vreme

E linişte ca-n vreme de război

E linişte ca-n vreme de război.
Zac singură-n noapte ca o trădare
şi simt intens în carnea mea şi-n gând
fiecare sămânţă-a ta cum moare,
încercând să reziste – tenace, temătoare...
E grea povara-aceasta care tot vine şi revine,
povara atâtor morţi până când
o sămânţă va-înflori în mine.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rar

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme şi hangiul,
Străzile-s deşarte,
Singur, singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beţie
Şi s-asculţi pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine
Şi de-atâta vreme
Nu ştie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni…

Tremur, tremur, tremur…
Orice ironie

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decadenţă

de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade
furtuni fac ravagii nu s-au prevăzut
curg nenorocirile din cer... cascade.

în puterea lui Hristos m-am încrezut
L-am cinstit cu versuri cu balade
de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.

splendori de primăvară pier în nevăzut
pe întreg pământul bântuie tornade
departe de biserici îngeri au decăzut
pretutindeni moartea se înfruptă din roade.

de multă vreme minuni n-am mai văzut
omenirea ca natura în hăuri decade.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi lângă mine, mamă

E multă vreme de când soarta
de tine m-a despărţit.
De multă vreme sprijin poarta,
ca să-ţi spun bine-ai venit.

Şterge-mi lacrimile, mamă!
Culcă-mă în poala ta!
Rămâi lângă mine, mamă!
Te rog mult, numai pleca!

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţa iubitei

O, vreme, nu-atinge fiinţa iubitei,
O bucură floarea, dar floarea păleşte
O apără frunza, dar frunza se trece
oglindă i-i râul, dar râul e tulbur.

Nici codrul, o, Doamne, scăpat nu-i de vamă
şi el e ca roua, şi el se-nfioară.
Nici munţii, îmi pare, nu pot să adoarmă:
gândind la ce vine li-i tâmpla căruntă.

Nici tata-pământul cruţare nu are,
Cu trecerea anilor vlaga şi-o pierde.
Ştiu, vreme, că una le schimbă pe toate,
Ştiu, vreme, că toate le dăm pentru una,

dar, totuşi, te-ndură de chipul iubitei!
N-o vezi cum rodeşte şi-n pară se lasă?
De parcă-i eternă îşi dăruie viaţa
clipelor care primesc şi nu iartă.

poezie de Liviu Damian din 1974 (1974)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme frumoasă

Vreme frumoasă apă nestemată
căruţe încărcate cu majolica verii
pământ întors în cercul străpuns de lampioane
inofensiv supliciu al flăcărilor mici
dar vine strălucirea acelor briliante
pe care le sfărâmă ciocanul nupţial
începe iar rotirea viesparului în jurul
imensei scorburi unde iernase încolţirea
suita fulgerului şi-a cusut
mantalele de apă de sticlă sfărâmată
în locul pomului sorbit de vânt

poezie celebră de Virgil Teodorescu din Poezie neîntreruptă (1976)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblă luna ca nebuna...

Umblă luna ca nebuna
Printre norii plumburii
Noaptea s-a lungit, de-acuma...
E-o vreme cu insomnii!

Frigu-n oase şi în case
Ne pătrunde tam-nisam,
Zorile ivite-n ceaţă
Ne salută de la geam...

Scoală, sturlubatic domn,
Pune pana pe hârtie
Vreme nefiind de somn,
Pana-nvaţ-o ce să scrie!

Despre lună, despre soare,
Despre nurii mici, zglobii,
Despre stele căzătoare-
E vreme cu insomnii.

[...] Citeşte tot

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am zorii desenaţi pe piept
roşu în dreptul inimii
ângele îşsi cere scuze
palpită-n pustiu

spaima mea spaima spaimelor
de ar mai vedea-o cineva
i-ar spune năluca
fricilor din neam în neam

noi nâand ea muribundă
lăsa cu limbă de iarbă
nişte descântece bune

din vreme în vreme
trece pe aici cineva
ca să ne asculte
la lecţie

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1

A fost o vreme când toţi încercau
din răsputeri,
să fie proşti,
dar proşti în cel mai profund mod posibil,
adică proşti divini,
cu altare şi cu temple
în care să vină să se parfumeze între ei
cu tămâie
sau cu bucăţi de meteoriţi.
Erau cât se poate
de frumoşi,
de îngrijiţi.
Lumea era fericită.
A fost vreodată o vreme când toţi se străduiau
să fie proşti.

poezie de Toni Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitiul vede

E-n înălţimi de neînvins
Minunat luceafăr veşnic
Infinitul vede-n vreme
Harul inimii vremelnic
Are darul de a cerne
Izvorul nesecat de apă cristalină.

El curge-n suflete prin vreme
Măreţia-i unda de lumină
Inimi spre iubire ca să cheme.
Nemărginita-i strălucire
E-n Univers încătuşată
Sub norii ce mai zăbovesc
Căutând lumina să-i abată.
Urma Luceafărului nu piere niciodată!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!