universitar

Piaţa cărbunie

Caldarâme filozofice călcate de cărbuni
Asmuţate de roşu necomunist
Ahtiat de puterea torţionară
A lagărelor din Bărăgan
Tineri maci albi tăiaţi cu minţii de seceră
Zdrobind în ciocane din umede adâncuri
Ideii îngropate în epoca de aur vitriolic
Arzând cărţi libere
Încătuşate închisorilor de Gherla, Aiud, Piteşti
Torturi pentru simple cuvinte
Agitatoare a nopţilor de caviar
Prin bulevardul Primăverii
Dictatoare veşminte schimbate amăgitor
În democraţie de securitate
Înscăunată de falsă revoluţie
Zvonită pe ecrane de sticlă
Înlănţuite regimului ce mort părea
Înviat cu sângele universitar
Dintr-o piaţă cărbunie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinii, cunoscându-l, îl salutau politicos. Dan le răspundea de fiecare dată, în acelaşi fel, adică politicos, tuturor, fără a ţine cont de statul social, vârstă, studii, sau alte amănunte asemănătoare, cărora nu le dădea importanţă, convins că dacă-i respectă pe cei din jur, se respectă şi pe sine; oricum, nu-şi dădea importanţă că ajunsese profesor universitar – nu uitase niciodată de unde plecase şi cu ce greutăţi se confruntase de-a lungul vieţii sale, aşa că nu-i era dificil să-şi respecte semenii. Şi nu-i scădea deloc rangul dacă schimba câteva replici cu locatarii blocului, sau a blocurilor vecine.

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului universitar Gh. V. Roman (fost secretar al BOB al PCR), care i-a luat biroul profesorului său, Gh. Bîlteanu (conducătorul său de doctorat), imediat după ce s-a pensionat, deşi a rămas profesor consultant şi avea dreptul la un birou (pamflet)

I-a luat biroul fără remuşcare,
Fără vreo sfială, cu neruşinare,
Şi i-a pus un scaun, pe-un hol, după uşă,
Cum arunci din sobă, după foc, cenuşă.

Văzând cum se poartă Roman cel Păgân,
N-a mai dat pe-acolo proful cel bătrân;
A murit sărmanul foarte supărat,
Că-a lăsat în urmă-i un aşa ingrat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 octombrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşorul universitar

Aho, aho, am o urare
Să ai Hirsch-ul cât mai mare
Să fii membru în comisii
Să ai multe citări ISI.
Zeci de-articole să scrii
În reviste BDI,
Dar să fii şi referent
Nu vremelnic, permanent.
Să participi la şedinţe
Workshop-uri şi conferinţe
Training-uri, cursuri online,
Toate-n Zoom, că e mai fain.
Şi să ai contracte tari
Nu pe lei, ci pe dolari
Ştiinţa s-o diseminezi
Şi bani mulţi să încasezi.
Însă mai presus de toate
Să ai vizibilitate
Şi chiar una foarte bună
Să te vezi şi de pe lună.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbla cu pastile

prin campusul universitar
şi pe stradă încerca
să-i aresteze pe hipioţi
sau pe rockeri dacă o cere
conducerea activată de guvern
trăgea haşiş alături de fetele
bete care umblau dezbrăcate
pe stradă în sezonul cald
fugind de şmecherii sonaţi
cu pastile în buzunarele secrete
era un dezmăţ organizat
de serviciile secrete şi poliţie
el ştia că metoda dă roade
drogul pasat unor creiere maleabile
duce la dependenţă la manipulare
primea un sărut după ce pasa
o pastilă într-o palmă mică
transpirată de atâta frenezie
buzele roşii strivesc obrazul tău
de porc care trădează

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram student, bursa republicană era cam cât salariul tatălui meu, era una pe facultate şi trebuia să ai numai note de 10. Am studiat cu sârg şi am obţinut bursă republicană, ca să am cu ce plăti cazarea la cămin în Bucureşti, cartela de masă la cantina universităţii, hainele (costum, cămăşi, pardesiu etc.) şi încălţămintea, cursurile şi lucrările practice litografiate, caietele, din când în când câte un bilet la cinema, câte o prăjitură şi câte un suc la cofetărie pentru mine şi iubita mea. Cu bursa mea îmi ajutam părinţii, care aveau în întreţinere 5 copii. Colega mea, fiica decanului, care nu trebuia să plătească nici cazare, nici cartelă, pentru că stătea în Bucureşti într-un viloi cu părinţii, dorea bursă republicană ca să-şi cumpere un câine de rasă mare cât un viţel, care costa cam cât bursa republicană pe un an de zile. Nu ştiu la ce-i trebuia câinele, dar pentru el nu conta nici că era urâtă, nici că lua note mari cu pile, în timp ce mie îmi păsa şi de una, şi de alta. Au trecut anii: astăzi eu sunt profesor universitar, iar ea e coafeză...

George Budoi în Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (15 noiembrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Definitivaţi Legile Învăţământului până în septembrie şi vom putea realiza majorări salariale pentru toate cadrele didactice" afirma dl. senator şi ministru al Educaţiei Cîmpeanu Sorin, demonstrându-şi public precaritatea accentuată caracterială. Observăm o grabă debordantă, la fel ca şi în cazul proiectelor Legilor securităţii naţionale [considerate de specialişti de tip nord-coreean]. Ce scopuri se urmăresc?
Profesorilor consilieri şcolari care-şi apără cu abnegaţie şi profesionalism moral instituţia CJRAE/CMBRAE îi etichetează dl. ministru Cîmpeanu ca fiind " factori rezistenţi la schibare". Numai că, "schimbările" pot fi anti-reformatoare. Nu poti pretinde că reformezi şcoala românească venind cu proiecte educaţionale anonime, politizate, centralizate, bazate pe "opera a 10.000 de specialişti" din Ong -uri şi din clientela partidului de care aparţii.
Programul "România Educată" este "Programul meu de suflet" afirma sensibil dl. preşedinte Klaus Iohannis. Este un program educaţional naţional "de suflet" numai în situaţia în care atragi sectorial cele mai performante echipe de specialişti [cadre universitare, dascăli din preuniversitar, cercetatori] în construcţia unei Legi unice care să cuprindă învăţământul preuniversitar şi universitar."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor cu carte sau Ograda licenţiată

Într-o zi, oaia decretă, cu minte,
Că fiecare animal este isteţ,
Şi toţi să-şi facă, ca urmare,
Câte o universitate în coteţ.

"Nu este între noi nicio deosebire,
Toţi suntem la fel de inteligenţi şi buni la fire,
Nimeni să nu se lase mai prejos,
Să mai facă de acum munca de jos."

Porcul murdar, tăvălindu-se-n noroi,
Înfiinţă "Universitatea de Guiţuri noi",
Şi se gândi să facă şi un doctorat
Cu noua specializare "De râmat".

Oaia care a fost cea mai isteaţă,
Inaugură specializarea "Mintea creaţă",
Şi înscrisese ca studentă capra din verdeaţă,
Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreaţă.

[...] Citeşte tot

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din revista Atheneum din Canada (5 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!