vedea

* * *

De-o fi păcat sau faptă bună
Se va vedea după ce timpul
Ii suflă peste a ei umbră de dună

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost şi eu, cândva, un ţânc,
Ce, copil fiind, credea adânc,
Că lumea toată-i o poveste,
Dar crescând, vedea... nu este.

catren de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu ne-a dat o cruce
Să ne răstignim pe ea
Zilnic firea noastră rea,
Ca dincolo de răscruce
Faţa să-I putem vedea.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am auzit un Bâz – când am murit.
Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine şi prăpăd.
Şi atunci Fereastra s-a clătinat –
Şi-atunci n-am mai putut vedea să văd.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

Să tot fie moartea
o eliberare
a sufletului din trup
un zbor în infinit
cu îngerii de-a valma
o detaşare de materie
o intrare
în lumea spiritelor
vom privi
şi vom vedea.

poezie de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte, cuvinte

uite!

poveştile n-ar trebui să fie adevărate
nu poţi lăsa tristeţea să inunde lumea
şi să condamni omul la nefericire

să ai grijă de tine!

dar nici o poveste nu e pregătită să te avertizeze
cine ar mai pleca la drum dacă ar ştii
şi atunci poveştile nu ar mai fi poveşti ci doar răsuflări de taină

în jur sunt lucruri pe care nu le vezi

şi ce nu poţi vedea nu există. dar totuşi poveştile există
şi cu toate că nu le poţi vedea le poţi asculta
şi pleoapele se prefac de sticlă

hei aşteaptă!

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn 5

Ca şi cum ai vedea munţii plângând,
ca şi cum ai ceti în deşerturi un gând,
ca şi cum ai fi mort şi totuşi alergând,
ca şi cum ieri ar fi în curând,

astfel stau palid şi trist, fumegând.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Noduri şi semne (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci strofe

Treceau pe drum femei cu chipul alb,
Era un şir de dame şi copile;
Treceau în bustiere şi cu plânsul alb-
Acelea erau femeile fertile.

Priveau şiret pe unde trec alene,
Mergeau în şoaptă ca umbrele când mor
Precum nişte feline mânate rău de lene
Sau berzile graţioase conduse-n zborul lor.

Dar printre nimfele gingaşe şi păgâne
Am oservat şi biata mea copilă
Mult prea frumoasă şi pură-ntre bătrâne,
Prea suferindă şi tristă ca să vină.

Cu părul lung şi des şi drept privea
Cu ochii roşii, goi... o lacrimă amară,
Şi lacrimi triste de pe obraz, ea le-nghiţea
Visând un soare de speranţă c-o să apară.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

degeaba, lacătul mirosea
a sulfină şi a brad,
cheile erau agăţate unde nici timpul
nu-şi mai vedea rostul.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dida

Nemişcată,
erai mai frumoasă,
decît în viaţă.
Sublimă.
Moartea îţi găsise
rima cea mai aleasă.

De te-ai fi putut vedea,
n-ai mai fi vrut să trăieşti
niciodată.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!