diriginta mea

Iubirea mea

Se zbate-n mine-o dragoste flămândă
şi-o poftă uriaşă de-alintare,
încât mă-ntreb, adesea, cu mirare:
să fi avut iubirea mea izbândă?

Să fi învins şi ierni înfrigurate,
şi vânturi sau furtuni devastatoare
prin vieţi ce-au fost ori timpuri viitoare,
şi să reziste o eternitate?

Iubirea mea se-mparte şi se-adună
în jurul meu şi-mi e atât de sfântă
încât i-aş pune, de-aş putea, cunună.

Iar de va fi în mine să apună,
în pace şi odihnă, neînfrântă,
vom fi, ca-ntotdeauna, împreună.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de poezie este o trăire esenţială, atât de sfântă şi de înaltă încât îmi dă voie ca, odată ce i-am pătruns înţelesul, să o port mereu în sufletul, în simţirea mea, în gândul meu, în sensibilitatea mea. Nevoia de a te întoarce acolo unde tăcerea poate avea o valoare aproape egală cu vorba.

Mircea Albulescu în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea mea

Tristeţea mea o port pretutindeni,
Ea mă acoperă ca o mantie demodată,
Când ieşim în oraş, eu şi ea am putea părea
Doi soţi care nu s-au iubit niciodată.
Tristeţea mea e ba pământul, ba cerul,
Iar eu, împingând-o înainte sau ţinând-o pe umeri, sunt deopotrivă Sisif şi Atlas.
Pe cât de inutile sunt eforturile celui dintâi,
Fără eforturile celui de-al doilea, universul însuşi s-ar ruina.
E necesară atunci sau nu tristeţea mea?
Ştiu doar că pe unde trecem, lasă urme adânci,
Pârjoleşte câmpiile şi seacă fântânile,
Să dea de veste în lume că acolo s-a purtat un război,
Unde învinsul din mine a şi murit deja.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi erai cer indecis
eu nu ştiam dacă sărut
talpa ta
sau umbra prelinsă în iarbă
desculta
umbra mea inafara
pasilor tai descalcati
aruncati peste fantani
secate
da
umbra mea semana
cu pielea de şarpe

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă de iarnă

- Dragul meu Dalb
Singur, unic şi drag
Toate sunt în nevăzut...
Lăsă-mă să te-ating, să te sărut!

- Draga mea Dalbă
Oricât îmi eşti dragă
Lasă-mă să fiu un fulg de nea
Să mă prinzi suav în palma ta!

- Dragul meu Dalb
Zbor spre tine cu drag;
Te-ating, te zăresc şi plutesc...
Dragule, ştii tu ce mult te iubesc?

- Draga mea Dalbă
Să-nţeleagă-o lume întreagă
Când sunt în zbor cu tine
Cerurile sunt limpezi şi senine!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructul iubirii

De multe ori am întrebat pe-a mea nevastă,
Dacă n-a vizitat-o vreun bărbat în lipsa mea de-acasă,
Ea a negat; însă spre toamnă, când fructe-ncep să se culeagă,
Am constatat că lui Mărin i-a semănat odrasla noastră dragă.

epigramă de Emilia Ţeţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicul gând al vieţii mele este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.

Emily Bronte în La răscruce de vânturi
Adăugat de Faur Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapun pentru suflet

Esti
ca roua diminetii,
Tu cel ce scalzi
in ochii tai
lumea mea.

De ma atingi
tresar
ca steaua care cade,
iar tu ma prinzi in palme...

Grijile dispar
in drumul catre tine,
tristetea mea cresndândă,
descreşte într-un minut.

Un veşnic zbor
este iubirea noastră
o veşnica trăire
sare din val in val.

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Clipe (1 iunie 2009)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afacerea lui Strugnell

Adevărata mea iubire-mi poartă inima, iar eu o port pe-a lui
Le-am înlocuit marţea trecută înotând în valuri de extaz.
Dar acum, când unul dintre noi se referă, de exemplu dumnealui,
La "inima mea," lucrurile par să se complice – necaz după necaz.

Iată, când el se plânge:" Îmi bate inima nebuneşte;"
"Vrei să spui că inima mea bate" îi răspund sec.
"Asta am şi spus." "Adică inima care înlocuieşte
Inima ta, iubire". "Cum?" "Oh, mă plictiseşti, Jack"

Te-întreb chiar crezi că Sir Philip Sydney a vorbit aşa?
Am ajuns să suspectez că dacă ( doar un aspect ),
La o adică, plusând, mi-aş sacrifica ficatul şi rinichii, ea
Nu mi s-ar adresa cu mult mai mult respect.

De aceea, revoc acum versul care poezia începea:
Iubirea mea îşi poate păstra inima, iar eu pe-a mea.

sonet de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul meu

Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi eşti şi îmi vei fi,
Mi-eşti infinit pe cer şi-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai şti.

Iubirea mea de veşnicii,
Azi, paşii mi-i îngenunchez
Să-ţi las privirea mea, când vii
Pe ea să calci când înnoptezi.

Iubirea mea, am doruri mii
Şi-abia aştept să te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.

Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvăşit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veşnicu-mi sfârşit.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!