unitate

Infinit. Nimic. – Sufletul nostru e aruncat în trup unde găseşte numărul, timpul, dimensiunile. El raţionează cu acestea şi le numeşte natură, necesitate, şi nu poate să creadă în altceva. Unitatea adăugată infinitului nu-l sporeşte cu nimic, nici măcar cu cât s-ar adăuga un picior la o măsură infinită. Finitul dispare în prezenţa infinitului devenind un pur neant. Tot aşa şi spiritul nostru în faţa lui Dumnezeu şi dreptatea noastră în faţa dreptăţii divine. Nu există o disproporţie mai mare între dreptatea noastră şi cea a lui Dumnezeu decât între unitate şi infinit.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un şir de percepţii tonale dispare fiecare apariţie individuală, iar ceea ce rămâne este relaţia care poate fi percepută doar prin transcendenţă. Spiritul transcendent nu se află nici în prima verigă a relaţiei, nici în cea de-a doua, ci le depăşeşte pe amândouă şi îşi însuşeşte esenţa raportării lor concentrate, de înrudire a fiinţei şi de apartenenţă a unuia faţă de celălalt. Legăturile dispar, dar nu dispar de acolo de unde au apărut – din sfera fizic perceptibilă (cum o fac tonurile), ci se integrează într-o unitate nou desluşită, mai înaltă, care transcende particule, care întruchipează opera statornică, funcţia etern posibilă, a spiritului uman.

Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deplinătatea iubirii aproapelui înseamnă să fii pur şi simplu în stare să îl întrebi: "Care îţi este chinul?" înseamnă să ştii că nenorocitul există, nu ca o unitate într-o colecţie, nu ca un exemplar al categoriei sociale etichetate "nenorociţi", ci ca om, exact asemenea nouă, care a fost lovit într-o zi de nenorocire şi în care s-a întipărit pecetea ei inimitabilă. Pentru asta e de ajuns, dar indispensabil, să ştii să îndrepţi asupra nenorocitului o anume privire. O privire care este înainte de toate privire atentă, în care sufletul se goleşte de orice conţinut propriu pentru a primi în sine fiinţa pe care o priveşte aşa cum este ea, în adevărul ei întreg. Numai cel capabil de atenţie e capabil de o asemenea privire.

Simone Weil în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiunile Cosmosului sunt atât de mari, încât recursul la unităţi familiare de măsurarea distanţelor, cum ar fi metri sau kilometri, alese pentru utilitatea lor pe Pământ, nu ne-ar folosi la nimic. În locul acestora, măsurăm distanţa cu viteza luminii. Într-o secundă, o rază de lumină călătoreşte aproximativ 300000 de kilometri sau de zece ori în jurul Pământului. Distanţa de la Soare la Pământ o traversează în 8 minute. Putem spune astfel că Soarele se află la o distanţă de opt minute lumină. Într-un an, lumina traversează aproape zece bilioane de kilometri de spaţiu. Această unitate de lungime, distanţa pe care lumina o parcurge într-un an, este numită an-lumină. Nu măsoară timp, ci distanţe – distanţe enorme.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de-a merge la biserică, mergem la Caffé-chantant, unde ne-ntâlnim cu omenirea din toate unghiurile pământului, scursă la noi ca prin minune. Ba pentru că limba noastră cam veche, cu sintaxa ei frumoasă, dar grea, cu multele ei locuţiuni, îi cam jena pe prietenii noştri, am dat-o de o parte şi am primit o ciripitură de limbă păsărească cu sintaxa cosmopolită pe care cineva, dacă ştie niţică franţuzească, o învaţă într-o săptămână de zile. Bietul Varlaam, mitropolitul Moldovei şi al Sucevei, care în înţelegere cu Domnii de atunci şi c-un sinod general al bisericei noastre au întemeiat acea admirabilă unitate care-a făcut ca limba noastră să fie aceeaşi în palat, în colibă şi-n toată românimea, şi-ar face cruce creştinul auzind o păsărească pe care poporul, vorbitorul de căpetenie şi păstrul limbei, n-o mai înţelege.

