu, pagina 60
Un soldat...
Un soldat ținându-se cu mâinile
de marginea unui nor...
De bocancii lui, cu mâinile încleștate
se ține alt soldat. De bocancii lui
altul, apoi altul, apoi altul și altul,
și-așa până-n miezul pământului.
Eu mă las s-alunec pe șirul lor
ca pe-o frânghie,
și-alunecând, cataramele
centurilor lor, îmi zgârie fața.
Și-alunecând, îmi zgârie pieptul
și-alunecând, alunecând, îmi sfâșâie
fâșii de carne,
și-alunecând, alunecând rămâne din mine
numai scheletul.
Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla
pe o piatră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Roșu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre armată
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
Pian
În amurg se aude o voce blândă, o femeie cântând
Pentru mine. Mă întorc în trecut derulând filmul anilor, până când
Văd un copil așezat sub pian, în clinchetul corzilor vibrânde,
Lipit de piciorul mamei care, în timp ce cântă, surâde.
Deși nu vreau, farmecul insinuant al acelei muzici
Mă învinge, iar inima îmi cere să plecăm de aici
Spre serile Duminicii de-acasă, gătite cu zăpezi de altădată,
Cu cântece în salonul primitor, acolo unde pianul ne așteaptă.
Astăzi zadarnic marele tenor urcă octavă după octavă
Într-o izbucnire apassionado. Armonii vechi se revarsă-n mine ca o lavă.
Zilele copilăriei nu au început și nici sfârșit, adultul care sunt
Se pierde-n mareea amintirii și plâng ca un copil după trecut.
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre pian
- poezii despre copilărie
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre victorie
... De-apoi
Viața de-apoi sigur există
Prin gând, cuvinte de urmași
Ce fac că EUL îți persistă,
Dar nu participi tu... Îl lași.
De-abia atunci ești... spiritual,
Nepreocupat de existență,
Subiect, obiectiv, total
Sclipitor, tocmai prin absență.
Și nu mai plictisești defel,
Căci doar arar ești, amintire
În scris; "DECES" în carnețel...
Util la act de moștenire.
Noroc că totul e o roată,
Cât Universul sau Planetă,
În care amintiri se-ngroapă
În același ton vechi, de flașnetă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre existență, poezii despre amintiri, poezii despre viață, poezii despre teatru, poezii despre sărăcie, poezii despre respect sau poezii despre planete
De o vreme, n-o mai fac cu înverșunare. Nici apropierea, nici pierderea. Ceea ce unora le pare a fi sfârșit sau "prea târziu" pe mine mă face să mă simt (iar) la început, mereu la început de poveste. Golul din suflet se umple cu oameni noi, cu alte istorii, cu alte feluri de "cald", la care nici măcar nu mă gândisem. Mă opresc în locuri unde stau un pic sau un pic mai mult. Cât mă lasă inima. Nu mă plictisesc, nu sunt tristă, doar uneori bate vântul ceva mai rece pe dinăuntrul meu. Și atunci îmi imaginez că fiecare dintre noi rătăcește insular printr-o lume cufundată preponderent în iarnă. Nu trebuie decât să ne intersectăm poveștile, căutând starea de bine. Insule calde.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre insule, citate despre început, citate despre vânt, citate despre tristețe, citate despre suflet, citate despre sfârșit, citate despre inimă, citate despre imaginație sau citate despre iarnă
La noi acasă...
La noi acasă nu sunt corbi
La noi sunt ciori și sărăcii,
Sunt câmpuri triste și pustii
Palavre mii și oameni orbi.
La noi acasă ni-i prohod
Și cântecul de bucurie
Averea ni-i pe veresie
Iar sufletul ni-i moș schilod.
La noi acasă corbi nu sunt
Dar veselia ni-i sforțată
Durerea ni-i ne-ndurerată
Și setea ni-i doar de pământ.
La noi acasă ni-i blestem
Și pâinea plină de sudoare
Blestem ne-e și sfântul soare
Și-o ură veche ni-i totem.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre pâine sau poezii despre durere
Nu-mi amintesc nimic
Ne risipim iubirea-n refrenele tăcerii,
Se tânguie frunzișul în zbateri de-asfințit,
Te-nchid fără regrete în templele uitării,
Cântăm azi partitura durutului sfârșit.
Purtăm în suflet arii din lacrimile verii,
Sub pleoape, stropi de rouă, se uscă liniștit,
Azi te privesc cu ochii prin ceața depărtării,
Îmi ești străin, o umbră, de vise pervertit.
Ce vrajă ne-ar aduce din nou ca altădată
Când fluturi fără vină s-au stins înfrânți de ploi?
În suflet rest de vară, o boală mai ciudată,
Cu amintiri confuze și toamne între noi.
Îmi trec așa-ntr-o doară clipite dintr-un ieri,
Prezențe îngropate, fantasme de nisip,
Un zâmbet nevăzut, nedescifrate seri,
De noi și-a ta iubire, nu-mi amintesc nimic!
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre vinovăție, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Călău, ascuns în sfânt
Sunt ca un scelerat, de mi-atacați popor, țară
Și încep să vă blestem să pieriți în infern!
Apoi mă îndârjesc, devin abil, mai ferm
Și, voi sfârși sfârșindu-vă... Că mor numai ca fiară!
Sunt disperat de ce-am, lăsat, de-ai mei strămoși
Și-ncep să vă cunosc, să pot să vă țin minte!
Apoi vă înjur de mamă, chiar rece de-i... fierbinte
Și, vă voi linșa-n drum... Glod, derbedei jegoși!
Sunt eu Iisus-ul vostru, dar nu cel răstignit,
Vă voi fi Crucea voastră și Dumnezeul vostru!
Răstigniți toți pe oiști, zăbale-n guri, căpăstru
Vă va fi laț de gât... Eu, vă voi fi sfârșit!
Sunt un din piața-n ger... Poporul! Cel cinstit!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre mamă, poezii despre iad, poezii despre gură sau poezii despre ger
De ce-ai plecat?
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai,
Prin munții cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Și nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...
De ce-ai plecat?...
Tu nu știai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre rai, poezii despre păr sau poezii despre păduri
Până n-ai ajuns
Până n-ai ajuns la țintă,
Teme-te, și mergi mereu!
- Orice lene poate face
Să te pierzi de Dumnezeu.
Până n-ai sfârșit lucrarea
Câtă ți s-a rânduit
Teme-te de odihnire
Ea-ți dărâmă ced-ai zidit
Până n-ai învins în toate
Luptele pe-ai tăi vrășmași,
Teme-te ce-ți poate face
Chiar și cel mai slab ce-l lași.
Până nu ți-ai strâns tot rodul
Care-ți trebuia cules,
Teme-te căci lenevirea
Pierde chiar pe cel ales.
Până n-ai suit tot drumul
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre lene, poezii despre fericire, poezii despre cruce sau poezii despre creștinism
Căruța
Mă plimb pe câmp cu căruța.
La ea sunt înhămați patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârșit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Și soarele nemișcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemișcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace și rămâne tot nemișcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mișcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruța aleargă, aleargă...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre Soare, poezii despre plimbare, poezii despre negru, poezii despre miezul zilei sau poezii despre dor