Serioase/triste despre tu esti cafeaua mea, pagina 6
Ești pământul, ești moartea
Ești pământul, ești moartea.
Anotimpul tău e-ntunericul
și tăcerea. Nu e pe lume
nici un lucru ce mai mult decât tine
să fie-ndepărtat de zorii zilei.
Când par a te trezi
ești numai durere,
o ai în ochi, în sânge
dar tu n-o simți. Trăiești
cum trăiește o piatră,
cum trăiește pământul dur.
Și te-nveșmântă vise,
tresăriri și suspine
pe care le ignori. Durerea
ca apa unui lac, se-agită și te înconjoară.
Sunt ceruri pe fața apei.
Tu le lași să se destrame.
Tu ești pământul și moartea.
poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de A.E. Baconsky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui măgar
Flecarii spun că ești curvar,
Curvarii zic că ești flecar,
Escrocii că ești dobitoc,
Iar dobitocii: "E-un escroc",
Ba chiar că ești o nulitate;
Eu spun că au cu toți' dreptate.
hexagramă de George Budoi din Aforisme și epigrame despre măgari și măgării (16 februarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ceea ce faci, nu ești numai "ceea ce mănânci". Ești ceea ce gândești, ceea ce simți. Ești ceea ce gândești despre tine tu, nu ești numai ceea ce gândesc alții despre tine. Pentru că le poți manipula percepțiile. Nu ești nici măcar ceea ce ascund că gândesc alții despre tine. Pentru că ei pot ascunde admirație sau invidie. Ești gândurile tale ascunse despre lucruri, despre oameni, despre tine. Ești în cele mai ascunse rugăciuni, pe care îți e teamă să le mărturisești. Poate, îți e teamă de judecata altora sau îți e rușine de tine însuți. Altfel, nu ai mai avea niciun gând nerostit. Ești ceea ce lași în urma ta.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești ceea ce ne imaginăm
Doamne,
Ești bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea și frica de infern:
Tu nu îi atragi decât prin iubire.
Ești bănuit de complicitate
La moartea ființelor dragi:
Tu nu ai conivență decât cu viața lor.
Se spune că ești meschin și scotocitor de conștiință:
mediocritățile noastre nu mobilizează decât tandrețea ta.
Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
Tu îi ești sursa.
Ești incriminat de a fi opiumul oprimaților:
Tu ești însuflețitorul atâtor mișcări de eliberare...
Se crede că ai fi contrariat și gelos
[...] Citește tot
poezie de Stan Rougier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iar când Lia ieșea din colibă, curtea era plină de flori răsărite pe urmele pașilor ei, care toate se clătinau plecându-se spre dânsa, dar îi ziceau întristate: "Bună ești, frumoasă ești, harnică ești, dulce ești la fire, și totuși, mult mai ai să umbli și să alergi, căci ursitul tău e dus după lume de 9 ani acum în pământ."
Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vă puteți imagina cât de amar și cât de nefiresc, de insuportabil este jocul cu tine însuți, jocul de a te preface că ești altcineva decât ești și de a încerca să uiți ceea ce nu poți uita, ceea ce nu vrei să uiți. Vrei să fii altfel decât ești, dar nu poți fi nici măcar ceea ce ești cu adevărat. Ești ca un fard prost care îți demască adevărata identitate, căci lumina privirii îți întunecă pleoapele și când nu mai știi cine ești sau ce ești, ajungi să fii uitat într-un colț de suflet, ca o vechitură inutilă, roasă de carii.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ești român!
Te-ai născut dac romanizat,
Dar te întrebi ce nație ești!
Eu nu pot să-ți fac pe plac,
Și să te asigur că român ești!
Înțelege că dacă ești cetățean,
Nu ești român din neam în neam!
Nici imnul țării de tu-l cânți,
Chiar din inimă, tu nu mă încânți!
Trebuie să simți că te-ai născut,
Să iubești tot ce-ai cunoscut!
Să te bucuri de ce-ai dobândit,
Când ești român, ești și vestit!
Dragostea pe care o porți pentru,
Pământul pe care mare ai crescut!
Fericirea ce te înconjoară-n centru,
Abia atunci, tu ești român înnăscut!
poezie de Ovidiu Kerekes (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești tu...
Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neștire
Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit.
Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă,
Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu ești clipa ce-a zburat.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dacă ești
Pe o mare de smarald
Pe un munte de bazalt
Ori pe căile cerești
Ce contează, dacă ești!
Că ești rază ori suspin
Ori izvor, ori strop de vin,
Din neant de mă privești
Ce contează, dacă ești!
poezie de Mihail Mataringa (23 ianuarie 2005)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe masă arde o lumânare,
Liniștea-i asurzitoare...
Cafeaua mi s-a răcit de mult,
Eu cuget la ce-am fost o dată,
Si la ceea ce azi sunt,
Si oftez adânc, oftez prelung,
Căci viața este un moft prea scump,
Si trece ca un vis de vară.
Valeria Mahok (3 septembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!