Mihai Eminescu în ziarul Timpul (22 ianuarie 1880)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înclin să cred că Liszt a fost mai important pentru dezvoltarea muzicii. Nu vreau să afirm prin aceasta că Liszt a fost un compozitor mai mare decât Wagner, căci în creaţia lui Wagner găsim o mai mare perfecţie, o mai bogată gamă expresivă, o mai mare unitate stilistică. Şi totuşi operele lui Liszt au fecundat într-o măsură mult mai mare creaţia generaţiei următoare, decât muzica lui Wagner. Să nu ne inducă în eroare marea masă a iubitorilor lui Wagner, care a rezolvat într-un fel atât de perfect sarcina sa istorică, în întregime şi în totalitatea ei, încât nu poate fi imitat decât în mod servil, continuarea lui fiind imposibilă. Orice imitaţie este o chestiune sterilă, moartă. În schimb, Liszt a iniţiat atâtea noi posibilităţi, fără ca el însuşi să le fi epuizat până la capăt, încât de la el am primit stimulente mai puternice decât din partea lui Wagner.

citat clasic din Bela Bartok
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul este uşa spre dincolo.
Iar Dincolo există în unitatea organică, în comuniune, în contopirea, în topirea maestrului şi a discipolului. Este cea mai înaltă formă de iubire. Este cea mai profundă rugăciune, cea mai profundă recunoştinţă şi cea mai extatică,, experienţă,, disponibilă conştiinţei umane.
Maestrului îi lipseşte ceva când este singur, este ca un ocean, în care nu se topeşte niciun râu. Un discipol este cu siguranţă doar un nimeni fără un maestru. Cu un maestru el devine întreaga existenţă. Ambii sunt împliniţi într-o unitate.
Şi pentru că această unire nu este a trupului, nu este a eului, ci a ceea ce este dincolo de minte în tine, este posibil să o atingi şi să nu o pierzi niciodată. Dragostea este mereu în sus şi în jos, un moment vesel, un alt moment trist, dar dragostea despre care vorbim - iubirea între două spirite, între două fiinţe - doar începe, nu se termină niciodată.

citat clasic din Osho
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele

Zilnic soarele galben după coline vine.
Frumoasă-i pădurea, negrul animal,
Omul; vânător sau păstor.

Roşiatic în iazul verde se ridică peştele.
Sub cerul rotund
Se duce pescarul tăcut în barca albastră.

Încet se rumeneşte strugurele, grâul.
Când liniştit ziua se înclină
Un rău şi-un bine sunt pregătiţi.

Când se-nnoptează,
Călătoru-şi ridică grelele pleoape;
Soare din bezna prăpastiei se rupe.

Comentarii

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fundamentali în puncte cardinale

Eu mă ridic în tine peste noapte,
Tu aduci culori fără măsură,
Iubita mea de verde, între toate,
Îmi arzi de veghe în lumea asta sură.

Şi vin, şi plec, şi caut cuvântul care
Arată un semn, un cod sau chiar o hieroglifă,
Măsurând torenţial indescifrabila chemare,
Din îmbrăţişarea ta, e sigur, am să–mi fac o grefă!

Şi nu–i aşa, vom descifra simboluri
Feriţi de semne convenţionale,
Pe viaţă acoperiţi de încă zece veacuri
Şi fundamentali în puncte cardinale.

Vom fi o unitate de măsură,
O literă sau o monedă veche,
Distanţa dintre poftă şi aventură,
Organ identic cu sufletul pereche.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea pură conţine deci, ce e drept, nu în folosirea ei speculativă, dar totuşi într-o anumită folosire practică, anume cea morală, principii ale posibilităţii experienţei, anume ale unor astfel de acţiuni care, fiind conforme cu regulile morale, ar putea fi întâlnite în istoria omului. Căci din moment ce ea ordonă că astfel de acţiuni trebuie să se întâmple, ele trebuie să se şi poată întâmpla, şi trebuie deci să fie posibilă o specie particulară de unitate sistematică, anume cea morală, pe când unitatea sistematică a naturii n-a putut fi demonstrată prin principii speculative ale raţiunii, căci raţiunea are în adevăr cauzalitate în raport cu libertatea în genere, dar nu în raport cu întreaga natură, iar principiile morale ale raţiunii pot produce în adevăr acţiuni libere, dar nu legi ale naturii. Prin urmare, principiile raţiunii pure în folosirea ei practică, dar mai ales în cea morală, au realitate obiectivă.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!